ESEU ARGUMENTATIV

( dacă starea interioară ne influențează modul ân care percepem lumea )

Omul este un subiect care deschide o fereastră a cunoașterii în funcție de ceea ce

simte. Se particularizează și se individualizează prin subiectivitatea lui, care este împărțită în
miliarde de forme, unele compatibile cu altele. În opinia mea, starea interioară influențează
modul în care este percepută lumea, deoarece reprezintă un fapt veridic, logic și întipărit în
natura umană. 
        În primul rând, percepția omului nu se poate depărta prin simțurile trupești, deoarece
structura omului este configurată să funcționeze după ceea ce trăiește. O persoană care să
aibă o percepție total obiectivă  nu poate să existe, deoarece nu ar mai fi om, din punct de
vedere psihologic. Chiar și situațiile care trebuie analizate după strictă obiectivitate dețin pe
undeva nuanțe de subiectivitate și afectivitate. Ființa umană nu poate scăpa de sine însăși, de
partea sa senzitivă și de cea rațională, întrucât se manifestă natural. De aceea, modul în care
este percepută lumea se împarte în variante diverse pe măsura diversității trăirilor și a
experiențelor. De pildă, în opera “Memorii de război”, de George Topârceanu, naratorul-
personaj dezvăluie sensibilitatea și capacitatea lui de a analiza trăiri, ce-l determină în mod
firesc să admire peisajul. Pentru un individ sobru, marcat de tristețe, acea simplă noapte ar fi
un tablou deprimant, dar pentru naratorul-personaj, tabloul este unul mirific. 
         În al doilea rând, varietatea stărilor și a percepțiilor asupra lumii poate să contureze atât
de mult niște tipare în care să fie încadrate persoanele, ceea ce știința a sistematizat în ceea ce
numim astăzi tipurile de temperament, care nu exclud varianta de a se combina. Spre
exemplu, în comedia “O scrisoare pierdută“, de I.L.Caragiale, actanții reprezintă tipologii de
oameni definite de felul în care vedeau viața și cum o trăiau. Trahanache era încornoratul,
Tipătescu era amorezul, Zoe-adulterina, Dandanache-senilul, iar Pristanda-slugarnicul. De
asemenea, în opera “Micul prinț”, de A.S. Exupery, protagonistul se întâlnește cu obsesii
umane întrupate, prezentând starea de ebrietate sub chipul bețivului sau singurătatea sub
chipul regelui. 
            Toate acestea sunt exemple care ne explică ideea că viziunea despre lume se rezumă
la gândurile și la experiențele interioare, iar dispoziția sufletească este expresia perspectivei
omului. Când intervine un blocaj, o exagerare sau o dependență de anumite sentimente
negative, atunci perspectiva se micșorează până când devine un punct de vedere. 
           În concluzie, ceea ce simțim se răsfrânge asupra realității, ca o consecință , întrucât
există mereu o conexiune între noi și lumea înconjurătoare.