Ave, crux, spes unica! Frumusețea Crucii În ziua de 12 octombrie 1891, în familia evreiască Stein din Breslau se naşte al şaptelea copil, Edith. La nici doi ani de la fericitul eveniment moare capul familiei, Siegfried. Edith îşi începe studiile primare la 6 ani şi continuă mai apoi cu liceul. Este o elevă foarte dotată, cu o sensibilitate vie. Îşi pierde credinţa în Dumnezeu la 15 ani. Îşi descoperă pasiunea pentru problemele sociale în timp ce studiază istoria şi filosofia la Universitatea din Breslau; este singura studentă ce urmează cursurile lui Stern şi Honigswald. În 1912 citeşte "Cercetări logice" de Husserl, devenind în următorul an eleva acestuia, la Universitatea Göttingen, descoperind fenomenologia. Îşi urmează profesorul la Freiburg-in-Brisgau fiind asistenta acestuia la moartea lui Reinach. Îşi susţine teza de doctorat despre problema simpatiei. Încearcă în zadar să-şi găsească un post datorită reputaţiei nu foarte plăcute a lui Husserl printre colegii săi Kantieni. În vara lui 1921 citeşte autobiografia Sfintei Tereza de Avila şi se converteşte la catolicism. Prima zi a anului 1922 e marcată de unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa sfintei: botezul. Timp de 8 ani predă germana la Spire, iar apoi predă un an la Institutul de pedagogie din Münster. Reuşeşte să se împrietenească cu mai mulţi preoţi şi surori. Reputaţia îi e din ce în ce mai mare în cercurile catolice şi în cele intelectuale. La scurt timp, Hitler începe persecuţia evreilor, iar Edith este nevoită să-şi părăsească postul din cauza originii sale. În toamna aceluiaşi an, 1933, intră în mănăstirea Carmelita din Köln după câteva zile petrecute cu mama sa dărămată de durere. Odată cu îmbrăcarea hainei monahale, Edith îşi schimbă numele în Tereza Benedicta a Crucii. După un an are loc profesiunea religioasă. Tereza este sfâşiată de durere la moartea mamei, iar după puţin timp la moartea lui Husserl. Sora sa, Rose, o urmează la mănăstire fiind amândouă prigonite din Germania în Olanda la mănăstirea din Echt. Mănăstirea hotărâse să o trimită în Elveţia la mănăstirea Le Pasquier. Ea spunea: “Se poate ajunge la o scientia crucis doar dacă experimentezi într- adevăr crucea. De acest lucru sunt convinsă de la început și de aceea am spus din toată inima: Ave, crux, Nu activitatea umană este aceea care ne poate salva, ci doar suferința lui Cristos. A participa la ea, iată dorința mea! La 2 august 1942, cele două surori sunt ucise împreună cu toţi evreii. În testamentul religios Tereza scrie: "Începând de azi accept cu bucurie moartea pe care Dumnezeu mi-a destinat-o, într-o perfectă supunere faţă de preasfânta Sa voinţă". Este beatificată de Papa Ioan Paul al ll-lea la Köln în mai 1987. Traducere: www.pastoratie.ro