16.

Membrii bisericii /ierarhie/preotie sacramentala

Alegându-I pe cei 12 Apostoli și pe cei 70 de ucenici, Mântuitorul i-a

pregătit pe aceștia pentru a exercită întreita sa slujire: chemarea profetică,
slujirea arhierească și demnitatea împărătească, în Biserica în calitate de
urmași ai Săi: vestirea cuvântului Evangheliei, săvârșirea lucrărilor sfinte și
conducerea credincioșilor pe calea mântuirii.

         După Pogorârea Duhului Sfânt Apostolii fiind conștienți de misiunea lor
au împărtășit puterea preoțească și altora, hirotonind preoți și diaconi, astfel
în Biserica dintru început au existat două categorii de membrii: cler și popor.

         Ierarhia bisericească îi aparține în mod ființial Bisericii fiindu-I întru

totul necesară, ea nici nu poate fi concepută fără ierarhie sacramentală, adică
fără un sistem propriu de administrație.

Cei întâi chemați direct și personal de Hristos au fost deci Apostolii,

după care o treaptă mai jos cei 70 de ucenici, apoi diaconii. Apostolatul
posedând plenititudinea harului preoției că trimiși ai Domnului, ei au dat mai
departe puterea preoțească. Harul transmis de apostolii este cel al
episcopatului, iar apoi cel alm preoției adică a celor 70 de ucenici, urmând cel
al diaconatului, aceste trepete sunt gradele hirotoniei după har- episcop-preot-
diacon mărturisite de Sfânta Scriptură și de întreagă Sfânta Tradiție.

Existența ierarhiei bisericești o adeveresc și unii părinți apostolici precum:

Sfântul Clement Romanul - face diferența între clasa laicilor și

clerul sfințit

Sfântul Ignatie de Antiohia - face deosebire între cler și popor

afirmând că fără epicop preot și diacon Biserica nu există.

Sfântul Policarp al Smirnei - îi îndeamnă pe credincioși să se

supună preoților și diaconilor că lui Dumnezeu.

         În decursul vremii datorită lărgiri câmpului administrativ au apărut

graditii fiecărei trepte din cler oferite prin hirotesie, dar fără ca prin aceasta
harul să se miscșoreze sau să se mărească, primit prin taina hirotoniei, acestea
având doar un rol administrativ.

Epsicop- patriarh, mitropolit, arhiepiscop

Preot- arhipresbiter, protopresbiter

Diacon- arhidiacon, protodeacon

Niciun grad nu-I conferă o mai mare putere sacramentală deosebirea constând
doar în funcțiile administrativ.

         Episcopul stă pe cea mai înalta treaptă ierarhică instituită de Hristos că
prim-pastor bisercicesc într-o anumită regiune, sub conducerea lui fiind
preoții și oamenii teritoriului respectiv. Preoții primesc de la episcop harul de
a săvârși sfintele taine înafara de taină preoției, dar tot odată trebuie remarcat
că episcopal nu poate stă în izolare.

În fruntea unei eparhii se află episcopal împreună cu ceilalți episcopi din alte
eparhii constituie sinodul autoritatea cea mai înalta, iar autoritatea cea mai
înalta a unei Biserici autocefale este sinodul ecumenic. Că semn de
manifestare a acordului general bisericesc hirotonia unui episcop se face de
minim 2-3 episcopi.

         Sinodul ecumenic fiind al întregii Bisericii, ea avându-l întotdeauna că

învățător pe duhul adevărului se bucură astfel de infailibilitate, ierarhii
întruniți în sinod au conștiința că sunt purtători ai Duhului Sfânt și că
hotărârile lor stau sub asistență ocrotitoare acestuia. În această formulă se
cuprind două lucruri importante: principiul sau temeiul hotărârii este Duhul
Sfânt, iar autoritatea sinodului este întemiată pe demnitatea episcopală.

         Prezența și lucrarea Duhului Sfânt în sinoadele ecumenice nu înseamnă

inspirare sau descoperire de dogme noi ci ajutor și supraveghere, păzindu-I pe
membrii sinodali.

Hotărârile cu privire la credință și morală sunt neschimbabile, iar cele

referitoare la disciplină și administrație pot fi schimbate, corectate sau
îmbunătățite.

         Din corpul bisericii mai fac parte și mirenii, ei pot participa la activitatea
bisericii administrative, venind uneori cu valoase contribuții. Printre
credincioșii mireni se găsesc unii ce pot contribuii efectiv la activitatea
învățătoreasca adică pot vesti adevăruri de credință în Biserică.

Activitatea mirenilor trebuie să se desfășoare numai sub autoritatea

bisericească episcopale, care are o răspundere foarte mare întrucât și preotul
primește puterea de a învață prin hirotonie de la episcop dar numai după o
pregătire teologică fiind și el supravegheat în continuare de episcop.