Capitolul 4- Cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii

-idei principale-
Sfintele Taine sunt slujbele Bisericii prin care se dă credincioșilor harul Duhului Sfânt.
Harul Duhului Sfânt este puterea sau energia necreată revărsată asupra credincioșilor
pentru care se săvârșește acea Sfântă Taină. Scopul primirii acestui har dumnezeiesc este
mântuirea.
Spre deosebire de celelalte sfinte slujbe, Tainele sunt lucrări văzute și au fost instituite de
Însuşi Domnul Iisus Hristos şi încredințate Sfintei Sale Biserici ca o lucrare a Duhului
Sfânt,Mângâietorul promis de El ucenicilor Săi.
Cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt următoarele:
1. Sfânta Taină a Botezului
2. Sfânta Taină a Ungerii cu Sfântul Mir (Mirungerea)
3. Sfânta Taină a Sfintei Euharistii (Împărtăşania)- a fost instituită de Mântuitorul la
Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul
Meu…, apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este
Sângele Meu, al legii celei noi…” (Matei 26, 26-28);
4. Sfânta Taină a Spovedaniei (a Pocăinţei sau Mărturisirea)
5. Sfânta Taină a Preoţiei (a Hirotoniei)- instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul după
Învierea Sa din morţi: „Precum M-a trimis pre Mine Tatăl, şi Eu trimit pre voi” (Ioan
20, 21-23);
6. Sfânta Taină a Cununiei
7. Sfânta Taină a Sfântului Maslu
La începuturile Bisericii, Sfintele Taine erau săvârșite de Apostoli. Astăzi, săvârşirea Sfintelor
Taine pentru credincioşi e realizată de urmaşii Apostolilor: episcopii şi preoţii.
Episcopul are dreptul să săvârşească toate Sfintele Taine.
Preotul nu poate săvârși Sfânta Taină a Hirotoniei, iar pe celelalte le poate săvârși.
Diaconul este ajutor al episcopului sau al preotului la sfintele slujbe și nu are dreptul de a
sluji singur.
Sfintele Taine sunt săvârșite în chip văzut de către episcopi și preoți, ei făcând toate gesturile
şi actele sfinte după rânduiala Bisericii, iar în chip nevăzut Săvârșitorul tainic, Care le
sfințește pe toate este însuși Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfânta Taină a Hirotoniei

Hirotonia(Preoția) este o Sfântă Taină prin care se coboară, asupra celui ales cu bună
rânduială, Harul Sfântului Duh, prin rugăciunea arhiereului și punerea mâinilor pe capul celui
ales.
 Preotul primește astfel puterea de a puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a
sfinți pe credincioși prin împărtășirea Harului Dumnezeiesc prin Sfintele Taine și slujbele
bisericești, și de a conduce pe cei credincioși la mântuire.
 Această Sfântă Taină poate fi săvârșită doar de către arhierei, nu și de preoți sau
diaconi.
 Spre deosebire de celelalte Sfinte Taine aceasta poate fi săvârșită doar pentru
bărbați.
 Ea nu se repetă( *nu poate fi hirotonită aceeași persoană în aceeași treaptă de mai
multe ori).
 Taina hirotoniei se săvârşeşte numai în cadrul Sfintei Liturghii, înlăuntrul altarului, în
apropierea Sfintei Mese.
 Arhiereul şi preotul se hirotonesc numai la liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi a
Sfântului Vasile cel Mare, pe când diaconul poate fi hirotonit şi la Sfânta Liturghie a
darurilor mai înainte sfinţite, după ce strana cântă: „Iată Jertfa tainică”.
 La o Sfântă Liturghie nu pot fi hirotonite mai multe persoane pentru aceeaşi treaptă
preoţească.
 Denumirea tainei vine de la cuvântul grecesc „χείρ”, care înseamnă „mână”,
„hirotonie” (χειροτονία) însemnând punerea mâinilor.
Încă din Vechiul Testament, taina preoţiei era preînchipuită în preoţii Legii Vechi,care se
ungeau cu untdelemn sfinţit (Ieşirea 40, 12-16), îmbrăcau veşminte preoţeşti şi arhiereşti,
slujind lui Dumnezeu cu jertfe şi arderi de tot.
La instituirea acestei sfinte taine distingem cinci momente:
1. Chemarea celor dintâi ucenici, cărora Mântuitorul le-a spus:„Veniţi după Mine şi vă
voi face pre voi vânători de oameni” (Matei 4,19);
2. Alegerea Apostolilor: „a chemat pre ucenicii Săi şi alegând dintre dânșii doisprezece,
pe care și Apostoli i-a numit” (Luca 6,13), cărora le-a zis: „Nu voi M-aţi ales pre Mine,
ci Eu v-am ales pre voi” (Ioan 15,16);
3. Instruirea Apostolilor: Mântuitorul i-a ţinut pe Sfinţii Apostoli în jurul Său timp de
trei ani şi ceva, învăţându-i tainele împărăţiei, precum singur le-a spus: „Vouă s-a dat
a ști tainele împărăţiei cerurilor” (Matei 13,11);
4. Trimiterea Apostolilor la propovăduire: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la toată zidirea” (Marcu 16, 15); „precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu
trimit pre voi. Şi acestea zicând, au suflat şi au zis lor: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi
ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23);
5. Primirea Sfântului Duh:
Puterea deplină pentru îndeplinirea misiunii încredințate o primesc Apostolii la
Rusalii: „Și dacă s-a împlinit ziua Praznicului a cinzeci de zile, erau toți Apostolii
împreună adunați la un loc. (...) Şi li s-au arătat lor, limbi împărțite ca de foc şi au
șezut pre fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început a grăi într-
alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 1 şi 3-4).
Apoi Sfinții apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au transmis mai departe darul Duhului
Sfânt urmașilor lor, hirotonind preoți și episcopi prin Sfânta Taina a Preoției, prin punerea
mâinilor (,,hirotonindu-le lor preoți pre la biserici, rugându-se cu posturi, i-au încredințat pre
ei Domnului întru Care au crezut” ) - Fapte 14, 23
Treapta diaconească a luat ființă tot atunci la începuturile creștinismului, în Faptele sfinților
apostoli arătându-se că acest lucru a avut loc în urma alegerii și hirotoniei celor șapte
diaconi în Biserica din Ierusalim(,,Pre care i-au pus înaintea apostolilor, și rugându-se și-au
pus preste dânșii mâinile”) (Fapte 6, 6).
Prin taina preoţiei, Iisus Hristos a împlinit făgăduinţa făcută ucenicilor: ,,Iată eu cu voi sunt în
toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 19-20).
Primitorul Sfintei Taine a Preoției trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
 să fie creştin ortodox şi să aibă vocaţie preoţească
 să fie bărbat
 să fie sănătos trupeşte şi sufleteşte
 să nu aibă păcate mari (acestea constituind impedimente la hirotonie)
 să fie major
 să fie pregătit din punct de vedere intelectual, teologic şi moral pentru lucrarea
preoţească.
În trei direcții se exercită puterea și slujirea preoțească și anume:
 Puterea învățătorească (adică de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu,) pe care
Mântuitorul Hristos a dat-o sfinților apostoli și, prin ei, episcopilor și preoților,
odată cu cea sfințitoare, prin cuvintele : „mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-i pre ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i pre
dânșii să păzească toate câte am poruncit vouă” (Matei 28, 19:20).
 Puterea sfințitoare a fost dată și în chip deosebit la Cina cea de Taină prin
cuvintele: „Aceasta să o faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19 ; 1 Cor. 11, 25).
Despre puterea sfințitoare a preoției vorbește și sfântul apostol Pavel: „Așa să ne
socotească pe noi omul: ca pre niște slugi ale lui Hristos și ispravnici ai tainelor lui
Dumnezeu”(1 Cor. 4, 1).
 Puterea de conducere duhovnicească le-a fost dată prin cuvintele : „Cela ce
ascultă pre voi, pre Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi, de Mine se
leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cela ce M-a trimis pre
Mine” (Luca 10, 16).

Fiecare dintre cele trei trepte preoției corespunde unei trepte a vieții duhovnicești astfel:
- Diaconia – curățirea
- Preoția – luminarea
- Arhieria – îndumnezeirea
Hirotonirea întru episcop:
-un episcop poate fi hirotonit de 2 sau 3 episcopi
-înainte de hirotonie, viitorul episcop trebuie să facă o mărturisire publică a credinței sale
- spre deosebire de hirotonia unui preot sau a unui diacon,cea a aunui episcop reprezintă o
expresie a sinodalității Bisericii
-slujba de hirotonie are loc în cadrul Sfintei Liturghii, după cântarea trisaghionului „Sfinte
Dumnezeule”( înainte de a se citi Apostolul) și are 2 părți:
1. ipopsifierea adică chemarea candidatului (ipopsifiu) la treapta arhieriei
2. hirotonia propriu-zisă
- hirotonia arhiereului se face cu Evanghelia deschisă pe cap, arătând prin aceasta că
episcopul este autoritatea învăţătorească supremă într-o eparhie
- el este obligat de Canoane să predice la fiecare slujbă.

Hirotonia întru preot:

-are loc în timpul Sfintei Liturghii,după intrarea cu Cinstitele Daruri şi cântarea stranei „Ca pe
Împăratul”
-în această treaptă poate fi hirotonit doar acela care are hirotonia de diacon
-Preotul primește de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: învățătorească,
sfințitoare și de conducere, însă fără dreptul de a hirotoni și de a sfinți Sfântul Mir și Sfântul
Antimis
- preotul este delegat al arhiereului în parohie

Hirotonia întru diacon:

-se săvârşeşte după prefacerea cinstitelor daruri, după ce episcopul spune: „Şi să fie milele
marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi”, iar strana răspunde:
„Şi cu duhul tău”.
-candidatul este mai întâi hirotesit citeţ şi apoi ipodiacon pentru a putea fi mai apoi hirotonit
diacon
-monahii se hirotonesc întru ierodiaconi şi pentru hirotonia lor este necesară recomandarea
duhovnicului, a stareţului şi a consiliului duhovnicesc al mănăstirii respective.
-niciodată diaconul proaspăt hirotonit nu poate fi hirotonit preot în cadrul aceleiaşi Sfinte
Liturghii(* deoarece momentul din Sfânta Liturghie destinat hirotonirii întru preot este
înaintea celui pentru hirotonia întru diacon)
-Partea cea mai de seamă din rânduiala hirotoniei este rugăciunea de hirotonie
(«Dumnezeiescul Har…»), rostită de Episcopul hirotonisitor, prin care el cheamă Harul
Sfântului Duh să se pogoare asupra candidatului îngenuncheat în faţa Sfintei Mese, în timp
ce clericii împreună-liturghisitori cântă încetişor şi dulce: «Doamne miluieşte», de mai multe
ori.
După aceasta, arhiereul în faţa uşilor împărăteşti dă celui hirotonit veşmintele treptei pentru
care a primit hirotonia, arătându-le pe rând poporului şi întrebând «Vrednic este?», la care
credincioşii răspund: «Vrednic este!» iar corul cântă de trei ori „ Vrednic este”. (*)
Harul o dată împărtășit prin hirotonire nu se pierde niciodată. Cel hirotonit poate fi doar
oprit pentru pricini de abateri de la buna purtare preoțească, de la săvârșirea celor sfinte.
Hirotesia
o este o slujbă de binecuvântare, de obicei mai scurtă decât hirotonia, constând mai
ales dintr-o rugăciune prin care se acordă una din treptele clerului inferior:
cea de cântăreţ (sau citeț) şi de ipodiacon, care sunt treapte inferioare celei de diacon.
o prin hirotesie se acordă îngăduinţa de a săvârşi anumite servicii religoase cum ar fi:

-citirea la strană şi a Apostolului pentru citeţ

-ieşirea cu lumânarea la Vohod și aducerea vasului cu apă şi a ştergarului pentru spălarea
mâinilor de către arhiereu în cazul ipodiaconului etc).
o hirotesiile se fac de către episcop în biserică, în faţa altarului, pe locul dinaintea Uşilor
Împărăteşti şi de cele mai multe ori în cadrul slujbei Sfintei Liturghii, în anumite
momente.
o hirotesiile se pot face mai multe la aceeaşi Liturghie (mai mulţi citeţi sau ipodiaconi).
o tot prin hirotesie se primeşte şi:
unul din rangurile onorifice care se dau slujitorilor pentru merite
deosebite,cum ar fi:
-pentru preoții de parohii:
 sachelar
 iconom
 iconom stavrofor
-pentru preoții călugări:
 singhel
 protosinghel
 arhimandrit
una din funcţiile bisericeşti administrative (protoiereu, consilier, stareţ sau
egumen).
o de asemenea, prin hirotesie se încredinţează şi calitatea de duhovnic care nu este
un har special, ci îndreptăţirea de a administra Taina Spovedaniei.
o
 Aşadar, între hirotonie şi hirotesie este o mare deosebire:
 Hirotonia este o Taină (una din cele şapte), pe când hirotesia este o
binecuvântare.
 Prin Taina hirotoniei se transmite un har deosebit, iar prin hirotesie, doar o
împuternicire administrativă.