Curs drept canonic, anul I, semestrul II 09.03.

2010

Randuieli canonice privind inmormantarea:

Inmormantarea se face numai crestinilor ortodocsi botezati. Se face in principiu si celor care refuza Impartasania, prin iconomie. Tot prin iconomie se face si eterodocsilor botezati daca nu au clericul lor, necesara fiind aprobarea episcopului lor. Inmormantarea este oprita a se savarsi necrestinilor, ereticilor, scismaticilor, celor care refuza Sfanta Impartasanie, sinucigasilor. Can. 14. Timotei al Alexandriei prevede ca in cazul sinucigasilor, trebuie sa se cerceteze de ce s-a intamplat aceasta; in cazul in care sinucigasul a fost bolnav psihic, prin iconomie se poate savarsi inmormantarea. In cazul in care se constata ca e vorba de sinucidere voita, atunci inmormantarea se savarseste numai prin iconomie cu aprobarea episcopului locului, dupa o randuiala tipiconala redusa (nu se trag clopote,nu se iese cu prapori, nu se baga in biserica, preotul merge numai cu epitrafirul, nu se merge la masa, -altii afirma ca nu se rosteste predica si nu se citeste Evanghelia). Inmormantarea se face in baza certificatului de deces eliberat de autoritatile competente (fara acest certificate niciodata sa nu se savarseasca inmormantarea). Deshumarea cadavrelor nu se face decat i baza aprobarilor legale: - Legile de stat permit deshumarea numai dupa 7 ani - Inainte de 7 ani, deshumarea se face cu aprobarea parchetului, dupa cum prevede codul de procedura penala (trupul nu este complet putrezit) Transportul si mutarea osemintelor dintr-un loc in altul se face numai cu aprobarea autoritatilor sanitare. Din punct de vedere bisericesc, mormantul se pecetluieste pana la a doua venire, (nu trebuie deschis), dar pentru ca multi se ingroapa in acelasi mormant, s-a format obiceiul deshumarii la 7 ani cand asemintele se spala cu vin si se ung cu untdelemn. In manastiri, osemintele se scot si se pun in osuare pe categorii. Din punct de vedere liturgic, inmormantarea se face in modul cel mai potrivit in biserica. (mortii se tin acasa si apoi se duc in biserica) In ardeal inmormantarile nu se fac in biserica, aceasta intrucat legile Imperiului austro-ungar prevedeau ca morminte sa nu mai fie facute in jurul bisericilor ci in marginea localitatii (idea fiind de a proteja populatia de epidemii). Crestinesc locul cimitirului este langa biserici pentru ca la Sfintele Liturghii ne rugam in comuniune vii cu cei adormiti (din punct de vedere liturgic). Astazi ideal sunt capelele mortuare (din p.d.v. liturgic si sanitar). Cu privier la locul de inmormantare in mod fires car trebui ca oamenii sa se inmormanteze in mormant, idea cavoului este o ide noua si contrar cuvintelor pamant esti si in pamant te vei intoarce. O problema noua este cea a incinerarii: Biserica s-a opus practicii din mai multe motive: - respectul fata de trup pe care Hristos l-a transformat in Templul Duhului Sfant, Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, ceea ce arata cinstirea acordata firii umane si trupului (trupul nu este ceva de lepadat) - cultul moastelor arata importanta deosebita a trupului (asa se explica de ce dacii care practicau incinerarea au renuntat la practica aceasta dupa increstinare). - Pe de alta parte focul este symbol al iadului, raiul apare in lumina dar nu lumina cu foc, iar iadul focul care vesnic arde (din pamant esti luat si in pamant te vei intoarce). adusu-mi-am aminte de prorocul ce striga (la present- cantare de la inmormantare- exprimare filologica)- eu sunt pamant si cenusa. In Pravila Mica de la Govora colova 328- prevede sa nu se arda trupurile. In sec. xx au aparut crematoriile, inclusive la noi in tara. 1923- Asociatia generala a clerului se opune construirii crematoriului din Bucuresti. La 15 iunie 1928, dup ace s-a construit crematoriul Cenusa Sfantul Sinod a hotarat: 1

- Clericii sa previna pe credinciosi refuzul asistentei celor incinerate - Pr. sa se intereseze in ce cimitir va fi inmormantat cel decedat spre a nu fi incinerat - Celor incinerate li se refuza inmormantarea si pomenirile ulterioare La 18 septembrie 1933 Sfantulk Sinod trimite o circulara prin care li se atrage atentia preotilor ca cei care nu respecta hotararea sinodului sa fie trimisi in consistoriu, spre aspra sanctionare. In perioada comunista nu s-a dat nici o prevedere, problema aparand dupa 1990. Hotararea data in 1928 a ramas pana astazi cu observatia ca poate fi acceptata o singura iconomie (exceptie), anume cand cineva moare pe pamant strain iar familia nu are bani pt aducerea celui decedat in tara. (i se savarseste slujba parastasului si se ingroapa cenusa in mormant). Problema participarii clericilor din alte culte la slujba inmormantarii: In ardeal pana in 1948- la inmormantarile din familiile mixte putea sa participe si un cleric din alte confesiuni, greco- catholic, reformat, catholic, acestia putand rostii o rugaciune in limba lor, sau un cuvant la inmormantare (pr. orthodox putand rostii rug. de dezlegare). Dupa 1990 datorita tensiunilor dintre ortodocsi si greco-catolici, in ardeal s-a oprit orice fel de impreuna-slujire (nu este normal ca unii clerici sa se intalneasca la tribunal in cursul saptamanii iar apoi sa slujasca impreuna). Problema transferului de organe si a eutanasiei: In 6 iulie 2005 Sfantul Sinod si-a exprimat decizia printr-un comunicat. Biserica a incurajat acest act cu exceptia transplantului de creier si a celulelor de reproducere. Cu privier la eutanasie biserica s-a opus categoric pentru ca aceasta este o forma de asasinare (si/sau sinucidere). Problema aparatelor sau a celor care sunt tinuti in viata doar de aparatura nu trebue sa vizeze in mod expres luarea deciziei de eutanasiere. 16.03.2010 Regulamentul cimitirelor In 2003 s-a publicat un extras cu regulamentele cimitirelor. Acesta a fost elaborate in 1982, iar dupa 1990 a fost revizuit si din nou aprobat de Sfantul Sinod. Acest regulament este valabil pentru cimitirele bisericesti si manastiresti dar nu si pentru cele comunale. Regulamentul este impartit in 9 capitole: Cap. I Dispozitii generale Cimitirele sunt considerate bunuri sacre in proprietatea parohiilor sau manastirilor. Infiintrea, functionarea si desfiintarea se face potrivit dispozitiilorlegale cu aprobarea organelor eparhiale. Cimitirul parochial este administrat de consiliul parochial iar cimitirele manastiresti de consiliul economic al mnastirilor. In cimitirul parochial sunt inmormantati credinciosii parohiei iar in cazuri speciale, cu aprobarea consiliului parochial se pot inmormanta si alte personae. In cimitirele manastiresti sunt inmormantati calugarii si calugaritele cu aprobarea consiliului economic al manastirii; pot fi inmormantati si preoti, ierarhi sau alti credinciosi care sunt legatii de manastire. Cap. II Principii de organizare si administrare Consiliul parochial si economic au datoria de a administra sub oate aspectele cimitirul parohial (imprejmuire, curatarea mormintelor, incadrarea personalului pentru inmormantere). Parohiile au datoria de a se preocupa de construirea unor capele mortuare in incinta cimitirelor, pe cat este posibil. Fiecare cimitir trebuie sa aiba un plan de sistematizare cu impartirea in parcele, randuri si locuri de inmormantare. Ele vor fi numerotate prin cifre si litere. Aceste planuri trebuie aprobate de central eparhial. Locurile de inmormantare sunt de doua categorii: - De categorie vesnica - De categorie temporara (minim 7 ani) Modul de atribuire este concesionarea, de aceea este absolute incorrect vanzarea sau reconcesionarea mormintelor. (concesionare- drept de folosinta). Locurile de folosinta vesnica sunt de pana la trei morminte, de obicei ele sunt duble(sot-sotie). 2

Dimnsiunile unui moormant sunt - 1.20m l; 2.50m L; 2.00m H- iar intre locurile dintre morminte cel putin 0.5 m. Parohiile si manastirile vor tine un registru special cu evident persoanelor care au concesionat mormintele. Art. 11 prin organizarea cimitirelor se vatine seama de pastrarea specificului romanesc. Cap. III Atribuirea locurilor de inmormantare Aceasta se face pe baza actului de atribuire. Se interzice vanzarea sau alte actiuni intermediare cu privier la locurile de inmormantare. Locurile de inmormantare de folosinta temporara se atribuie de consiliul parohial (numai la decesul persoanelor). Dreptul de folosinta a acestor locuri se poate prelungi dupa expirarea celor 7 ani daca parohia dispune de alte locuri de inmormantare. Atribuirea locurilor de inmormantare de folosinta vesnica se aproba de consiliul parohial. Atribuirea facuta numai cu acordul preotului fara instiintarea consiliului parohial este o abatere si poate duce adduce cu sine chiar mutarea preotului din respectiva parohie. Dreptul de concesiune asupra locurilor in folosinta vesnica se poate transmite prin donatie sau prin succesiune legala sau testamentara. In situatii speciale se poate respecta si traditia locului. Donatia se poate face numai intre soti sau intre rudenii pana in gradul IV. Prin succesiune se transmite urmasilor. Actul de concesiune se elibereaza pe numele titularului sau a dobanditorului. Concesionarea se face fie cu plata fie gratuity, decizia apartinand consiliului parohial. Tarifele pentru concesionare precum si cele pentru inhumare si deahumare, intretinerea cimitirului sunt stabilite de consiliul eparhial cu aprobarea centrului eparhial. Persoanelor lipsite de posibilitati material pot fi atribuite fara perceperea taxelor aferente. La dobandirea locurilor de inmormantare prin succesiune, sunt scutite de plata oricaror tarofe sit axe catre parohie sau manastire. Ceilalti dobanditori (cei care primesc donatia) trebuie sa plateasca taxele unei noi concesiuni), ( avantajul il prezinta locul), sunt favorizati. Cap. IV Dispozitii privind ordinea in cimitire Persoanele au datoria de a pastra in incinta cimitirelor linistea, curatenia, ordinea, respectful cuvenit celor ce odihnesc vesnic. Profanarea de morminte, distrugerea lor se pedepsesc conform cu dispozitiile legilor existente. ( Exercitiu de admiratie- Cioran joaca miuta cu craniile dezgropate de amicul sau din cimitir, acesta fiind gropar acolo) Cap. V Despre inmormantari si deshumari Orice inmormantare se face pe baza adeverintei de deces. Slujba se face acasa, in biserica sau in incinta capelei mortuare, unde aceasta exista. Inmormantarile se pot face in: gropi simple, gropi zidite, cripte, cavouri, (oricare dintre aceste respectand normele sanitare amintite privind dimensiunile si in special adancimea). Mormintele pot fi deschise numai dupa 7 ani. Inainte de 7 ani deshumarea se face numai cu aprobari competente sau din ordinul instantelor judecatoresti. In cazul deshumarii rolul preotului este de a supraveghea. Cap. VI Dispozitii privind constructii, alte lucrari sau plantatii executate Lucrarile simple de ingrijire a mormintelor se face prin instiintarea consiliului parohial. Criptele, cavourile sau alte lucrari numai cu aprobarea consiliului parohial. Pt locurile de folosinta temporara sunt premise doar lucrari simple. Constructiile funerare trebuie sa respecte aprobarile de constructive. la executarea constructiilor trebuie protejate mormintele din jur. Constructiile cu valoare arhitectonica nu pot fi demolate sau transformate decat cu aprobarea centrului eparhial si cu avizul centrului cultural(directia monumentelor istorice). Persoana a carui drept de folosinta a incetatare dreptul sa-si ridice bunurile si constructiile care-i apartin. Consiliul parohial are dreptul sa demoleze orice piatra funerara sau alte constructii si plantatii daca s-au incalcat dispozitiile prezente in regulament. Cap. VII incetarea dreptului de folosinta a locului de inmormantare - La implinirea perioadei de 7 ani pt locurile concesionate temporar - La expirarea termenului prelungit - Concesionarea locurilor de folosinta vesnica poate inceta prin anularea actului de concesiune mentinerea in stare de neingrijire a constructiilor funerare(loc concesionat) 3

- titularul renunta in scris la un anumit mormant - titularul a donat catre parohie dreptul de concesiune pe care il avea - titularul a decedat fara a avea mostenitor - titularii sau mostenitorii au refuzat achitarea taxelor impuse legal - trecerea la un alt cult duce la pierderea concesiunii - pierderea concesiunii in cazul sinucigasilor (se inmormanteaza in spate pt a nu crea caz de precedenta) Art . 36- 38 fac referire la modul de operare al parohiilor si manastirilor cu privier anularea conesiunilor. Cap. VIII Reglementari speciale Vizeaza situatia neortodocsilor si prin deductive cea a sinucigasilor. Parohiile sunt deasemeni obligate sa ingrijeascamormintele personalitatilor din cimitir sis a nu instraineze mormiintele sau obiecte funerare apartinand patrimoniului. Articolul 44 se tine seama de traditiile si specificul locului Cap. IX Dispozitii finale - Intrat in vigoare in 1982 04.05.2010

Activitatea judecatoreasca a Bisericii

In Biserica fiecare fapta are perspective exhatologica (judecata viitoare). Hristos insa ne-a dat sansa de a ne marturisi, spovedi. Spovedania este Taina prin care Dumnezeu prin Harul Sfantului Duh, se sterg biruintele diavolului asupra omului. Hristos ne da astfel sansa ca prin spovedanie sa ne indreptam.( Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai cistigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentruca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagin si ca un vames. Mt. 18, 15-17). Mai exista situatii de esec (frate)- in care trebuie sa te rupi chiar daca ai vrea sa ai comuniune. In acest text este vorba de idea de al adduce in fata bisericii si tocmai de aceea Biserica si-a creat instante de judecata. Aceste instante au fost nenumarate si diferite in istoria multimilenara a Bisericii. Instanta episcopala: - Instant episcopilor - Instant mitropolitana - Instant patriarhala sau instant speciala: - sinodul ecumenic - instante pentru monahi - unele capetenii instruite De obicei aceste instante se organizau instantaneu (accidental). Principiile de judecata erau in general de doua categorii: - Dogmatice - Disciplinare Cu privier la cauzele disciplinare erau considerate faradelegi. Aceste faradelegi pot fi impartite didactic in trei categorii savarsite de toti credinciosii: ale clericilor, monahilor, ale laicilor (credinciosilor). In urma judecatii aceste faradelegi puteau fi iertate daca cel in cauza se indrepta,daca nu,interveneau pedepsele bisericesti. Din acest punct de vedere pedepsele se impart in doua categorii: - Pedepse oficiale - laicilor - clericilor si monahilor 1.pedepsele laicilor - epitimia (mustrarea) - excomunicarea (oprirea de la impartasanie) 4

- anatema (cea mai mare pedeapsa,excluderea de la impartasanie dar si din comunitatea bisericii executandu-se un blestem asupra vinei) - pedeapsa maxima 2.pedepsele clericilor - epitimia - canonisirea (excomunicarea,oprirea de la cele sfinte o anumita perioada) - anatema - caterisirea Cu privire la aceste pedepse ele nu trebuie private ca unele care au character strict juridic ci ca unele care au rolul de indreptare, de medicament si care nu pot exclude niciodata iertarea.Pedeapsa bisericeasca niciodata nu trebuie sa excluda iertarea. In privinta caterisirii facem doua distinctii: - Caterisirea disciplinara, prin care preotul este exclus din preotie sau a savarsit cele sfinte, fara a pierde darul preotiei (aceste caterisiri se pot ridica). In B.O.R exista cazuri in care caterisirea s-a ridicat: Antim Ivireanul, Ioan Creanga, Iosif Trifa, Calciu Dumitrescu. - Caterisirea propriu-zisa-facuta in urma caderii in erezie prin care se pierde si Harul preotiei. Aceste caterisiri nu se mai pot ridica, (ex: Ierodiacon Dimitrie Cornitescu, Pr.Dimitrie Popescu). Cel mult daca persoana se pocaieste i se da demnitatea de preotie dar nu i se mai da dreptul de a sluji, doar sa se impartaseasca. Cu privire la modul in care s-a desfasurat judecata, aceasta a fost diferita de la o biserica la alta, fiecare si-a creat propria procedura. In B.O.R felul in care s-a desfasurat judecata a fost prevazut in pravilele bisericesti. Astazi judecata bisericeasca se desfasoara potrivit prevederilor Regulamentului de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale B.O.R. Cap. I - se prezinta competenta acestui regulament. Toti membrii clerului de mir ,calugari, cantareti si paraclisieri din B.O.R (sunt exclusi mirenii si episcopii pentru ca judecata o savarseste Sf. Sinod). Cap. II prezinta abaterile si delictele (mai grave): - Abateri: - neglijenta - neascultarea - certurile - parasirile de parohie - Delicate - injurii - desfranarea - sacrilegiu - furtul - betia - simonia - jocul de noroc Pedepsele si aplicarea lor. Se impart in doua categorii: 1 vremelnice - avertisment (dojana) - pierderea oficiului de paroh - oprirea de la cele sfinte ( anumite lucrari sfinte) - canonisirea 2 pedepse definitive - degradarea definitive din gradul respective - pierderea dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior - depunerea sau dreptul de a savarsi cele sfinte cu dreptul de a r ramane in administratia bisericeasca - caterisirea - destituirea (cantareti, paraclisieri) - excluderea din monahism Intre art. 5- 48 sunt prevazute pedepsele care se aplica in functie de abateri sau delicate. Art. 14 daca unul din cei ce se introduce in cler - inovatii (prima data dejura) - a doua oara pedeapsa de 1-3 luni de m manastire - maim ult ( consistoriu eparhial) 5

Organele indreptatite pentru aplicarea pedepselor: - Chiriarh (episcope) - Consistoriul de judecata Chiriarhul poate aplica urmatoarele pedepse: - Avertismentul si dojana (mustrarea) - Pierderea oficiului de paroh - Oprirea de la anumite lucruri sfinte pana la 90 de zile intr-un an ( ex. Taina Cununiei are problem familial) - Oprirea totala de la cele sfinte pana la 30 de zile - Canonisirea pana la 30 de zile ( la manastire sau catedrala) Aceste pedepse se aplica fara drept de recurs in baza unei anchete si raport official. Episcopul are dreptul de a pierde oficiul de paroh cazul cel mai grav. Art. 51 toate celelalte articole se aplica de consistoriul de judecata. Nu episcopul cateriseste ci consistoriul de judecata. Regulamentul de procedura lasa si posibilitatea de aparare. Pedepsele grave de caterisire se aproba de catre consistoriu. Instantele de judecata bisericeasca: Organele de judecata pt clericii de mir, preoti, diaconi si cantareti sunt: - Consistoriul protopopesc - Consistoriu eparhial Organele de recurs sunt: - Sinodul metropolitan (pt cazurile de depunere din treapta) - Sfantul sinod pt cazurile de caterisire Consistoriul disciplinar protopopesc are un presedinte si doi membrii. Doi membri clerici nummiti pe 4 ani de catre chiriarh si un cantaret. In competent consistoriului disciplinar protopopesc intra aflarea si judecarea neintelegerilor ivite intre personalul bisericesc, intre preoti si credinciosi cu privire la serviciile religioase. Cand se judeca neintelegeri intre preoti, cantaretii sau personalul auxiliary nu participa. Toate hotararile consistoriului protopopesc trebuiesc aprobate de chiriarh (fara aprobare nu au valoare). Reclamatiile depuse la protopopiat trebuie dovedite, reclamatiile fara dovezi si nesemnate nu se iau in considerare. Consistoriul eparhial functioneaza la fiecare eparhie si este format din trei membrii tutelari si doi supleanti, ce se aleg de catre adunarea eparhiala si se aproba de catre episcope. Presedintele este numit de episcope, consistoriul are si un grefier numit de ierarh la propunerea presedintelui. Nu pot fi membrii ai consistoriului eparhial cei care au problem de ordin moral sau au suferit vreo condamnare bisericeasca sau civila. Procedura de judecata: Consistoriul eparhial judeca in prima si in ultima instant abterile si delictele preotilor in afara de depunere si caterisire. Consistoriile eparhiale judeca n ultima instant recursurile de la consistoriile protopopesti. Actiunea impotriva membrilor clerului se introduce prin actiunea: - Plangeri adresate direct chiriarhului de personae care indeplinesc conditiile canonice de a reclama un cleric - Prin rapoarte in urma inspectiilor - Prin insusi inculpatul care cere sa se justifice de culpa ce i se aduce ( o banuiala) - Din oficiu pe baza referatului oricarui consilier administrative bisericesc Reclamatiile trebuie sa cuprinda toate datele necesare cu privire la reclamant si reclamat si dovezile cu privire la actele reclamate. Presedintele consistoriului trebuie sa convoace consistoriul de judecata in cel mult 10 zile de la primirea reclamatiei. Presedintele fixeaza termenul, convoaca membrii. Atunci cand este necesar presedintele poate cere ierarhului sa trimita persoane competente spre anchetarea cazului. 6

In cazuri grave inculpatul poate fi suspendat pana l decizia definitiva ( prin intermediul reclamatiei). Anchetele se fac de catre persoanele abilitate in urma declaratiilor facute sub semnatura a martorilor sau a persoanelor care au participat la anumite fapte. In art. 78 si urmatoarele, descriu cum se face ancheta prealabila judecatii. Judecarea proceselor: - se va face la data stabilita de presedinte si la data la care se vor prezenta reclamantul si partile citate (persoanele citate). Reclamantul are drept la aparare. Apararea poate fi facuta din oficiu de catre cel in cauza sau de asanumitii preoti aparatori numiti de chiriarh pe o perioada de 4 ani. In cazul in care reclamantul nu se prezinta, judecarea se va face in lipsa lui. Intai se da cuvantul acuzarii si anume inspectorului eparhial care reprezinta acuzarea in process dupa care se da cuvantul apararii, apoi martorilor pro sau contra. In urma audierilor se poate decide, se da hotararea sau eventual se amana pt o noua sedinta in care urmeaza sa se aduca noi marturii. Hotararea data de consistoriu trebuie sa fie motivata pe baza Sfintelor Canoane si de Statutul B.O.R. si prevederile Regulamentelor bisericesti. Hotararea se inainteaza spre aprobare chiriarhul, in cazul in care chiriarhul nu aproba hotararea, consistoriul judeca din nou cauza. Hotararea este definitive odata cu aprobarea ierarhului si se pune imediat in aplicare. In cazurile de depunere si caterisire trebuie sa se prevada dreptul la recurs in termen de 15 zile. Pentru depunere recursul se inainteaza consistoriului metropolitan si pentru caterisire se inainteaza sfantului sinod. In cazurile in care membrii consistoriului eparhial sunt intr-o legatura directa sau indirect cu acuzatul (prieteni, rude, dusmanie, martori), membrul poate fi refuzat direct sau prin aparatori. Consistoriul metropolitan judeca recursurile care vin de la consistoriile eparhiale. Judecarea se face ca si in cazul consistoriului eparhial. Consistoriul metropolitan poate confirma sau schimba total ori partial termenul la care s-a dat recurs. Recursul in fata forumului de judecata sinodal (sfantul sinod): In caz de caterisire recursul se adreseaza sfantului sinod. Sfantul sinod va admite sau respinge recursul. Sf. Sinod nu judeca in prima instant expunand reexaminarea cauzei dupa admiterea recursului. Hotararea este definitive dupa anuntarea facuta de Patriarh. Caterisirea va fi anuntata la Bisericile Ortodoxe surori pentru a fi luate in audienta. Prescriptii: - abaterile - se prescriu in 3 ani de la savarsirea faptei. - delictele - se prescriu in 5 ani de la savarsirea lor, conditia fiind necontinuitatea sau repetarea lor. Nu se prescriu apostazia, erezia, schism, omarul, recasatoria. Instantele judecatoresti pentru monahi: - fiecare manastire va avea un consiliu de judecata in care se judeca fiecare pricina legata de viata monahala. (ex. Dajana, matanii, paine si apa). la fiecare eparhi exista si un consistoriu monahal compus din trei monahi numiti de chiriarh pe termen de patru ani. Pentru recursuri exista consistoriu monahal central la Patriarhie. In cazurile de caterisire sau excludere din monahism, recursurile se dau sfantului sinod. Aprobarea se da de catre Patriarh.

Problema calendarului
(Aceasta reprezinta una din viitoarele teme ale sinodului pan-ortodox) Problema calendarului vizeaza doua aspect: - A calendarului propriu-zis - Serbarea datei Pastilor 7

Calendarul a existat inca din cele mai vechi timpuri ca mod de masurare a timpului. Increstinarea calendarelor a nsemnat de fapt intelegerea crestina a timpului ca timp de mantuire si proiectia lui in vesnicie. Rolul initial al calendarului era unul practice si uman. Destinatia crestina a calendarului inseamna pe de-o parte rememorarea istoriei mantuirii, iar pe de alta parte transcederea timpului si a istoriei spre vesnicie. In stabilirea calendarului au contribuit trei factori: - Stiinta, observatia si calculul - Politica - Religia Calendarele pot fi impartite in: - Calendare exacte -accentul punandu-se pe stiinta - Calendare practice accent pe uzanta practica Heinz Zemanek: partea cea mai grea a calendarului este a face o balanta intre exactitate si practicitate. Atunci cand se castica in exactitate, se pierde in practicitate, si invers Au intrat in vigoare doua tipuri de calendare: 1. Calendarul lunar iudaic accentual se punea pe miscarea lunii iar nu miscarea soarelui. Astfel anul era impartit in 12 luni. Din patru in patru ani naparea si a XIII-a luna numita luna Veaddar. Astfel se acorda anul lunar cu anul solar. Fiecare luna calendaristica incepea cu luna noua. A XIV-a zi este luna plina. De aceea Pesahul iudaic se serba intre 14 si 15 nisan. 2. Calendarul solar roman Iulius cezar il pune pe matematicianul Sosigenes sa calculeze sis a intocmeasca un calendar bazat pe miscarea soarelui. Acest calendar era alcatuit din 365 de zile ca an normal, iar din 4 in 4 ani 364 de zile ca an bisect. In anul 45 I.Hr. calendarul iustinian devine obligatoriu in Imperiul Roman. Acest calendar a avut insa si influente iudaice saptamana 7 zile. Data serbarii Pastilor crestine: Data sarbatorii era legata de Pesahul iudaic. In momentul in care crestinii au trebuit sa rememoreze Invierea lui Hristos, s-au gasit pusi in fata urmatoarei dileme: - Evreii crestini care tineau Pastele la 14 nisan in zi cu luna plina (quartodecimani) - Crestinii dintre pagani ce sarbatoreau in prima Duminica dupa 14 nisan (domonicanes) - Crestini (mai ales in Egipt) care sarbatoreau Pastele la o data fix ace corespundea cu 27 martie sau 7 aprilie 14 nisan Impacarea celor trei opinii a fost greoaie tocmai pentru ca fiecare avea dreptate in felul ei. De aiciapar discutiile dar si primele carti pascale pana in secolul IV. Catre sfarsitul sec. II D.Hr. Papa Victor I i-a excmunicat pe quartodecimani. De aceea Sfantul Irineu de Lion le ia apararea si in cele din urma ei sunt tolerate. De aceea la 314, in sinodul local de la Arelate (azi Arles), papa impreuna cu ceilalti episcopi au stability principiul uno die et uno tempore per omeni orbem. Drept canonic 1.V.2010

Problem CALENDARULUI La sinodul I ecumenic sa discutat problema a elimina 3 zile din calendar, sa stabilt o regula, pastele sa fie duminica, sa fie cu luna plina, dupa echinoctiu de primavara la care sa adaugat daca pica in aceasi data cu cele evreiesc se amna cu o saptamana. Aceasta regula nu sa stabilit prin hotarare sau canon ci hotarea sa trasmis doar prin scrisori pascale catre marile biserici locale. Acestea nu sau pastrat ci sau trasmis prin istoricul Epifanie de Salalmina mort la 403 si prin ISTORIA BISERICEASCA A LUI SOCRATE SCOLASTICUL, in privinta punerii in practica a indreptarii calendarului cu cele 3 zile aceasta situatie a esuat. In urma ce sa stabilit pastile puteau fi intre 22 martie 25 aprilie care dupa calendarul nou e 4 aprilie 8mai. In felul acesta se inlatura si posibilitatea ca intr-un an sa fie de 2 ori pastile iar in anul urmator deloc. Adica se raporta la echinoptiul de primavara. Pentru a sti cand pica pastele in anumit an sa stabilit ca pe 6 ian de Sfantul Epifanie de Salamina sa se anunte si prin scrisori pascale numite latineste LITTRAE PASCHALES. Cu toate acestea 8

incet au inceput sa apara noi probleme. In primul rand intre Alexandria care avea cei mai buni matematiceni si astronomi si Roma care predindea intaietatea. Regula stabilita la sinod 1 ecumenic avea si 3 deficiente: - ziua nu incepe pretutindeni la aceasi ora incat la uni se termina si alti incepe - luna plina apare in decurs de 2 zile - echinoctiu de primavara variaza intre 19-22 martie Ex: echioctiu in Ierusalim la 21 martie cade in Spania apoi si mai in vest de Spania in 20 martie. Luna plina in Ierusalim duminica dimineata cade, in Spania sambata, deci e diferenta cu o zi. Diferentele intre rasarit si apus nu sau oprit ci au continuat, de exemplu: in rasarit potrivit calculelor s-a stabilit echinocxiu la 21 martie iar in apus calculele pe un sistem cvasilunar au stabilit la 18 martie echinoctiu, din acest motiv inca din sec IV au inceput deja sa calculeze diferit, mai exact in 326 in rasarti sa stabilit pastile in 3 aprilie si Roma 10 aprilie. Ex: 387 in rasarit 25 aprilie iar la roma 21 martie. Iata de ce a trebuit sa intervina o alta personalitate a bisericii primare care a reusit sa impuna calcule unitare pt intreaga biserica anume: DIONISIE EXIGUL. In anul 525 prin calculele lui aduce biserica la unitate. (locasuri ortodoxe-caut pe net!!!). REFORMA GREGORIANA IN BIS APUSEANA Reforma calendarului a pornit de la urmatorea constatare: anul are dupa calendarul Iulian 365, 25 zile, anul tropic sau astronomic are 365, 24zile 22min., intre cele exista diferenta de 11 minute, acestea la 128 ani inseamna 1zi, iata de ce in timp sa ajuns la diferenta de 14 zile. Mai multi oameni ai bisericii au cerut indreptarea calendarului si din rasarit si apus, ex: BEDA REVE.apus -NICHIFOR GREGORAS , 1324 -ROGER BACON apus- 1266 -GHEORHE DENISOS PLETON-apus- sec XV -NICOLAUS CUSANOS-1436-apus. Atunci cand i sa cerut Papei Pius II la sinodul de la Constanta in 1415 si Bazel 1434 sa reformeze calendarul el a refuzat categoric pt a nu adanci schisma si a nu crea alta noua. Totusi in 1582 Papa Grigore XIII accepta reforma prin Bula Inter Gravissimas 24 feb 1582. La baza acestei reforme au stat calculele medicului si matematicianului Luigi Giglio (Aloisius Liliu). In ce au costat calculele: se elimine 10 zile din calendarul bisericesc, sarirea zilelor. Astfel incat joi 4 oct 1582 au fost urmate de vineri 15 octombrie 1582, acesta a mai stabilit ca ani bisecti care nu se impart la 400 sa ramane ani normali, de ex: anul 1600 si 2000 au ramas ani bisecti ca se impart la 400, dar 1700, 1800, 1900 desi ar fi fost ani bisecti ei nu au fost ani bisecti, el a stabilit regula corecturi in timp pt a nu aparea decalajul din nou. Dupa aceasta Papa a cerut tuturor monarhilor din lumea apuseana acceptarea reformei, cei catolici au acceptat in anii urmatori , ceilalti necatolici au acceptat mai greu. In Austria reforma a fost acceptata la scurt timp si prin aceasta si in Transilvania. Observandu-se aplicarea greoaie a reformei in 1603 Roma a trebuit sa elaboreze un document de motivare si accelerare a reformei cu titlul Explicatio Romano Calendarii Restaurati in felul acesta in 1700 accepta calendarul indretat germani protestatta, apoi, Norvegia, Elvetia, unele canoane au acceptata abia in 1810. 1710-Olanda protestatnta 1752-Anglia, Scotia 1753-Suedia 1873-Japonia 1918-Rusia sovietica 1919-Serbia 1919-Statul Roman 1920-Biserica Ortodoxa a Finlandei 1923-Statul Grec 1927-Turcia 1948-China 9

Reforma a fost o necesitate fizica impusa de eliminarea decalajului dintre calendarul bisericesc si cel astronomic, din nefericire in rasarit viziunile ultra-ortodoxe au vazut in reforma calendarului inca o deviere a bisericii apusene si inca un aspect al schismei. Aceasta perceptie este falsa intru cat reforma a fost solicitata de multi parinti ai bisericii rasaritene incepand cu sinodul I ecumenic. Ramane totusi intrebarea: oare eliminarea decalajului amintit a meritat adancirea si mai profunda a diferentelor dintre bis apuseana si cea rasariteana? 8.VI.2010 Reforma calendarului in biserica rasariteana Si in biserica rasariteana a fost o preocupare pt data corecta a pastelui si pt amonizarea dintre calendarul bisericesc cu cel astronimic. Astfel sa alcatuit tabele pascale de catre Dionisei ce Mare 250, Teofil al Alexandriei 388, Chiril al Alexandriei 531. Canononul I Antiohia-interzice serbarea pastelui cu evrei, Canonul 7 Laodiceea, Canonul 7 II Ecumenic, Canonul 95 Trulan-condamna pe qartodecimani ca eretici. In 525 Dionisie cel Mic face calendarul si asa ramane pt intreaga crestinatate pana la 1582 in acesti ani pastele se serbeaza unitar. Reforma apuseana a calendarului a fost perceputa in rasarit ca o noua abatere a papalitatii si care a adancit si mai mult ruptura intre rasarit si apus. In 1583 in sinod local la C-nopol Patriarhul Ieremia al II-lea, condamna inovatia papei si faptul ca nu sa consultat. In 1584 Gheorghe Movila Mitropolitul Moldovei raspundea Papei Grigore XIII sa dea pace romanilor si sa ramane ca pana acum. Chiar si unitii ardeleni la 1700 prevedea in mod expres ca sa ramana cu calendarul vechi. Patriarhul Chiril al V in 1756 mege mai departe si anatemantizeaza episcopii cei cu stilul nou, iata cum calendarul indreptat devine simbol al schismei si al areziei. Problema sa pus in rasarit in mod real abia din sec XIX atunci cand statele civile si-au dat seama ca e nevoie de aceasta corectura si au indreptat calendarul. Sa constata apoi ca echonoptiu calendaristic nu corespundea cu echinoptiu de primavara sa ajuns ca sa se serbeza pastile dupa a doua duminica cu luna plina, 1921 sa serbat la 18 aprilie a doua duminica cu luna plina. In 1902 Patriarhul Ioanchim III, trimite o eciclica catre toti patriarhii ortodocsii de indreptare a calendarului. Bis. Ort. Rusa ca raspuns la aceasta chemare sa opus de teama unui nou rascol (rascoala), din faptul ca pastile catolicilor au cazut cu cel evreiesc, si catolicii nu amana cu o sapt pastile. In cele din urma in 1923 Patr. Meletie IV, convoaca un congrers Interortodox la C-nopol, in care se ia hotararea indreptarii calendarului dar fiecare biserica locala sa o aplice in functie de necesitati sau sa nu o aplice, hotararea nu a fost obligatorie doar sa de-a unda verde. Au fost si cateva biserici absente, Bis Bulgara, Ierusalimului, Antiohiei, Alexandriei dar au trimis telegrame de acceptare. Care a fost hotararea? Pentru indreptarea calendarului Aceasta reforma nu trebuie confundata cu reforma papala, de ce? Fiindca nu e impusa de papa, apoi pt faptul ca indreptarea sa facut dupa calcule total diferite de cele de la anul 1582. In ce a constat indreptarea: a. 8 martie 1923 a devenit 21 martie 1923 b. Calendarul sa cuprinda ani normali si ani bisecti c. Exceptie fac anii seculari adica cei cu doua zerouri care vor fi bisectati numai aceia a caror cifra impartita cu 9 va da un rest de 2 sau 6, de ex: intre anii 2000 si 2800 numai doi ani sunt bisectati, anii 2000 si 2400, anul 2800 dupa refoma rasariteana va fi an normal, in timp ce dupa reforma gregoriana va fi an bisect. Eroarea reformai gregoriene este de 1 zi la 4000 de ani, in timp ce eroarea rasariteana este de 1 zi la 42772 ani. Diferenta se va observa in 4800 cand in apus va fi 1 martie, iar in rasarit 29 februarie. Majoritatea bisericilor locale au acceptat aceasta reforma afara de Patr Iersulsalimului, Rusiei, Bulgara, Serbiei si Sfantul 10

Munte Athos afara de M-rea Vatopedi si Muntele Sinai. Aceasta reforma a fost necesara dar sa constatat ulterior ca sa rupt unitatea pascala a ortodoxiei, asa sa ajuns la o solutie hibrid anume, ca pastile sa se serbeza numai dupa stilul vechi pt a pastra unitatea ortodoxiei iar celelalte sarbatori sa se tina dupa calendarul indreptat, mai exact Triodul, Penticostarul sa fie dupa Vechi, Octoihul-dupa stilul Nou. Reforma in Bis Ort. Romana, sa acceptat in 1924, cand dupa data de 1 octombrie a urmat 14 oct. 1924. In anul 1925 si 1926 sa serbat pastile dupa stilul nou impreuna cu bis apuseana, de aceea in 1927 sa hotarat revenirea la stilul vechi a datei pastelui. 1928 sa serbat pe stilul vechi dar sa nascut iar problema in 1929 cand pe vechi cadeau pe 5 mai iar pe nou cadeau pe 31 martie, in aceasta situatie Sinodul a luat hotararea sa fie pe stilul nou pe 31 martie pastele. Aceasta a creat discutii, Vasile Bancila Duhul sarbatorii, scria aici f dur impotriva calndarului, impotriva sovaielii sinodului a scris Nae Ionescu, 1927 pt intratea in ortodoxie. Din 1930 se serbeaza pastile pe stil vechi. Interesant ca intre bis ort locale o singura bis ort nu serbeaza pe stil vechi-Finlanda tine data pe stil nou, tinand seama de traditia tarii. Problema indrepatrii calendarului in rasarit nu e rezolvata, de aceea probl calendarului a parut la toate conferintele ortodoxe si se va rezolva candva, se aduc argumente impotriva si pentru. Impotriva -indreptarea aduce noi rupturi, -este de fapt o influenta apuseana-fals -echinoctiu real nu are mare importanta, -dupa stilul nou pastile au coincis cu cel iudaic -calendarul mixt provoaca haous Pentru indreptare: -ca calculele vechi nu corespund cu cele astronomice -este daunatoare discordanta cu cel civil -bis daca nu indreapta calendarul pastreaza imagine de bis retrograda. Concluzii 1. problema calendarului si mai ales data pastelor desi formale are mare importanta pt constiinta crestina, 2. hotarerea sinodului I Ecumenic este clara dar relativa, 3. certuri asupra datei pastelui au existat inca de la inceput, singura perioada de unitate pascala a fost intre 525-1582, 4. reforma gregoriana a dus la armonizarea calendarul bisericesc cu cel astronomic dar a pierdut unitatea pascala crestina, datele in rasarit 4 aprilie-8 mai, apus 22martie-25aprilie, 5. indrepaterea calendarului in bis ortodoxa nu este deplina sa incercat armonizarea cu calendarul astronomic dar sa dorit si pastrarea unitatii pascale panortodoxe, de aceea sa ajuns la situtia de compromis incat astazi avem 3 situatii: -biserici care tin numai stilul vechi, -bis care tin calendarul mixt sau hibrid, -o bis ce tine calendarul nou. 6. data gregoriana a pastelor este mai corecta dar nu in totalitate, in unii ani nici la catolici nu a mai corespuns din punct de vedere astronomic datorita inexactitatii calculelor lui Alois Liliul (Luigi Gligius), in apus in sec XX de 10 ori nu sa calculat pastele corect: 1900, 1903, 1923, 1924,, 1944, 1962, 1974, 2000, apoi concide sau e inaintea pastelui iudaic asa a fost in: 2005, 2008, 2016, 2024. 7. nici unii, nici altii nu stabilesc corect data pastilor, o unificare pascala inaintea unitatii crestine este putin probabil. Cel putin ortodocsii ar trebui sa se unifice.

11