Joc de spargere a ghieții:

„Cartea de vizită”

• Fiecare elev va primi câte o mică bucată de

hârtie pe care o va completa, pe scurt, cu
câteva date personale: nume și prenume,
localitatea de proveniență și doar un singur
hobby;
• Fișele se amestecă și se împart în clasă;
• Elevii și le citesc unii altora iar cel despre care
se citește se ridică în picioare
Sacramentul
Preoției

Sacramentul Preoției
în economia mântuirii
 Ce vom învăța astăzi?
• -ECD1: definirea preoției ca sacrament de
slujire a comuniunii;
• -ECD 2: explicarea termenilor specifici;
• -ECD3: prezentarea unor modele de preoți din
Vechiul și Noul Testament;
• -ECD4: conştientizarea valorii și importanței
sacramentului preoției la nivel personal şi
comunitar.
 Preoția – terminologie
• În antichitatea romană, cuvântul Ordin
desemna corpuri constituite în sens
civil, mai ales corpul guvernanţilor.
• Ordinatio desemnează integrarea într-
un ordo (ordin ordo episcoporum, ordo
presbyterorum şi ordo diaconorum).
 Preoția – terminologie
• În antichitatea romană,
cuvântul Ordin desemna
corpuri constituite în sens civil,
mai ales corpul guvernanţilor.
• Ordinatio desemnează
integrarea într-un ordo (ordin
ordo episcoporum, ordo
presbyterorum şi ordo
diaconorum).
 Preoția – terminologie
• Ordinatio - ordinare, act religios şi liturgic, care era o
consacrare, o binecuvântare sau un sacrament, este actul
sacramental care integrează în ordinul episcopilor, al
prezbiterilor şi al diaconilor şi care e mai mult decât o simplă
alegere, desemnare, delegare sau instituire de către comunitate,
fiindcă ea conferă un dar al Duhului Sfânt ce permite exercitarea
unei puteri sacre (sacra potestas), care nu poate veni decât de la
Cristos însuşi, prin Biserica lui.
• Ordinatio (hirotonirea) este numită şi consecratio, deoarece ea
înseamnă o punere deoparte şi o învestitură făcută de Cristos
însuşi pentru Biserica lui.
• Impunerea mâinilor de către episcop, împreună cu rugăciunea
de consacrare, constituie semnul vizibil al acestei consacrări. Cf.
LG 10.
 Preoția – terminologie
• Clericul – este
un om „pus de
o parte”
pentru o
misiune nobilă,
sacră; este
preotul,
diaconul sau
episcopul;
 Preotul în Vechiul Testament
• În vechile religii,
funcția preoțească
era îndeplinită de
regi;
• Abel, Abraham,
Isaac, Iacob – ridică
altare și aduc
jertfe, preoția
familială
Preotul în Vechiul Testament
• Dumnezeu a ales unul dintre
cele douăsprezece triburi,
acela al lui Levi, pus deoparte
pentru slujirea liturgică
• preoţii sunt „rânduiţi ca să
mijlocească pentru oameni în
cele către Dumnezeu, ca să
aducă daruri şi jertfe pentru
păcate” Cf. Evr 5, 1.
 Preotul în Vechiul Testament
• Liturgia Bisericii vede
totuşi în preoţia lui
Aaron şi în slujba
leviţilor, ca şi în
instituirea celor
şaptezeci de „Bătrâni”,
prefigurări ale slujirii
preoţeşti din Noul
Legământ. Cf. Num 11,
24-25.
Preotul în Vechiul Testament

• Melchisedec,
„preot al
Dumnezeului
Preaînalt” (Gen 14,
18), este
considerat de
Tradiţia creştină o
prefigurare a
preoţiei lui Cristos.
 Preotul în Noul Testament

• b) Isus a orânduit Preoţia la Cina cea de Taină.

• sus a instituit acest sacrament în mod gradat, alegând pe
apostoli, instruindu-i şi comunicându-le în mod succesiv mai
multe puteri: a) perpetuarea Sfintei Împărtășanii și puterea
de a sfinți; b) puterea de a predica și învăța; c) puterea de a
conduce.
 Definiția

• Preoţia Noului
Testament este un
sacrament care dă
puterea preoţească şi
harul de a putea
îndeplini cu sfinţenie
slujbele religioase.