Grupri religioase iudaice n vremea Domnului Iisus Hristos

Bogdan Mateciuc

Cuvinte precum "fariseu" sau "zelot" au intrat de mult vreme n limbajul comun pentru a desemna mai degrab calitti dect realitti istorice. Dictionarul explicativ al limbii romne defineste termenul de "fariseu" ca nsemnnd ftarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefcut, siret, viclean. Zelot, pe de alt parte, e folosit uneori cu sensul de fanatic. n spatele acestor semnificatii se afl ns o lung istorie. Istorie: primul si al doilea Templu n vechiul Israel, ca si n ale societti din acele vremuri, institutia preotiei era strns legat de cea politic si regal. Conform textelor sacre (Tanakh - Biblia evreiasc), dup o perioad de autoritate politic descentralizat si neinstitutionalizat, consemnat si descris n Cartea Judectorilor, copiii lui Israel i-au cerut lui Dumnezeu s le dea un rege. Samuel (ultimul Judector) l-a uns atunci rege pe Saul, acestuia i-a urmat David, primul din ceea ce a devenit apoi linia regal a Israelului Casa lui David. Autoritatea religioas a preotilor a fost centralizat si institutionalizat odat cu construirea primului templu din Ierusalim n jurul anului 950 Hr. n timpul "perioadei primului Templu" (950-586 Hr) preotii slujeau n Templu si citeau textele sacre. Puterea politic apartinea regelui, dar acesta trebuia s fie uns de Marele Preot, ca semn al dreptului divin - acordat unei fiinte umane - de a guverna. Autoritatea preotilor se baza pe textele sacre, care contineau povestiri morale, nvtturi, legi, norme de comportament pentru viata de zi cu zi si reguli privind modul de nchinare la Dumnezeu. Existau nc din acea vreme, n afar de preotii din Templu, profeti si nvtati, care vorbeau multimii despre aspectele spirituale, interpretnd textele sacre; acestia - nu de putine ori - i criticau pe regi. n anul 586 Hr, Templul si monarhia au fost distruse odat cu cucerirea Ierusalimului de ctre babilonieni, iar locuitorii au fost trimisi n exil. n anul 539 Hr, cnd persii au cucerit Babilonul, Ierusalimul a intrat sub ocupatia acestora. Regele persan Cirus cel Mare a permis evreilor n anul 537 Hr s se ntoarc n Iudeea si s si reconstruiasc Templul. Odat cu terminarea constructiei, n anul 515 Hr, a nceput "perioada celui de-al doilea Templu". Persii nu au permis ns si reinstaurarea monarhiei, ceea ce a dus automat la cresterea puterii preotilor si a Templului, care au devenit singura autoritate n rndul populatiei. Cum Templul fusese reconstruit sub auspiciile unei puteri strine, existau mai multe grupuri care i contestau autoritatea si legitimitatea. Istoricul roman Iosif Flaviu mentioneaz c la acea vreme n Iudeea au nceput s se constituie patru mari curente: saducheii, esenienii, zelotii si fariseii. Saducheii reprezentau clasa preotimii din vechiul Israel. Etimologic, ei purtau numele Marelui Preot din vremea lui David si Solomon - Sadoc. Conservatori, pentru ei singurele crti canonice erau cele care formeaz Pentateuhul. Nu credeau n nemurirea sufletului, nvierea trupurilor si nici n ngeri (Mat. 22:23; Fapte 23:8). Saducheii au reprezentat mult vreme autoritatea religioas si au detinut puterea politic si juridic, alturi de farisei. Ei promovau o interpretare literal a Legii. Compromisurile lor cu stpnitorii, persi, egipteni, greci si romani, i-au ajutat s-si mentin pozitiile si puterea. Saducheii au adoptat la nceput o atitudine de indiferent fat de Iisus si de controversele pe care le strnea El. Au intervenit atunci cnd multimile au nceput s cread tot mai mult c Iisus este Mesia cel promis. Sub conducerea arhiereului Anna al II-lea, ei l-au ucis pe Sf. Iacov, ruda Domnului (circa 62 dH). Dup izbucnirea rzboiului iudaic, saducheii au pierdut controlul evenimentelor, Ierusalimul caznd sub stpnirea zelotilor condusi de Ioan din Giscala si Simon ben Giora. Arhiereii Anna al II-lea si Iosua au fost ucisi de zeloti si de aliatii lor idumei. Istoria saducheilor ia sfrsit n anul 70, odat cu cderea Ierusalimului. Celelalte trei factiuni: esenienii, zelotii si fariseii s-au constituit prin opozitie fat de saduchei. Dintre aceste trei secte religioase, fariseii au avut si un important rol politic. Membrii acestor secte

constituiau grupuri sociale separate, existnd interdictii cu privire la interactiunile sociale sau la cstoriile cu membrii apartinnd celorlalte grupri, considerate impure. Fariseii s-au constituit din grupul scribilor si nteleptilor de pe lng Templu, numiti si crturari la acea vreme. Dup cum le arat si numele (etimologic, fariseu provine din rdcina paras = a separa) acestia cutau s se separe de tot ceea ce era impur sau ru. Spre deosebire de saduchei, fariseii erau foarte deschisi ctre interpretri si dezbateri pe seama Legii. Ei considerau c pe lng Scripturi (forma scris a nvtturilor divine), Dumnezeu i transmisese lui Moise si o traditie oral n care l nvta semnificatia si modul de aplicare a Legii. De aceea, dincolo de textul scris, ei aveau o serie ntreag de reguli si rnduieli pentru viata de zi cu zi, care vizau mai ales purificarea. Prpastia dintre saduchei si farisei s-a adncit tot mai mult n epocile care au urmat construirii celui de-al doilea Templu. "Saducheii erau conservatori, monarhisti, aristocrati. Fariseii erau eclectici, populari si mult mai democratici" scrie istoricul Cecil Roth n "Essays in Jewish History". Dup cucerirea Persiei de ctre Alexandru cel Mare, Iudeea a intrat sub dominatie greceasc. A nceput astfel s se constituie o societate cosmopolit, n care limba greac, stiintele, arhitectura, cultura, obiceiurile din viata de zi cu zi, chiar si vestimentatia, au nceput s capete influente grecesti. Evenimentele au atins un punct maxim n anul 165 Hr, cnd Antioh al III-lea, conductorul grec al imperiului seleucid, a invadat Iudeea, a jefuit Templul si a instaurat un program de elenizare fortat. Evreii s-au revoltat, avndu-l n frunte pe Iuda Macabeul, care a reusit s elibereze Ierusalimul si s refac Templul. El a stabilit o nou monarhie, ns de data aceasta era vorba de regi-preoti saduchei, cunoscut sub numele de Dinastia Hasmonean. Fariseii au protestat mpotriva faptului c regele hasmonean Alexandru Iannaeus era n acelasi timp si rege si Mare Preot si i-au cerut acestuia s aleag ntre cele dou functii. Acesta s-a aliat cu saducheii si astfel a izbucnit un rzboi civil. La moartea sa, conflictul s-a adncit, unul din fiii si - Hircan fiind de partea saducheilor, cellalt - Aristobul de partea fariseilor. Conflictul dintre cei doi a durat pn la cucerirea Ierusalimului de ctre generalul roman Pompei n anul 63 Hr, moment care a marcat nceputul dominatiei romane asupra Iudeii. Conform istoricului roman Iosif Flaviu, fariseii s-au dus la mpratul roman Pompei si i-au cerut s intervin n favoarea lor, restabilind vechea preotime n Templu si abolind puterea dinastiei hasmoneene. Pompei le-a ndeplinit cererea si l-a numit Mare Preot si conductor pe Hircan. Acesta nu a guvernat ns dect sase ani pentru c a fost nlocuit de guvernatorii romani. Dintre acestia, cel mai cunoscut nou a fost Irod, care a reusit s obtin de la Senatul roman statutul de rege al Iudeei si astfel a pus capt dinastiei hasmoneene. Fariseii voiau s fie recunoscuti si vzuti de ctre popor ca un model de trire a credintei. n timp, ei dezvoltaser o foarte elaborat interpretare a Legii, interpretare care devenise la fel de oficial ca si Scriptura. nclcarea acestor nvtturi-interpretri era n ochii lor la fel de grav ca si nclcarea poruncilor date de Dumnezeu lui Moise. n timpul lui Iisus, Israelul era condus de Irod, ns autoritatea religioas era reprezentat de saduchei ca preoti la Templu si de farisei, care formau mpreun cele dou prti ale Sinedriului, tribunalul suprem evreiesc. Acestia au continuat s astepte venirea lui Mesia chiar si dup rstignirea si nvierea lui Iisus, ignornd toate semnele si evidentele care dovedeau c el era Mesia pe care l asteptau. n numeroase episoade din Noul Testament, fariseii se arat indignati de faptul c Iisus ncalc prevederile Legii, mai ales n ceea ce priveste munca n ziua de Sabat sau contactul cu persoane considerate impure. Iisus le atrage ns atentia asupra pericolului lipsei de profunzime spiritual si tririi exclusive a aspectelor formale, destinate a masca n multe cazuri goliciunea interioar. Att marii preoti, ct si fariseii, aveau o auto-suficient n cele spirituale si tocmai de aceea ei s-au debarasat de Iisus n modul n care l stim si au fcut tot ceea ce le-a stat n putint ca s fie chinuit si rstignit. Trebuie remarcat c nu toti fariseii erau "farisei". Nu toti erau oameni cu dou chipuri, ftarnici. Nicodim, cel care a venit noaptea la Iisus pentru a sta de vorb cu El, sau Iosif din Arimateea, cel care a obtinut de la romani coborrea lui Iisus de pe cruce si s-a ngrijit de punerea n mormnt, erau farisei. Crturarii care apar mentionati n Evanghelie alturi de farisei reprezentau grupul celor a cror ocupatie zilnic era studierea Legii, fiind ntrebati de ctre ceilalti si de ctre popor n probleme de natur religioas. Ei erau juristi si teologi, adevratii ndrumtori ai comunittii iudaice. Mntuitorul

zice: "Crturarii si fariseii au sezut n scaunul lui Moise; deci toate cate v vor zice vou, faceti-le si pziti-le." (Mt 23:2). Oamenii li se adresau folosind apelativul rabbi (nvttorule). Unii dintre ei au devenit celebri ca fondatori de scoli. Istoria a retinut numele rabinilor Hillel si Sammai, care au trit la nceputul primului veac al erei crestine. Altii, de asemenea, s-au bucurat de o autoritate deosebita, precum Gamaliel, dasclul Sf. Pavel (Fapte 5:34-39; 22:3). Majoritatea crturarilor erau farisei sau simpatizanti ai acestora. Dup anul 70 d.H., importanta crturarilor a crescut. Ei au adunat traditiile orale n colectia numit Misna. n Faptele Apostolilor sunt mentionati alturi de farisei si cpetenii, ncercnd s mpiedice propovduirea Apostolilor (Fapte 4, 5). Au fost prtasi la osndirea Sf. Stefan (Fapte 6:12). Esenienii erau preoti "dizidenti", care contestau legitimitatea Templului si a cultului svrsit acolo. Ei sustineau c Templul este nssi comunitatea esenian, iar respectarea Legii este noua form de sacrificiu si de adorare a lui Dumnezeu, si nu ritualurile exterioare. Iosif Flaviu ii descrie pe esenieni ca formnd a treia scoal filosofica din cadrul Iudaismului, dup farisei si saduchei. El atesta existenta lor n timpul domniei lui Ionatan (160-142 H). Nimeni nu avea casa lui; fiecare membru era integrat unei comunitti n care toate bunurile erau folosite in comun, astfel nct fiecare avea toate cele de trebuint. Majoritatea esenienilor triau n castitate; totusi, Iosif Flaviu mentioneaz o grupa de esenieni care permitea cstoria membrilor si. Cei care voiau s devin membri ai comunittii trebuiau s treac printr-o perioad de ncercare de un an; dup aceasta, erau admisi la ritualurile de purificare, apoi, dup un noviciat de doi ani, puteau participa la mesele servite n comun. Intrarea n comunitate era marcat prin depunerea unui jurmnt solemn prin care candidatul se angaja s practice virtutile, s duc o viat evlavioas, s urasc nedreptatea si pe cei nedrepti, s se arate credincios tuturor si, n special, conductorilor comunittii, s se fereasc de minciun si de furt, s nu dezvluie nimnui nvtturile primite, continutul crtilor sfinte si numele ngerilor. Cei care clcau acest jurmnt erau pedepsiti n functie de gravitatea faptelor; pedeapsa suprem era excluderea definitiv din comunitate. Esenienii aveau un mare respect pentru Lege, pe care o pzeau mai mult dect toti ceilalti iudei. Trimiteau ofrande la templul din Ierusalim, desi ei nsisi nu participau la cultul care se svrsea acolo. Aceasta separare de Templu venea din convingerea c arhiereul Ionatan si urmasii lui au profanat lcasul sfnt. Anumite elemente din organizarea comunittii qumraniene si din nvtaturile gruprii ofer analogii interesante cu crestinismul primar, astfel nct multi s-au ntrebat dac nu a existat o legtura ntre Biserica primar si esenieni. Unii, pe baza textului de la Lc 1, 80, au crezut c Sf. Ioan Boteztorul a fost esenian. Evanghelistul nu ne spune ns dect c Sf. Ioan "a fost n pustie pn n ziua artrii lui ctre Israel". Datele evanghelice despre Sf. Ioan contrazic aceasta ipotez: botezul su era total diferit de bile rituale ale esenienilor; iar chemarea sa universal la pocaint contrasteaz cu spiritul exclusivist al acestei grupri. Exist o asemnare ntre organizarea Bisericii din Ierusalim si cea a comunittii esenienilor. Potrivit Faptelor Apostolilor, primii crestini aveau toate bunurile n comun, n fiecare zi (Fapte 2, 46) lund masa mpreun. De asemenea, cele trei etape poruncite de Mntuitorul pentru ndreptarea celor czuti n vreo greseal se regsesc si n disciplina de la Qumran. Deosebirile sunt ns mai profunde dect asemnrile. Ceea ce-i caracterizeaz nainte de toate pe esenieni este exclusivismul lor extrem. Doar ei sunt adevratul popor al lui Dumnezeu, rmsita credincioas, Israelul eshatologic. Ei refuz orice contact cu pctosii, adic cu orice persoan care nu face parte din sect. Zelotii aveau s se fac remarcati cu precdere n perioada ocupatiei romane, fiind un fel de fundamentalisti fanatici ai acelor vremuri. ntemeietorul acestei grupri a fost Iuda din Gamala, care n timpul recensmntului din anul 6 dH, strnise o rscoal mpotriva stpnirii romane. Ei reprezentau o tendint politic diametral opus celei reprezentate de saduchei sau farisei. Ei nu puteau concepe nici un fel de convietuire cu puterea ocupant si considerau c este datoria oricrui bun iudeu s se opun prin orice mijloace Romei si reprezentantilor ei. Zelotii au fost n mare msur responsabili de izbucnirea revoltei din anul 66 si de rzboiul civil care a urmat. Putinii zeloti care au

scpat asediului Ierusalimului s-au regrupat n vecintatea Mrii Moarte si au continuat lupta pn n anul 73. Unul dintre cei doisprezece Apostoli ai lui Iisus a provenit din rndul lor Simon Zelotul.

Bibliografie 1. Cecil Roth: Essays in Jewish History, Hermon Press, 1970 2. Jacob Neusner: Our Sages, God, and Israel: An Anthology of the Jerusalem Talmud, Rossel Books, 1984 3. Cohen, Shaye J.D.: From the Maccabees to the Mishnah, Westminster John Knox Press, 1988 4. Albert L. Baumgarten: Ancient Jewish Sectarianism, 1998 5. Encyclopedia Britannica - Hellenistic Judaism, 2004