Subiect 1. Sublimitatea slujirii preotesti. Preotia bisericieasca si universala.

Apostolatul
preotilor si apostolatul mirenilor

In fiecare Taina,Hristos se daruieste printr-o lucrare a Sa, celor ce cred in El, iar in Taina
Euharistiei Se daruieste cu insusi trupul si sangele Sau. Dar fiind nevazut si voind sa ne daruiasca
totusi acestea, adica trupul si sangele Sau, in chip vazut, trebuie sa Se daruiasca prin persoane
vazute. Pe aceste persoane le alege si le sfinteste El insusi prin Taina Hirotoniei.

Hirotonia este Taina in care, prin punerea mainilor arhiereului si prin rugaciune, se
impartaseste persoanei anume pregatite harul care da puterea si autoritatea de a invata
cuvantul lui D., de a savarsi Sf. Taine si de a conduce pe credinciosi la mantuire

Sf. I.G. A. ne spune ca preotia este sublima, deoarece este o mare dregatorie, este o
slujba nespus de insemnata. Din pricina maretiei si inaltimii ei SF. I.G.A. a fugit de ea cand era
tanar.

Sublimitatea slujirii preotesti nu trebuie cautata in deplina sanatate a trupului preotului,

a culturii lui, nici in viata ascetica,nici in virtute,pentru a da de sublimul ei trebuie sa mergi mai
sus, pe varful care atinge cerul. Pe acest pisc preotul se simte o nimica, se simte mic, dar e
mare; se simte neputincios, dar e puternic; se simte cuprins de groaza si de frica dar acestea
sunt pline de nadejdi.

Preotul este sublim in doua momente: in scaunul duhovniciei si in fata Sf Jertfelnic. In

scaunul duhovnicesc, preotul are o putere pe care D. nu a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor,
ci doar oamenilor:”Oricate veti lega pe pamant…” MT 18,18. In fata SF Jertfelnic preotul este la
fel de sublim deoarece om fiind si imbracat in trup si sange se poate apropia de fericita si
nemuritoarea fire a Dumnezeirii. De fircare data cand se savarseste Sf Lit. preotul coboara cerul
pe pamant, aduce pe D. pe Sfanta Masa, de pe tronul slavei Sale din ceruri: “Si fa adica
paine…..iar ceea ce este in potirul…”

Preotia N.T. depaseste orice alta misiune, inclusiv preotia V>T> Ea este o stare sublima,
cea mai sfanta slujba, caci preotul, savarsind Sfintele Taine, este in intima legatura cu Ii. Hr.;
prin el D le vorbeste oamenilor, el este :lumina lumii; sarea pamantului”

Prin preoti lucreaza Hr. insusi, ca preotul unic propriu-zis, la unificarea vazuta si
nevazuta a oamenilot in Sine. Avand pe Hr. unicul Preot lucrand prin ei, toti preotii sunt
organele vazute ale preotiei Lui unice.

Credinciosii trebuie sa aiba in acest om luat dintre ei, un organales de Sus, ca mijloc al
unificarii lor cu Hr. pe care-L reprezinta.
 Apostolii urmand indemnului Mantuitorului Mt.28,19-20, au procedat in tocmai, prin
rugaciuni si prin punerea mainilor peste cei chemati la vrednicia de urmasi ai lor. La inceput
numirea de “preoti” si “episcopi” se da tuturor celor pe care apostolii ii hirotoneau ca urmasi ai
lor. Dupa ce comunitatiile cresc acesti eiscopi apar ca inzestrati cu puterea de a hirotonii preoti
ca ajutoare ale lor si de a supraveghea activitatea acestora.

Episcopul este reprezentantul deplin al lui Hristos, Arhiereul unic si unificator. Fiecare
episcop este capul unei Biserici locale, capul plinatatii lui Hr.

Fara episcop nu poate exista Biserica, pt ca fara episcop, Hr.nu are un organ si un chip
vazut prin care sa hirotoneasca organele vazute(preot si diacon) ale savarsirii celoralalte Taine,
prin care adauga membrii noi la Biserica si intretine viata Bisericii in unitate. Episcopul e chipul
Tatalui, el detine in chip vazut locul lui Hr. ca invatator, preot si pastor.

Fara episcop nu poate fi si nu se poate numi nici Biserica nici crestin, dar aceasta nu-l
scoate pe episcop din categoria slujitoruluii, puterea ce se exercita prin el nu este a lui ci este a
lui Hr.

Episcopii de la inceput se numeau si preoti intruc harul episcopatului se cuprinde de

fapt si cel al preotiei , dar nu si invers. In sensul acesta, si Petru, ca episcop, se numeste
“impreuna preot” 1Pt.5,1 la fel si Ap Ioan (3 In1,1)

Pe langa episcopii si preotii asezati inca de Apostoli, tot acestia au asezat prin punerea
mainilor si pe primii diaconi(fapte 6,6)

Ulterior celelalte trepte inferioare ce au aparut nu sunt de “drept divin” adica nu au har
special. Ele sunt trepte de hirotesie, nu de hirotonie, si au numai semnificatii administrative. In
Biserica Ortodoxa nu sunt admise la hirotonie femeile.

Intrucat au in comun cu credinciosii aducerea lor duhovniceasca din puterea jertfei lui
Hr., slujitorii crestini nu mai sunt separati de credinciosi in modul in care erau preotii din legea
veche, sau cei pagani. Toti crestinii sunt in acest sens o “preotie imparateasca” 1 Pt.2,9

In privinta preotiei universale Biserica Ortodoxa recunoaste ca toti crestinii poseda o

preotie universala; toti crestinii au chemarea sa-I aduca slujire lui D. intre cei ce nu sunt crestini.
Credinciosul ca preot imparatesc, luand putere din jertfa adusa de preotul slujitor la Liturghie,
continua acest “extra muros”, oficiind liturghia prin viata sa de toate zilele. Prezenta lui in lume
e ca o epicleza perpetua. E o chemare a Duhului Sf. peste el si peste ziua care incepe, peste
munca sa si roadele pamantului.
 Deci in Biserica se disting: a) starea harica a tuturor crestinilor,primita prin tainele de
initiere(BEM); b) slujirea preoteasca propriu-zisa instituita de Mantuitorul Is. Hr. si acordata in
Taina Hirtotoniei prin succesiune apostolica.

Fiecare are locul, functia si specificul ei in Biserica. Ambele sunt necesare si inseparabile,
deoarece Biserica nu este o institutie clericala si nici o slujire nu este auto-suficienta.

In virtutea participarii la preotia lui Hr., toti crestinii sunt preoti si jertfe in Biserica, toti
sint invatatori si calauzitori spre mantuire a lor si a altor credinciosi.

Dupa Sf. Parinti omul este in acelasi timp imparat, prooroc si preot ca si Hr.: imparat, in
virtutea stapanirii lui peste patimi; preot, din cauza autojertfirii; prooroc, ca un initiat in tainele
dumnezeiesti.

Credinciosii si comuniateta ca intreg sau ca Biserica trebuie sa recunoasca faptul ca

Hristos, in calitate de Cap al ei, este altcineva decat ea ca trup al Lui, ca ea insasi are nevoie de
Hr. ca Mijlocitor. De aceea preotii sunt instituiti in slujba preotiei de D. Insusi prin impartasirea
harului Duhului Sf. in Taina Hirotoniei instituita de Mantuitorul Is. Hr. in acest scop.

In ceea ce priveste preotia sacerdotala, aceasta continua apostolatul intreitei slujiri a

Mantuitorului prin urmatoarele;

1. Propovaduirea cuvantului sau functia de continuitate apostolica;”Mergand inavatati

toate neamurile”Mt 28-19. Intregul popor drept credincios raspunde de
apostolicitatea Bisericii, dar preotia hirotonita are harisma particulara de a
supraveghea corectitudinea traditiei apostolice, de a o marturie autentica a acestei
traditii si de a o exprima in mod oficial.
2. Preotia este slujire sacramentala prin excelenta, investita cu puterea de a savarsii ce
7Taine;” Botezandu-le in numele T….(Mt 28-19); carora le veti ierta pacatele… si
Aceasta sa o faceti intru pomenirea mea”(Lc.22-19)
3. Preotia hirotonita are harisma conducerii comunitatii, a indrumarii pastorale si
organizarii eclesiale:”Luati aminte la voi insiva si la toata turma in care Duhul Sf. va
pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui D. pe care el a castigat-o cu insusi
sangele Sau.(F.A. 20,28)

Fiind insarcinati de D. cu apostolatul in virtutea tainelor de initiere, toti credinciosii se

bucura de dreptul si au obligatia de a activa individual sau grupati in societati, pt ca
mesajul manturii in Hr. sa fie cunoscut si primit de toti oamneii si de pe tot pamantul.
Numai prin ei pot oamenii sa auda evanghelia si sa-l cunoasca pe Hr. In comunitatile
parohiale actiunea lor este atat de necesara incat fara ea, apostolatul preotiei
sacramentale nu poate avea efect deplin.
 Mirenilor li se ofera nenumarate ocazii de a exercita apotolatul evanghelizarii si
al sfintirii. Insasi marturia vietii crestine si faptele bune savarsite din “credinta lucratoare
prin iubire”(Gal.5,6) au puterea de a-I atrage pe oameni la D.(Mt.5,16)

Totusi un astfel de apostolat nu consta numai in marturia vietii. Adevaratul

apostol cauta ocazii de a-L vesti pe Hristos prin cuvant, fie necredinciosilor,pt ai aduce la
creinta, fie credinciosilor, pt a-I instrui, a-I intari si a-I indemna la o viata crestina cat mai
adevarat.

In inima tuturor trebuie sa rasune cuvintele: “ Vai mie daca nu voi binevesti”.
(1Cor.9,16)