Taina Mirungerii

Mareste imaginea.

Taina Mirungerii

Taina mirungerii este acea lucrare sfanta, instituita de Mantuitorul Hristos, prin care, ungandu-se de catre episcop sau preot

cu Sfantul Mir membrele celui botezat, odata cu pronuntarea cuvintelor: "Pecetea darului Sfantului Duh, Amin", se

impartaseste primitorului harul intaririi, cresterii si desavarsirii duhovnicesti incepute prin botez.

Botezul si Mirungerea

Legatura stransa dintre cele doua taine se arata si prin aceea ca in slujba Bisericii Taina mirungerii nu are o introducere

ca celelalte Taine, ci dupa botezarea celui ce a primit botezul, preotul citeste o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu sa

daruiasca prin el, celui "nou luminat prin apa si prin Duh", "si pecetea darului Sfantului si intru tot puternicului Duh". Apoi

ii administreaza Taina mirungerii, ungandu-l cu Sfantul Mir si zicand :"Pecetea darului Sfantului Duh, Amin", fara sa

aminteasca numele celui pecetluit cu harul Duhului, ca in celelalte Taine, socotindu-se ca s-a rostit acest nume la cufundarea

lui in apa.
Starea de faptura noua, de chip al lui Iisus Hristos prin botez si darurile primite de la Hristos insusi prin Duhul Sfant in Taina

mirungerii trebuie pastrate si aratate in concret prin eforturi personale, facute tot cu ajutorul harului dumnezeiesc primit in

botez si mirungere.

Instituirea Tainei Mirungerii

Aceasta Taina a fost profetita in Vechiul Testament prin patriarhul Iacov. Pe cand dormea el cu capul pe o piatra, noaptea i

S-a aratat Dumnezeu in vis deasupra unei scari care ajungea pana la cer si pe care ingerii Lui se suiau si coborau. Si

desteptandu-se el din somn, a zis : "Cat de infricosat este locul acesta ! Aici este Casa lui Dumnezeu, aici este Poarta

cerurilor !". Si Iacov s-a sculat  dimineata si a luat piatra pe care o pusese capatai si a pus-o stalp de  aducere aminte si "a

turnat untdelemn pe varful ei" (Fac, 28, 11-18). Ungerea pietrei cu untdelemn inchipuie tocmai ungerea cresti nului cu

untdelemn sfintit, adica cu Sfantul Mir, sub peceteaDuhului Sfant, dupa Scripturi : "Si voi insiva (crestinii), ca pietre vii

sunteti ziditi, ca sa fiti casa duhovniceasca" (I Petru, 2, 5 ; Evr., 3, 6). "Pietre vii" sunt numiti crestinii, iar ungerea pietrei de

catre Iacov, cu untdelemn, a insemnat ungerea pietrelor celor vii (a crestinilor) prin Duhul Sfant, cu untdelemn sfintit.

In Legea Veche a lui Moise erau unsi cu untdelemn sfintit de catre arhierei numai regii (I Regi, 10, 1 ; 16, 1-13). Si aceasta

era o profetie despre mirungerea crestinilor. Mirungerea inseamna revarsarea darurilor Duhului Sfant de catre Hristos asupra
celor botezati. Si aceasta noua revarsare a darurilor Duhului Sfant, pe care o prilejuieste Taina mirungerii, asupra celor

botezati, este profetita in Vechiul Testament (Iez., 36, 27 ; Ioel, 3, 1-2).

Taina mirungerii provine tot de la Hristos insusi, cu toate ca in Evanghelii, in Faptele si Epistolele Apostolilor, nu se arata

direct instituirea ei de catre Hristos. Avem insa suficiente texte care vorbesc despre anticiparea ei de catre Hristos insusi si

despre practicarea ei chiar din timpul sfintilor apostoli, precum si despre lucrarea ei specifica de Taina in randul celorlalte

Taine. Astfel, Mantuitorul fagaduieste apostolilor ca le va trimite pe Duhul Sfant (Ioan, 14, 16-17, 26; 15, 26; 16, 13-15 ;

Matei, 10, 20 ; Luca, 12, 12 ; 24, 49 ; Fapte, 1, 8). Despre lucrarea specifica a acestei Taine vorbeste Mantuitorul cand zice :

"Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, rauri de apa vie vor curge din pantecele  lui". "Iar aceasta - continua

evanghelistul - a zis-o despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era dat Duhul pentru ca

Iisus inca nu fusese proslavit» (Ioan, 4, 14 ; 7, 38-39 ; Ioel, 3, 1 ; 4,  18 ; Fapte, 2, 17 si 33).

Apostolii impartaseau Duhul Sfant celor botezati, prin punerea mainilor, precum L-au impartasit apostolii Petru si Ioan celor

botezati de diaconul Filip in Samaria (Fapte, 3, 15-17) si apostolul Pavel, celor din Efes (Fapte, 19, 6). Invatatura despre

punerea mainilor sta in Sfanta Scriptura, alaturi de aceea despre botez (Evr., 6, 2).

Chiar din timpul sfintilor apostoli, Taina mirungerii s-a savarsit sub doua forme : (a) prin punerea mainilor, care este forma

initiala (Fapte, 8, 15-17 ; 19, 6) si (b) prinungerea cu Sfantul Mir, cum reiese din II Cor., 1, 21-22 : "Iar Cel ce ne intareste pe

noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului in

inimile noastre" ; si din I Ioan, 2, 20 si 27 : "Iar voi ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate... si ungerea pe care ati luat-o de

la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va invata despre toate, si  adevarat

este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat". Aceste locuri scripturistice, desi vorbesc despre intarirea

interna prin Duhul Sfant, indica si o ungere externa prin care se impartaseste harul dumnezeiesc. Iar apostolii, daca si-au pus

mainile sau au uns cu untdelemn sfintit pe cei botezati, au facut aceasta din porunca si incredintarea lui Hristos, fiindca

numai Dumnezeu poate lega impartasirea harului dumnezeiesc nevazut, de acte sensibile.

Cele doua practici ale uneia si aceleiasi Taine a mirungerii - punerea mainilor si ungerea cu  Sfantul Mir - sunt apostolice. S-a

impus practica ungerii cu Sfantul Mir, datorita raspandirii crestinismului si mai ales acolo unde nu puteau ajunge apostolii si,

dupa ei, episcopii. Treptat practica ungerii cu Sfantul Mir s-a generalizat in Rasarit, fiind savarsita nu numai de episcopi, ci

si de preot indata dupa botez, asa cum se savarseste pana astazi, iar in Apus, adica in Biserica Romano-Catolica, practica

punerii mainilor (confirmatiunea), savarsita de episcop nu indata dupa botez, ci dupa un timp, intre varsta de 7-14 ani,

inainte in tot cazul de prima impartasire cu Sfanta Euharistie. In cazuri extreme, Taina confirmarii poate fi savarsita si de

preot. Protestantii au pastrat confirmatiunea numai ca ceremonial sarbatoresc pentru tineri, inainte de prima lor comuniune

euharistica.

Savarsirea Tainei Mirungerii

Pentru savarsirea Tainei mirungerii se cere in primul rand Sfantul Mir. Sfantul Mir se prepara din untdelemn, vin si 35

diferite aromate, sfintindu-se numai de catre episcopi (dupa can. 6 al sinodului din Cartagina, 418, si pe temeiul  Sfantei

Scripturi). Sfintirea Sfantului Mir este prerogativa Bisericii autocefale, fiind sfintit de episcopii respectivei Biserici

Ortodoxe Autocefale, in frunte cu intai statatorul ei (patriarh, arhiepiscop, mitropolit). Ceremonia sfintirii se face in altar,

dupa Sfanta Liturghie, in Joia Patimilor, dupa ce amestecul a fost fiert, fierberea fiind insotita de citirea Evangheliei.

Amestecul acestor aromate simbolizeaza bogatia si felurimea darurilor Sfantului Duh, de care se impartasesc primitorii

Tainei.
Savarsitorul Tainei mirungerii este episcopul si preotul. Numai sfintirea Mirului este rezervata celui dintai, mai exact

Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Autocefale.

Primitorii Tainei Mirungerii sunt toti cei botezati (Fapte, 8, 15 -17 ; 19, 6) in numele Sfintei Treimi. De aceea, aceasta Taina

nu se repeta. Ea se repeta numai intr-un singur caz : se administreaza ereticilor si schismaticilor care se intorc la Ortodoxie,

dupa lepadarea publica a ereziei sau schismei si revenirea la dreapta credinta. 

2. SFANTA TAINA A MIRUNGERII

Ce este Sfanta Taina a Mirungerii?

Aceasta este Sfanta Taina prin care persoana botezata primeste darurile Sfantului Duh, putere, intelepciune si
alte daruri care o ajuta sa pastreze dreapta credinta si sa duca o viata sfanta.

Cum se savarseste aceasta Sfanta Taina la persoanele botezate?

Preotul unge fiecare parte a trupului persoanei botezate cu Sfantul Mir, pronuntand cuvintele: "Pecetea darului
Sfantului Duh. Amin".

De unde sunt luate aceste cuvinte?

De la Sfantul Apostol Pavel, care a spus: "Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns
pe noi, este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre" (II Corinteni I,
21-22).

De ce se unge mai intai fruntea?

Pentru a se sfinti cugetul si pentru a cugeta la Dumnezeu si la Legea Sa.

De ce pieptul?

Pentru a se sfinti inima si pentru a-L iubi pe Dumnezeu.

De ce ochii?

Pentru a-i sfinti spre a vedea bunatatea lui Dumnezeu din fiecare faptura.

De ce urechile?

Pentru a le sfinti spre a asculta cuvintele lui Dumnezeu.

De ce obrazul?

Pentru a se sfinti si a exprima bucuria pentru tot binele ce i s-a facut si rusinea pentru pacat.

De ce gura?
Pentru a o sfinti spre a putea slavi pe Domnul Dumnezeu si sa graiasca totdeauna adevarul si binele.

De ce mainile?

Pentru a le sfinti spre a savarsi fapte bune si drepte inaintea lui Dumnezeu.

De ce picioarele?

Pentru a le sfinti spre a merge pe calea crestina cea dreapta, cale care duce la imparatia lui Dumnezeu.

Cum am putea numi toate aceste lucruri pe scurt?

Sfintirea intregului om, a sufletului si a trupului, spre a fi sfant, asa cum este Dumnezeu.

Este drept sa se savarseasca Sfanta Taina a Mirungerii indata dupa Botez?

Este drept, asa dupa cum spune Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Pentru ca botezul cu apa inseamna curatire,
iar Mirungerea inseamna sfintirea prin Sfantul Duh. Cititi aceste texte: I Ioan II, 20-27; II Corinteni I, 21-22; Fapte
VII, 14-16. Botezul si Mirungerea nu pot fi despartite una de cealalta, (cititi si cartea Iesirii XXIX, 4-7).

Preotul este acela care savarseste Sfanta Taina a Mirungerii?

Da, insa si episcopul participa la ea.

Episcopii pregatesc si sfintesc Sfantul Mir, fara de care preotul nu poate savarsi Sfanta Taina a Mirungerii.

A existat in Vechiul Testament vreo practica care sa preinchipuie Sfanta Taina a Mirungerii?

Da. Vechii imparati erau unsi (I Regi X, 1; XVI, 13; Psalmii LXXIX, 20). Acum toti crestinii sunt unsi, pentru ca
Hristos ne-a facut pe noi "imparatie, preoti ai lui Dumnezeu si Tatal Sau" (Apocalipsa I, 6).

Această Sfântă Taină se administrează îndată după Botez, prin ea împărtăşindu-se

primitorului darul Sfântului Duh necesar creşterii şi întăririi în noua viaţă duhovnicească.
Instituirea ei a fost anunţată de însuşi Mântuitorul: „Cel ce crede în Mine, precum a zis
Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul
pe care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era dat Duhul pentru că
Iisus încă nu fusese preaslăvit". (Ioan 7. 38-39).
Este vorba aici despre împărtăşirea Sfântului Duh celor ce vor crede, adică celor
botezaţi, iar această împărtăşire nu va fi posibilă decât după pogorârea Sfântului Duh. La
început Mirungerea era administrată numai de către Apostoli prin punerea mâinilor doar
asupra celor botezaţi, fapt consemnat de Evanghelistul Luca: „Iar Apostolii din Ierusalim
auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
care coborând s-au rugat pentru ei ca să primească Duh Sfânt, căci nu se pogorâse încă
peste niciunul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi
puneau mâinile peste ei şi ei luau Duh Sfânt". (Faptele Apostolilor 8. 14-19).
„Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste
ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau". (Faptele Apostolilor
19. 5-6).
Ca şi în primul text şi din al doilea reiese că Împărtăşirea Sfântului Duh se face printr-o
Taină aparte.
Din textele amintite constatăm că Taina Mirungerii era împărtăşită după un timp mai
îndelungat de la Botez (Faptele Apostolilor 8. 14-19), dar că ea trebuie împărtăşită în
practica Bisericii, imediat după acesta (Faptele Apostolilor 19. 5-6).
Din cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt întru care aţi fost
pecetluiţi pentru ziua răscumpărării" (Efeseni 4. 30) deducem că prin „ziua
răscumpărării" se înţelege ziua în care ei au fost mântuiţi subiectiv primind Botezul
creştin. Aşadar, „pecetluirea" cu Sfânt Duh s-a făcut deodată cu Botezul.
Astăzi această Taină nu se mai numeşte „a punerii mâinilor" pentru că nu se mai
administrează în acest fel, ci a Mirungerii, deoarece se împărtăşeşte prin ungerea cu
Sfântul şi Marele Mir.
Temeiurile acestei schimbări constau în următoarele argumente:  Înmulţindu-se
numărul creştinilor n-a mai fost posibil s-o împărtăşească doar Apostolii, aceştia
nemaiputând ajunge în toate laturile lumii, pe unde creştinismul se răspândise, ca s-o
administreze doar ei tuturor celor botezaţi;  Împărtăşirea Sfântului Duh în această
Taină s-a numit încă de la început: „Ungere", „Vărsare" sau „Pecetluire". Însuşi Sfântul
Apostol Pavel o numeşte astfel când zice: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi
în Hristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna
Duhului în inimile noastre". (II Corinteni 1.21-22); Sfântul Ioan o numeşte şi el
„Ungere": „Iar voi Ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. Cât despre voi, Ungerea pe
care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci
precum Ungerea Lui vă învaţă despre toate şi învăţătura aceasta adevărată este şi nu
este minciună, rămâneţi întru El aşa cum V-a învăţat". (II Ioan 2.20 şi 27)
După cum reiese din textele de mai sus, forma împărtăşirii aceste Taine prin punerea
mâinilor a fost înlocuită cu ungere cu Sfântul Mir, ritualul Tainei fiind săvârşit de preoţi în
parohii ca delegaţi şi ajutători ai Apostolilor sau ai urmaşilor acestora, episcopii.
Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir se face doar de Patriarh, ca şi conducător al unei Biserici
autocefale, înconjurat de membrii Sfântului Sinod, în Joia Patimilor, pregătit fiind din 38
de aromate, în cadrul unei slujbe speciale.
Formula prin care se administrează această Sfântă Taină este: „Pecetea darului Sfântului
Duh", formulă preluată din textele biblice care pecetluiesc Taina, motiv pentru care este
numită şi „Pecetluire". (II Corinteni 1. 21-22 şi Efeseni 4.30)

Deși unele biserici neortodoxe susțin că Sfintele Taine, afară de Botez și Împărtășanie, nu se
bazează pe Sfânta Scriptură, ci sunt doar tradiţiiomenești, pentru Biserica Ortodoxă acest lucru
nu este adevărat. Sfânta taină a mirungerii se poate observa în Noul Testament.

Faptele Apostolilor ne arată că un fel de confirmare se desfășura încă din Biserica primară.
Deoarece comunitatea creștină s-a dezvoltat atât din punct de vedere numeric cât și geografic în
mai multe locații, în interiorul și în exteriorul lumii iudaice, Apostolilor li s-au adăugat și alte
persoane care au propovăduit Evanghelia și au botezat oameni în Hristos.

Lucrarea Apostolului Pavel în Efes o găsim în Fapte 19, 1-12. Aici se vede că unele persoane
care au fost botezate cu botezul lui Ioan (Botezătorul)erau nerăbdătoare să-L accepte pe
Hristos.

Când au auzit ei aceasta, s-au botezat în numele Domnului Iisus. (Fapte 19, 5)
 Apoi, îl vedem pe Pavel punându-și mâinile lui peste ei și Duhul Sfânt  s-a pogorât peste
ei (Fapte 19, 6)

Un alt moment de confirmare în Biserica primară se găsește în Faptele Apostolilor,

capitolul 8.

Atunci când apostolii din Ierusalim au auzit că cei din Samaria acceptaseră cuvântul

Domnului, i-au trimis pe Petru și pe Ioan, care au mers și s-au rugat pentru ei, să poată primi
Duh Sfânt, care nu se pogorâse încă asupra nici unuia dintre ei, fiind botezați doar în numele
Domnului Iisus. Apoi și-au pus mâinile peste ei, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra lor. (Fapte
8, 14-18)
Preotul Philip Gialopsos explică dezvoltarea ulterioară a acestei Sfinte Taine:

Mai târziu, când creștinătatea a început să se dezvolte, era imposibil pentru Apostoli să fie
pretutindeni pentru a efectua sfânta taină prin punerea mâinilor, astfel încât au dat autoritate
succesorilor săi să administreze sfânta taină prin ungerea celui botezat cu Mir Sfânt.
(Gialopsos, 35)
Lucrări citate

 Gialopsos, Philip G. The Seven Sacraments of the Greek Orthodox

Church. 1997.
 Ware, Timothy (Kallistos). The Orthodox Church. New York: Penguin, 1997.

Sfânta Taină a Mirungerii, Sfântul și Marele Mir, miruitul

(scurte explicații și bibliografie)
Posted on 29/09/2012 by Pr. Andrei

3 Votes
Pentru că uneori se pot isca confuzii cu privire la Sfânta Taină a Mirungerii, Sfântul
și Marele Mir și miruit, confuzii pe care le-am sesizat în discuțiile cu diferite
persoane mai mult sau mai puțin apropiate de Biserică, redau mai jos o serie de
articole teologice care clarifică distincțiile dintre ele.

Menționez, pe scurt, următoarele:

Sfânta Taină a Mirungerii este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii.
Ea se săvârșește în același timp cu Taina Sfântului Botez, atunci când preotul unge pe
cel ce se botează cu Sfântul și Marele Mir (vezi paragraful următor) rostind
cuvintele „Pecetea darului Duhului Sfânt.”
Sfântul și Marele Mir este un untdelemn sfințit în urma unei slujbe speciale de
binecuvântare săvârșite în Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Acest untdelem este
amestecat cu un număr de 34 de mirodenii după o rețetă specială și poate fi sfințit
numai de către membrii Sfântului Sinod al unei Biserici Autocefale.
Miruirea desemnează acțiunea de a mirui sau de a unge cu mir.
Trebuie să facem distincție între:

- miruirile care se săvârșesc în unele biserici după Sfânta Liturghie (pentru care se

folosește ulei din candela de la icoana de pe tetrapod sau mirul ce se găsește de
vânzare la pangarele bisericilor), după Vecernia unită cu Litia sau după slujba de
Priveghere (la care se folosește uleiul sfințit la slujba Litiei);

- miruirea de la Sfânta Taină a Mirungerii, despre care am vorbit mai sus, care se face
cu Sfântul și Marele Mir;

și

- miruirea de Sfânta Taină a Maslului, care se face cu uleiul sfințit în cadrul acestei
Sfinte Taine.

Bibliografie:
IVAN, I., Sfintirea Sfantului si Marelui Mir, „Mitropolia Ardealului”, nr. 7-8,
1966, p. 525.
MIRCEA, I., Taina Mirungerii, „Ortodoxia”, nr. 4/1979, p. 477.
TIMOTEI, Arhim.  Seviciu, Precizari cu privire la miruire, în „Mitropolia
Banatului”, an XX/1970, nr.  4-6, p. 346.
VINTILESCU, Pr. Prof. Petre, Miruitul, în „Studii Teologice”, seria a II –a, anul
V/1953, nr. 9 – 10, p. 643.

2. Taina Mirungerii
     Aşa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a creşte şi a se
întări în cele trupeşti, cel născut prin Taina Sfântului Botez are trebuinţă de
creştere şi întărire duhovnicească în viaţa cea nouă, viaţa în Hristos Domnul.
Iar această întărire, care vine de la Sfântul Duh, i se dă celui botezat prin a
doua Taină a Sfintei Biserici, prin Sfântul Mir (Mirungerea). Taina
Mirungerii este instituită de Mântuitorul Iisus Hristos care făgăduieşte
sfinţilor apostoli că le va trimite Duhul Sfânt: «Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu ; voi însă, şedeţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu
putere de sus» (Luca XXIV, 49). In chip mai lămurit, pentru înţelegerea
noastră, mai vădit şi mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte
Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile
Sale.
     Taina Mirungerii este Sfânta Taină prin care preotul unge pe cel botezat
cu Sfântul şi Marele Mir, spunând cuvintelor: ”Pecetea darului Sfântului
Duh, Amin”. Prin această taină se împărtăşeşte primitorilor harul Sfântului
Duh, care luminează mintea pentru înţelegerea şi mărturisirea adevărului
creştin; ea întăreşte voia pentru propăşirea în toate cele bune, dând astfel
celor botezaţi tăria de a fi adevăraţi creştini sau locaşuri vrednice ale
Sfântului Duh.
     Pentru săvârşirea tainei se cere ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, care se
prepară din untdelemn, vin şi 35 diferite arome. Acestea se sfinţesc în Joia
Patimilor, numai de către episcopi, din bisericile autocefale. Amestecul
diferitelor arome simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh.
Taina Mirungerii nu se repetă decât într-un singur caz: se administrează
ereticilor şi schismaticilor care se întorc la Biserica Ortodoxă, după lepădarea
publică a ereziei sau a schismei şi revenirea la dreapta credinţă.
     În Biserica Catolică, Taina Mirungerii este despărţită de cea a Botezului şi
poartă numele de Confirmare, care se administrează la vârsta de 14 ani. In
acest caz, confirmarea este făcută de episcopul locului, prin aşezarea mâinii
episcopului pe capul copiilor şi miruirea frunţii cu ulei sfinţit.

Asadar, Mirungerea este Taina prin care se dau celui botezat - prin ungere cu Sfântul Mir -
darurile Duhului Sfânt, ca sa sporeasca si sa se întareasca în viata duhovniceasca. Asa cum
pruncul nou-nascut are nevoie de hrana pentru a creste si a se întari în cele trupesti, tot asa
cel nascut prin Taina Botezului are nevoie de crestere si întarire spirituala în viata cea noua,
viata în Hristos Domnul.
 
1.- Când a fost instituita Taina Mirungerii ?
Instituirea acestei Sfinte Taine este facuta de Mântuitorul Hristos prin porunca Acestuia catre
Apostoli: «Si iata, Eu trimit fagaduinta Tatalui Meu peste voi, iar voi sedeti în cetatea
Ierusalimului pâna ce va veti îmbraca cu putere de sus» (Lc. 24, 49). In chip vadit, aceasta
Taina s'a instituit în ziua Pogorîrii Sfântului Duh, la Cinzecime sau Rusalii.
 
2.- Ce conditii trebuie sa îndeplineasca primitorul ?
Aceleasi ca si la Botez, de care Mirungerea este nedespartita, administrându-se - în Biserica
Ortodoxa - îndata celui nou botezat. Sfintii Petru si Ioan se duc în Samaria pentru a-si pune
mâinile peste cei botezati «care s'au rugat pentru ei (cei botezati în Samaria, n.n.), ca sa
primeasca Duhul Sfânt, caci nu se pogorâse înca peste nici unul din ei, ci erau numai
botezati în numele Domnului Iisus. Atunci, îsi puneau mâinile peste ei, si ei luau Duhul
Sfânt» (F.A. 8, 14-17).
Deci, la început Mirungerea se împartasea prin punerea mâinilor numai de catre Sfintii
Apostoli asupra celor botezati. Si în Efes, Sfântul Apostol Pavel a împartasit Taina Mirului
unora pe care i-a botezat cu botezul crestin si care nu avusesera pâna atunci decât botezul
lui Ioan, cel al pocaintei (F.A. 19, 1-6).
 
3.- Cum s'a ajuns la administrarea acestei Sfinte Taine numai prin ungere cu Sfântul
Mir ?
Sfintii Apostoli împartaseau Duhul Sfânt celor botezati atât prin punerea mâinilor (F.A. 8, 14-
16 ; Evrei 6, 2 ; F.A. 19, 1-6), cât si prin ungerea sau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor
botezati «Iar Cel ce ne întareste pe noi împreuna cu voi în Hristos si ne-a dat arvuna Duhului
în inimile noastre» (2 Cor 1, 21-22) sau «Iar voi ungere aveti de la Cel Sfânt si stiti toate . . .
ungerea pe care ati luat-o de la El ramâne întru voi si nu aveti trebuinta ca sa va învete
cineva» (I In. 2, 20-27).
Cu trecerea vremii, crescând numarul credinciosilor, Sfintii Apostoli n'au mai putut ajunge
peste tot, ca sa-si puna mâinile asupra tuturor. De aceea, urmasii lor, Episcopii si preotii
Bisericii, savârsesc aceasta Sfânta Taina prin ungerea cu Sfântul Mir.
 
4.- Exista si alte marturii asupra acestei practici ?
Desigur, date de Sfânta Traditie prin marturii din secolele II, III si IV. «Dupa ce am iesit din
baia Botezului, ne ungem cu ungere sfânta, dupa ritualul vechi, precum si la preotie se
ungeau cu undelemn. Ungerea ni se face material, dar ea poarta roade duhovnicesti . . .
Apoi, vine punerea mâinilor, cu care unindu-se binecuvântarea, se cheama si se coboara
Sfântul Duh» (Tertulian)sau «Voua, dupa ce ati iesit din cristelnita sfintei ape (botezul, n.n.)
vi s'a dat ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar aceasta este Duhul
Sfânt (Sfântul Chiril al Ierusalimului».
Taina Mirungerii nu se repeta.
 
5.- Care este partea vazuta a Tainei Mirungerii ?
Aceasta o constituie ungerea în forma de cruce cu Sfântul Mir a partilor mai însemnate ale
trupului si a organelor simturilor cu rostirea, de fiecare data, a cuvintelor «Pecetea darurilor
Sfântului Duh. Amin.». Sfântul Apostol Pavel a scris Efesenilor «Ati fost pecetluiti cu Duhul
Sfânt» (Efes. 1, 13).
 
6.- Ce este si cum se pregateste Sfântul Mir ?
Sfântul Mir se prepara din untdelemn, vin si 38 diferite aromate si se sfinteste în Joia cea
Mare de catre toti Episcopii fiecarei Biserici Ortodoxe. Untdelemnul înseamna puterea
Duhului Sfânt ce se da prin Mirungere spre întarirea sufletului si împotriva dusmanilor
mântuirii, iar aromatele sau miresmele închipuie variatele daruri ale Duhului pe care le
primesc crestinii prin aceasta a doua Sfânta Taina. Sfintirea Sfântului Mir este prerogativa
Bisericii Autocefale si se da, apoi, prin Episcopul eparhiei, preotilor pentru administrarea
ungerii cu Sfântul Mir.
 
7.- Cine este savârsitorul Tainei Mirungerii ?
Savârtirea acestei Sfinte Taine este Episcopul sau preotul.
 
8.- Ce împartaseste Mirungerea primitorului ?
Sfânta Taina a Mirungerii împartaseste primitorului harul Sfântului Duh, care lumineaza
mintea pentru întelegerea si marturisirea adevarului crestin, ea întareste voia pentru
propasirea în toate cele bune, dând astfel celor botezati taria de a fi adevarati crestini sau
lacasuri vrednice ale Sfântului Duh. Aceste daruri sunt vii si lucratoare în sufletul crestinului
care ramâne în Biserica si participa la viata ei.
 
9.- Cum se face Mirungerea si ce închipuie ea ?
Dupa savârsirea Tainei Botezului, Episcopul sau preotul citeste imediat o rugaciune în care
roaga pe Dumnezeu sa învredniceasca pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir si de
împartasirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, facând semnul crucii : la frunte,
pentru sfintirea mintii si a gândurilor ; la ochi, nari, gura si urechi pentru sfintirea simturilor ;
la piept si pe spate pentru sfintirea mintii si a dorintelor; la mâini si la picioare pentru sfintirea
faptelor si a cailor crestinului. De fiecare data, preotul spune cuvintele «Pecetea darurilor
Duhului Sfânt», luate din a doua epistola a Sfântului Pavel catre Corinteni, unde este spus :
«Iar cel ce ne întareste pe noi împreuna cu voi întru Hristos si ne-a uns pe noi, Dumnezeu
este, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului întru inimile noastre» (II Cor. 1,
21-22).

Dupa ce preotul rosteste mai multe rugaciuni pentru pastrarea nestirbita a darurilor Botezului
si Mirungerii, uda în apa fasa pruncului, îi stropeste fata, apoi spala toate locurile unde a fost
uns cu Sfântul Mir, pentru a-l feri de o eventuala pângarire. Dupa alte rugaciuni, taie crucis
câteva fire din parul pruncului si le pune în cristelnita, spunând «Se tunde robul (roaba) lui
Dumnezeu în numele Tatalui . . .»
Tunderea închipuie predarea desavârsita a noului botezat în stapânirea si sub ascultarea lui
Dumnezeu. Fiind facuta crecis, tunderea este si pecetea lui Hristos. Ca produs al trupului,
tunderea parului este o jertfa a trupului omenesc adusa lui Hristos.
 
In concluzie, prin Sfânta Taina a Mirungerii noul botezat este un nou hristos, adica uns al
Domnului. Preotul împartaseste pruncul cu Sfintele Taine în fata usilor împaratesti, sfârsitul
si coroana Tainelor. Prin Sfânta Impartasanie, noul crestin-botezat si uns cu Sfântul Mir se
uneste desavârsit cu Hristos, devenind astfel madular deplin si adevarat al Bisericii, Trupul
lui Hristos.
 
http://www.allwebconcept.com/eglise/cateheza_13_95.htm
 

DESPRE SFANTUL MIR

 
1. Pentru cresterea noastra trupeasca oare noi folosim numai un singur fel de hrana ?

- Pentru cresterea noastra trupeasca noi folosim diferite alimente dupa inaintarea in varsta si
tot asa si pentru cresterea noastra ca " barbat desavarsit " in Hristos avem nevoie de diferite
haruri, pe care Dumnezeu ni le impartaseste prin Sfintele Taine. Astfel, Sfantul Mir este
Taina care ne ajuta la cresterea noastra duhovniceasca :

" Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este
Dumnezeu " ( II Corinteni 1, 21 ).

2. Este de ajuns numai Botezul pentru mantuire ?

- Nu este de ajuns numai Botezul pentru mantuire, dupa cum constatam din Faptele
Apostolilor. Insisi sfintii Apostoli impartasesc darul Duhului Sfant celor botezati in numele
Domnului :

" Atunci Apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis
la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant,
caci nu se coborase inca peste nici unul dintre ei, caci erau numai botezati in numele
Domnului Iisus. Atunci isi puneau mainile peste ei si luau Duhul Sfant " ( Faptele Apostolilor
8, 14-17 ).

3. De ce atunci Sfantul Duh se impartasea prin punerea mainilor, iar acum prin ungere
cu Sfantul Mir ?

- Atunci se puneau mainile pentru ca erau putini crestini si Sfintii Apostoli puteau sa-si puna
mainile peste ei. Dar inmultindu-se numarul crestinilor, a fost necesara o alta practica, dar cu
aceeasi putere a Duhului Sfant, care a fost si este Ungerea cu Sfantul Mir, administrat de
catre Preot, dar sfintit de patriarhi si arhierei. Sfanta Scriptura marturiseste despre ungerea
cu Sfantul Mir :

" Voi ungere aveti de la Cel Sfant ... " ( I Ioan 2, 20 ).

4. Pentru ce la administrarea acestei Taine se rostesc cuvintele : Pecetea darului

Duhului Sfant ?

- Se spune asa dupa textul : " Dumnezeu Care ne-a pecetluit pe noi si ne-a dat arvuna
Duhului in inimile noastre " ( II Corinteni 1, 22 ).

Si in alt loc : " Sa nu intristati Duhul Sfant al lui Dumnezeu intru care ati fost pecetluiti pentru
ziua rascumpararii " (Efeseni 4, 30 ).
 
 

SFANTUL SI MARELE MIR

 
Sfantul si Marele Mir se prepara dupa o randuiala solemna, in primele trei zile din
Saptamana Patimilor. In compozitia sa intra untdelemn curat si multe mirodenii. Sfintirea
Marelui Mir se face de catre sinodul Arhiereilor, in frunte cu Parintele Patriarh, la Sfanta
Liturghie din Joia Mare. Sfantul si Marele Mir este impartit apoi Episcopilor si tuturor
parohiilor. El este folosit la sfintirea bisericilor si antimiselor, precum si la taina mirungerii,
administrata fiecarui nou botezat, imediat dupa botez, o singura data.

Sfantul si Marele Mir este pregatit numai de Bisericile Ortodoxe Autocefale. In Biserica
Ortodoxa Romana, Sfantul si Marele Mir a fost pregatit pentru prima oara numai de ierarhi
romani la 25 Martie 1882, in Catedrala mitropolitana din Bucuresti. Pana acum, ierarhii BOR
au pregatit si sfintit Marele Mir de 18 ori, ultima oara in 1996.

Anul acesta, incepand cu ziua de luni, 29 aprilie, Biserica Ortodoxa Romana a pregatit, la
Bucuresti, pentru a 19-a oara Marele Mir. Prepararea Marelui Mir s-a facut la manastirea
Antim, iar sfintirea a avut loc joi, 2 mai, la biserica "Sf. Spiridon"- Nou, in timpul Sfintei
Liturghii oficiata de P.F. Parinte Patriarh Teoctist impreuna cu ceilalti membri ai Sfantului
Sinod al BOR.
 ÎNVĂŢĂTURĂ ORTODOXĂ DESPRE SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII

sau Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir

de Veniamin Ilie

- Ce este Sfântul şi Marele Mir?

- De ce schismaticii se primesc la Biserica Ortodoxă numai prin Mirungere?

În primul rând, confesiunile schismatice nu au harul şi darul dat prin succesiunea apostolică
neântreruptă de la Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli; sau că l-au pierdut prin
hirotonii necanonice, sau că s-au abătut de la dreapta credinţă. În ceea ce priveşte Botezul,
acesta îl poate săvârşi chiar şi un mirean, dacă nu este un preot în preajmă, în cazul în care un
om este pe moarte, şi pentru a nu-i lua dreptul de a fi şi el membru al marii familii creştine,
dator este acel mirean botezat să-l boteze pe acela. Iar, dacă din darul Lui Dumnezeu, acela
va trăi, mergând la preot, va primi Taina Mirungerii, după cum ne învaţă Sfântul Ierarh
Nicolaie Velimirovici(Catehismul Bisericii Ortodoxe: despre Sfintele Taine – Taina
Mirungerii).

Dintre cunoscutele confesiuni religioase, papistaşii şi protestanţii nu pot veni la Dreapta

Credinţă prin Mirungere, ci prin Botez, pentru că aceştia nu au botezul corect, săvârşit
din apă şi din duh, ci prin stropire. De asemenea, cei ce s-au abătut de la Dreapta
Credinţă, de la tradiţia Bisericii, de la Sfintele Canoane, făcându-se schismatici, însă
având botezul săvârşit corect, întreit în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pe
aceştia numai prin Sfânta Taină a Mirungerii se primesc la Biserica Lui Hristos.

Dacă toate celelalte Sfinte Taine se săvârşesc aparte, cea a Mirungerii nu are ritual
separat şi rugăciuni începătoare, ci este săvârşită în continuarea şi pentru pecetluirea
botezului.

Mirungerea însumează momentul de după botez, când noului creştin i se ung

membrele simţurilor (urechi, ochi, gură, picioare, mâini, piept şi spate) cu Sfântul şi
Marele Mir şi se rosteşte formula: „Pecetea darului Duhului Sfânt”, fără să se mai
rostească numele celui botezat, fapt care arată o dată în plus unitatea dintre cele
două taine.

Dacă la botez noul creştin este curăţit prin lucrarea Duhului Sfânt, la mirungere
creştinul primeşte Duhul Sfânt în inima lui, completându-se ceea ce Iisus numea:
„naşterea din apă şi din Duh” (Ioan, 3; 5). Din dorinţa de a înţelege cele mai presus
de înţelegere, omul a încercat să clasifice darurile Duhului Sfânt, astfel că în mod
simplist spunem că Mirungerea dăruieşte creştinului cele şapte daruri ale Duhului
Sfânt, pe care le aminteşte proorocul Isaia: „Şi Se va odihni peste El Duhul lui
Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul
cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu”
(Isaia 11; 2-3). Neoprotestanţii (de exemplu penticostalii) spun că darurile Duhului
Sfânt sunt proorocia şi vorbirea în limbi. Însă este important să înţelegem că darurile
Duhului Sfânt sunt infinite şi ele sunt suma a tot ceea ce este bun, curat, frumos şi
adevărat în noi.

În perioada apostolică Taina Mirungerii se realiza prin punerea mâinilor de către

Sfinţii Apostoli după cum vedem şi în Faptele Apostolilor (8; 14-17): „Iar apostolii din
Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru
şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu
Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele
Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.”

Apostolul Pavel vorbeşte de mai multe ori de „ungerea” Sfântului Duh, cum e la II
Corinteni (1, 21-22): „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-
a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în
inimile noastre”.

Cu cât creştinismul s-a extins, cu atât a devenit mai dificil ca apostolii şi episcopii să
ajungă să îşi pună mâinile asupra noilor botezaţi. Datorită acestui considerent, în
timp, mirungerea s-a efectuat doar prin ungerea cu Sfântul Mir.

Atât untdelemnul cât şi apa au fost asociate încă din Vechiul Testament cu curăţirea
şi însemnarea Duhului Sfânt. Dacă apa era cea care curăţea şi înnoia, expresia de
unsul Domnului era totuna cu alesul Domnului, sau cu cel însemnat de Dumnezeu.
Ungerea în Vechiul Testament se aplica regilor şi profeţilor. Deci, ceea ce Apostolul
Petru numeşte: „Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt,
popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din
întuneric, la lumina Sa cea minunată” (I Petru 2; 9).

Ca şi în cazul celorlalte Taine, ne putem întreba de ce e nevoie de toate aceste gesturi

văzute. Noi de multe ori ne întrebăm aceste lucruri, pierzând din vedere faptul că
Biblia ne spune nenumărate întâmplări care erau însoţite de rit şi simbol. E
interesant cum nouă ni se pare de prisos un ritual sau altul, dar nu ne mirăm când
citim că Iacov a uns cu untdelemn o piatră de altar. Însă ni se pare greu să înţelegem
ungerile în sânul bisericii, fie ele ale creştinilor sau ale lăcaşurilor de cult. Ne mirăm
că e nevoie de ritual şi de slujbele bisericii, dar nu ne mirăm că Iisus Hristos
sărbătorea Paştele iudaic, luând masa de Paşti ca toţi ceilalţi.

Înţelegerea tainelor lui Dumnezeu nu se poate face pe cale raţională, raţiunea noastră
fiind un fir de nisip faţă de raţiunea lui Dumnezeu, de aceea tot ceea ce ţine de
înţelepciunea şi rânduielile dumnezeieşti poate fi înţeles doar prin credinţă
nestrămutată. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ungerea cu Sfantul Mir (Mirungerea) este Sfanta Taina prin care credinciosul de curand botezat
primeste harul intaririi si cresterii vietii duhovnicesti, prin ungerea cu Sfantul Mir in partile mai
insemnate ale trupului: frunte, gura, ochi, urechi, piept, maini si picioare, rostindu-se de preot
cuvintele: "Pecetea darului Sfantului Duh, amin".

Ungerea la frunte inseamna sfintirea cugetului, la piept sfintirea inimii sau a dorintelor, la ochi, urechi
si gura sfintirea simtirilor, la maini si la picioare sfintirea lucrarilor si a puterii sufletesti ale crestinului.
Sfanta Taina a Mirungerii a fost asezata de Mantuitorul Hristos, ca si celelalte Sfinte Taine. Sfantul
Apostol Ioan scrie despre Sfantul Mir: "Si voi ungere aveti de la Cel Sfant... Si ungerea pe care ati
luat-o de la Dansul, intru voi sa ramana"(Ioan 2, 20, 27); iar Sfantul Apostol Pavel zice: "Ati fost
pecetluiti cu Duhul Sfant" (Efeseni 1, 13), si "Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi intru
Hristos, si Cel ce ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna
Duhului in inimile noastre" (2 Corinteni 1, 21-22). De aici s-au si luat cuvintele care se rostesc la
ungerea cu Sfantul Mir: "Pecetea darului Sfantului Duh".

Sfintii Apostoli si primii preoti au savarsit Sfanta Taina a Mirungerii prin punerea mainilor pe capul
celor de curand botezati sau prin ungerea cu Sfantul Mir, cum se face pana astazi.

Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir trebuie savarsita indata dupa botez, caci inca de la Botez, care
este nastere duhovniceasca, sufletul are nevoie de harul cresterii si intaririi duhovnicesti, asa dupa
cum si trupul are de la nastere nevoie de hrana si de alte lucruri, pentru cresterea si intarirea
trupeasca. De aceea Sfintii Apostoli savarseau Sfanta Taina a Mirungerii indata dupa botez; si asa a
savarsit-o Biserica noastra totdeauna, pana astazi.

Sfantul Mir care se intrebuinteaza la Sfanta Taina a Mirungerii se prepara din untdelemn amestecat
cu multe feluri de miresme (aromate) si se sfinteste de episcopi impreuna intr-o slujba mare, odata pe
an, in Joia cea Mare.