Izvoarele Dreptului canonic

Material didactic exclusiv pentru uz intern

Roman Emilian-Iustinian
A nu se utiliza, publica, posta sau folosi
în niciun alt mod sau scop!
 Izvoarele Dreptului canonic

Colecţia de canoane a Bisericii Ortodoxe:

◊ Canoanele Apostolice – 85 canoane;
◊ Canoanele sinoadelor ecumenice:
-I ec Niceea (325) - 20 canoane;
-II ec C-pol (381) - 7 canoane;
-III ec Efes (431) - 8 canoane;
-IV ec Calcedon (451) - 30 canoane;
-V-VI ec Trullan (690-691) - 102 canoane;
-VII ec Niceea (787) - 22 canoane.
 Izvoarele Dreptului canonic

◊ Canoanele sinoadelor locale:

 -Cartagina I (256) -1 canon ;
 -Ancira (314) -25 canoane;
 -Neocezarea (314-319) -15 canoane;
 -Gangra (340) -21 canoane;
 -Antiohia (341) -25 canoane;
 -Sardica (343-344) -21 canoane;
 -Laodiceea (sfârşitul sec. IV) -60 canoane;
 -Constantinopol (394) -1 canon;
 -Cartagina II (419) -133 canoane ;
 -Constantinopol I-II (861) -17 canoane;
 -Constantinopol-Sf. Sofia (879) -3 canoane.
 Izvoarele Dreptului canonic

◊ Canoanele Sfinţilor Părinţi (I):

 -Dionisie al Alexandriei (†264) -4 canoane ;
 -Sf. Grigorie al Neocezareei (†270) -11 canoane ;
 -Petru al Alexandriei (†311) -15 canoane ;
 -Sf. Atanasie al Alexandriei (†373) -3 [5] canoane ;
 -Sf. Vasile cel Mare (†379) -92 [96] canoane ;
 -Timotei al Alexandriei (†385) -18 [29] canoane;
 -Sf. Grigorie de Nazianz (†390) -1 canon;
 -Sf. Amfilohie de Iconiu (†403) -1 canon;
 Izvoarele Dreptului canonic

◊ Canoanele Sfinţilor Părinţi (II):

 -Sf. Grigorie de Nyssa (†395) -8 canoane ;

 -Teofil al Alexandriei (†412) -14 canoane;
 -Sf. Chiril al Alexandriei (†444) -5 [8] canoane ;
 -Ghenadie al Constantinopolului (†471) -1 canon
(scrisoare enciclică către toţi mitropoliţii - 459);
 -Tarasie al Constantinopolului (†806) -1 canon
(scrisoare către papa Adrian I despre simonie).
 Izvoarele Dreptului canonic

Nomocanoanele (I):
 -Nomocanonul în 50 de titluri –canoane
și norme juridice din epoca lui Justinian I
( 527-565) – compus după anul 565;

 -Nomocanonul în 14 titluri, elaborat în

timpul împăratului Heracliu (610-641),
dar care nu s-a păstrat;
 Izvoarele Dreptului canonic

Nomocanoanele (II):
 Nomocanonul lui Fotie (883)
- cea mai importantă colecție, folosind nomocanoanele
anterioare;
- Ia ca model Nomocanonul în 14 titluri;
- consacrată drept colecția oficială de legiuiri a Bisericii
ortodoxe la Sinodul de la Constantinopol din anul
920;
 Izvoarele Dreptului canonic

Nomocanoanele (III):
 Nomocanoane mai noi –compilații care
nu au fost oficializate de Biserică;
 cel mai cuprinzator - Nomocanonul lui
Manuil Malaxos, alcătuit pe la anul
1561, bază a pravilelor de la Târgoviște
și Pravilei celei mari (1652).
 Izvoarele Dreptului canonic

Codicii legilor de stat care au aplicare în

viaţa Bisericii (I):
 -Codex Gregorianus și Hermogenianus;
 -Codex Teodosianus, realizat în prima universitate
creștină (întemeiată la 424 la Constantinopol);
 -Corpus Juris Civilis (nume din sec. XVI, spre a-l
deosebi de Corpus juris canonici – din 1587), una
dintre colecțiile juridice cele mai importante
pentru dreptul roman, alcătuită din 4 opere
distincte, realizate în timpul împăratului Justinian
și anume:
 Izvoarele Dreptului canonic

 -Codex –legi de stat de la 117-533;

 -Novelele -legi de stat și bisericești din 534-565 (legi noi)–
operă pregătită spre sfârșitul vieții lui Justinian, dar publicată
după moartea lui;
 -Institutiones -realizată în anul 534, un manual de
introducere în studiul dreptului, unul din cele mai importante
documente care ajută la clasificarea noțiunilor juridice
fundamentale;
 -Digeste -operă realizată în anul 533, ca o sinteză a gândirii
juridice romane, expusă ca rostiri ale juriștilor romani, o
colecție de jurisprudență.
 Izvoarele Dreptului canonic
Codicii legilor de stat care au aplicare în viaţa
Bisericii (II):
 –Ecloga -cod al legilor de stat, publicat de Leon III
Isaurul (738-741);
 –Prohiron -870 din porunca lui Vasile I
Macedoneanul (867-886) - se ocupă de restaurarea
unor părți din dreptul romano-bizantin simplificat de
Ecloga;
 –Epanagoga (gr. readucere, reintroducere) -a apărut
sub împărații Leon și Alexandru, fiii lui Vasile I
Macedoneanul, între 884-886; cea mai
reprezentativă dintre colecțiile de drept bizantin.
 Izvoarele Dreptului canonic
Codicii legilor de stat care au aplicare în
viaţa Bisericii (III):
 -Vasilicalele -colecție de legi romano-bizantine
întocmită din porunca împăraților Vasile I
Macedoneanul și Leon VI Filosoful (886-912); a
devenit cel mai cuprinzător cod oficial al
regiunilor bizantine;
 -Novelele lui Leon VI Filosoful -elaborate la
puțină vreme după Vasilicale; reprezintă un
material juridic cu aplicare în viața Bisericii;
 -Hexabiblos (6 Cărți) -o prescurtare din codurile
bizantine, ca un rezumat al celor 60 de cărți ale
Vasilicalelor. A apărut în anul1345, fiind o operă a
juristului Constantin Harmenopulos.
 Izvoarele Dreptului canonic
Operele marilor canonişti bizantini (I):
 -Alexie Aristen -diacon și nomofilax al Bisericii din
Constantinopol. A scris în 1130 Comentariu la
Sinapsa lui Stefan din Efes, cea mai importantă
lucrare a sa;
 -Ioan Zonara –fost demnitar de stat, istoric și
jurist, apoi călugăr în Muntele Athos; și-a realizat
opera după anul 1159, cea mai importantă lucrare
este Comentariu gramatical la partea a II-a a
Nomocanonului lui Fotie. El enumeră aici
canoanele după autoritatea lor. De la el avem
ordinea din Colecția de canoane a Bisericii;
 Izvoarele Dreptului canonic
Operele marilor canonişti bizantini (II):
-Teodor Balsamon -jurist și nomofilax al Bisericii
din Constantinopol din secolul al XII-lea, care a
ajuns Patriarh al Antaliei între 1192 și 1201;
A revizuit Nomocanonul lui Fotie și a făcut un
comentariu la întreaga lucrare a acestuia;
A cautat să înlăture contradicțiile dintre canoane și
legile de stat. În caz de conflict de nume, el dădea
prioritate canoanelor;
Considerat ca cel mai mare canonist oriental.
 Izvoarele Dreptului canonic

Principalele colecții de drept

bisericesc - perioada post-
bizantină
 I. Colecţiile greceşti;
 II. Colecţii slavone;
 III. Colecţii româneşti;
 Izvoarele Dreptului canonic

I. Colecţiile greceşti (I):

 1. Călugărul Agapie publică în 1787 un codice la
Veneţia şi Paris;
 2. Călugărul Christofor publică în 1788 la
Constantinopol un Kanonicon;
 3. Nomocanonul lui Cotelerie este o compilaţie
împărţită în 30 de părţi, lucrare întrebuinţată la
alcătuirea colecţiei româneşti Pravila cea Mică de la
Govora (1640).
 Izvoarele Dreptului canonic

I. Colecţiile greceşti (II):

4. Pidalionul
 este alcătuit de doi călugări de la muntele Athos, Nicodim şi
Agapie, la cererea Patriarhului Neofit al VII-lea al
Constantinopolului
 Redactarea Pidalionului s-a făcut in 1793 după aprobarea lui
de către Sinodul din Constantinopol a fost tipărit la Leipzig
în anul 1800 sub îngrijirea ieromonahului Teodorit.
 Cuprins: prefaţă, canoanele apostolice, ale sinoadelor
ecumenice, ale Sfinţilor Părinţi şi canoanele lui Ciprian, Ioan
Pustnicul, Nichifor Mărturisitorul, precum şi ale lui Nicolae
al Constantinopolului, apendice - tratat despre gradele de
rudenie tradus şi în limba română de Mitropolitul Moldovei
Veniamin Costachi şi Neofit Scriban în anul 1844.
 Izvoarele Dreptului canonic
I. Colecţiile greceşti (III):
5.Sintagma Ateniană editată de Ralli şi Potli între 1852-
1859 sub denumirea de Sintagma Sfintelor şi
dumnezeieştilor canoane în 6 volume:
• Volumul I - Nomocanonul în 14 titluri cu comentariile lui
Balsamon;
• Volumele II, III şi IV - Canoanele apostolice, ale
Sinoadelor ecumenice şi particulare, precum şi cele ale
Sfinţilor Părinţi cu comentariile lui Zonaras, Balsamon şi
Aristen;
• Volumul V - hotărârile canonice ale Sinoadelor patriarhale
de la anul 911 până la anul 1835;
• Volumul VI - Sintagma lui Vlastares.

6. Ghedeon a editat la Constantinopol colecţia actelor

patriarhatului din Constantinopol între anii 1888-
1890.
 Izvoarele Dreptului canonic
II. Colecţii slavone (I):
1. Kormciaia kniga
 originea - manuscrise sârbeşti mai vechi
 model pentru ediţia actuala tipărita de arhiepiscopul sârb
Sava
 Din Sârbia, a trecut în Bulgaria, de unde a fost trimisă în
Rusia de către despotul bulgar Iacov Sviatoslav la cererea
mitropolitului Ciril al II-lea - 1262
 cuprinde patru părţi:
•Prima parte - un tratat istoric despre schisma dintre
biserici şi despre încreştinarea ruşilor, despre sinoadele
ecumenice şi particulare şi despre Nomocanonul în 14
titluri;
• Partea a II-a - 41 de capitole Sinopsa canonică
comentată de Alexie Aristen;
• Partea a III-a - legile practico-bisericeşti. Iar partea a
IV-a este un epilog
 Izvoarele Dreptului canonic
II. Colecţii slavone (II):
2. Kniga Pravil s-a editat în anul 1839 din ordinul şi cu
aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse.
3. La anul 1876 a apărut la Moscova, în limba rusă,
Pravila de la Moscova, în trei volume
4. La sârbi, s-a publicat în 1884 colecţia numită
Zbornic, i.e. Colecţia canoanelor apostolice, ale
sinoadelor ecumenice şi locale şi ale Sfinţilor Părinţi
5. Între anii 1895-1896 - Colecţia de canoane a
Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii, în
două volume, publicată de Nicodim Milaş, trad. Uroş
Kovincici şi prof. dr. Nicolae Popovici, 2 volume, 1930-
1931; 1934-1936
 Izvoarele Dreptului canonic

III. Pravilele românești (I):

 Pravila lui Coresi –Brașov 1563 sau 1570-1580
• s-au păstrat doar 12 foi, având și un cuprins- este scos
din Canonarul lui Ioan Postnicul (+619)
• textul conține rânduieli pentru uzul duhovnicilor
• 1930 - a fost publicată ediția cu litere latine a acestei
lucrări, sub titlul Cea mai veche pravilă românească
 Izvoarele Dreptului canonic

III. Pravilele românești (II)

 Pravila cea mică de la Govora (1640-1641)
• prima colecție, tipărită în limba română, de legi civile și
legi bisericești, a statului feudal român și a Bisericii din
teritoriul actual al României
• conținutul este extras din Canoanele Sfinților Apostoli, din
canoanele Sinoadelor și ale Sfinților Părinți, din legile
civile și penale, din canoanele penitențiale, din rânduielile
privind căsătoria și relațiile de familie, din rânduielile sau
pravilele călugărești
• este o compilație realizată după izvoarele generale -
ultima publicare - 1885 .
 Izvoarele Dreptului canonic

III. Pravilele românești (III)

 Șapte Taine ale Bisericii sau
Pravila cea pe scurt aleasă, tipărită
la Iași, în 1644
• îndrumător practic destinat clerului
prima pravilă tipărită în Moldova
• prezintă Sfintele Taine și dă o listă cu
sărbătorile anului și cu rânduiala postului
 Izvoarele Dreptului canonic

III. Pravilele românești (IV)

 Pravila lui Vasile Lupu intitulată Carte
românească de învățătură de la Pravilele
împărătești, tipărită la Iași, în anul 1646
• a fost o lege oficială a statului Moldovei
• conține extrase din Vasilicalele, precum și „obiceiul
pământului”, iar ca sursă a mai avut Legea agrară
bizantină și tratatul penalistului italian Prosper
Farinaciu
• textele canonice nu sunt prezentate sistematic, ci sunt
răspândite în text.
 Izvoarele Dreptului canonic

III. Pravilele românești (V)

 Pravila cea Mare a lui Matei Basarab sau
Indreptarea Legii, tipărită la Târgoviște, în 1652.

• a fost în vigoare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca un

Cod al Bisericii, în toate cele trei provincii românești
• o operă de codificare legislativă românească, o îmbinare de
legi, canoane și izvoare bizantine, având ca izvoare directe
Sintagma lui Matei Vlastare, Nomocanonul lui Manuil
Malaxos, Comentariul lui Alexie Aristen, Răspunsurile lui
Anastasie al Antiohiei, și Cartea românească de învățătură.