Stefan Georgescu | FAP |Grafica II | 2014

Despre geniu, cu privire la relatia Mozart-Salieri din Amadeus

Abstract

Lucrarea de fata isi propune sa exemplifice viziunea lui Schopenhauer vizavi de conditia geniului prin intermediul
filmului Amadeus din 1984, de Milos Forman. Lucrarea va surprinde caracterul geniului conform teoriilor lui
Schopenhauer in raport cu relatia construitain film intre Mozart si Salieri, ce servesc drept exponenti ai raportului
dintre omul de geniu si omul talentat. Lucrarea presupune o comparatie intre cele doua categorii in baza teoriilor
enuntate de Schopehnauer in Lumea ca vointa si reprezentare,vol. I, cartea a treia, subcapitolul Despre geniu,
urmand a proiecta observatiile acestuia in cadrul filmului mentionat. Concluzia lucrarii este ca felul in care sunt
cladite personajele in Amadeus coincide cu teoria lui Schopehnauer vizavi de geniu, iar filmul poate servi drept un
exemplu la indemana pentru sustinerea celor enuntate in sus-mentionatul subcapitol.

1. Despre geniu (pe scurt)

Cuvantul genial a ajuns in ultimii ani un termenu uzual, vulgar chiar, fiind adesea folosit in
conjuncturi care in mod normal nu ar pune problema utilizarii unui asemenea termen. In ultima
vreme gandurile, lucrarile si chiar obiectele au ajuns sa aiba de parcurs un drum mult mai scurt
pana a putea fi considerate demne de atribuirea termenului in cauza. Totul a devenit in ultima
vreme genial, de la idei pana la mancare, de la lucrari de arta pana la articole de imbracaminte.
Asadar se pune problema definirii termenului pentru a asigura o buna si justificata utilizare a
acestuia. Schopenhauer incepe subcapitolul din Lumea ca vointa si reprezentare, vol. I, cartea
a treia, intitulat Despre geniu spunand: Capacitatea ce primeaza in cazul tipului de
cunoastere (...) din care provin toate operele artistice, poetice si chiar filozofice autentice, este
de fapt cea pe care o denumim geniu. 1
Schopenhauer continua prin a realiza un portret al omului de geniu pornind de la ideea de
cunoastere intuitiva. Prin intermediul acestui tip de cunoastere omul capata o privire de
ansamblu asupra lumii. Conditia acestui tip de cunoastere este un intelect dezvoltat, insemand
abilitatea de a depasi dorinta si vointa, redandu-i omului ce poseda un asemenea intelect
abilitatea de a se detasa de lucrurile cu caracter personal, subiectiv si a-si indrepta atentia spre
cadrul general, obiectiv. Schopenhauer sustine ca intelectul se trage din vointa, iar in mod
normal intelectul este indreptat spre indeplinirea binelui propriu, omul de rand avand grija sa

1
Lumea ca vointa si reprezentare, vol I, cartea a treia, Despre geniu, pagina 401, editura Humanitas, Bucuresti
traiasca pentru el si pentru oamenii care il influenteaza si de care are nevoie. Insa cazul omului
de geniu e prezentat ca fiind complet opus, omul de geniu in viziunea lui Schopenhauer fiind
omul care dispune de un asemenea intelect incat canalizarea lui inspre binele propriu este
insuficient de satisfacatoare, zicand despre acesti oameni ca n-au trait pentru ei, ci pentru noi
2
toti . De-alungul acestui complex portret, Schopenhauer il prezinta pe omul de geniu ca fiind
un tip de individ mai presus de intelepciune si dincolo de vointa care ne mana pe toti, insa un
inadaptat social, inutil din punct de vedere practic, instabil emotional si copilaros din fire. Vom
trece prin fiecare dintre aceste ipostasturi pe rand.

2. Mai presus de intelepciune si vointa

Caracteristica principala pe care i-o acorda Schopenhauer omului de geniu este abilitatea de a
privi lumea in ansamblu si a nu se lasa condus de elementele care tin de particular. In antiteza,
omul de rand este descris ca fiind condus de vointa si dorinta si incapabil de a obtine o imagine
clara, obiectiva a lumii, fiind pierdut in detaliile care formeaza intregul. Omul de rand este
capabil sa inteleaga elementele unui tot, insa nu totul in sine. Omul de rand vede particularul in
general, pe cand omul de geniu vede generalul din particular. (A vedea mereu generalul din
particular este tocmai trasatura fundamentala a geniului)3.
Abilitatea omului de geniu de a obtine aceasta viziune clara a lumii pornind de la cazuri
particulare ii permite acestuia, prin intermediul fanteziei, sa redea orice imagine sau gand
intr-o maniera plina de viata si potrivita contextului artistic. Astfel el se detaseaza de omul de
rand, care manat de vointa fiind, e incapabil de a avea parte de asemenea trairi in afara unei
intalniri dirijate de hazard cu obiectul in cauza. Spre deosebire de omul de rand, omul de geniu
are control asupra trairii sale, intelectul sau permitandu-i sa-si dirijeze viziunea in conformitate
cu el insusi, si nu manat de sansa si dorinta. Totodata, prin intermediul fanteziei, omul de geniu e
capabil de experiente mult mai consistente decat simpla i-o ofera omului de rand, experiente care
nu sunt vagi si incomplete, comparativ cu trairea omului de geniu, care e inteleasa si redata
constient, nu instinctiv.

2
idem, pagina 412
3
idem, pagina 405
Conform lui Schopenhauer, geniul este totodata superior omului talentat, indiferent de gradul
talentului respectiv, intrucat acestia opereaza la niveluri diferite. Omul talentat se trage din
randul oamenilor simpli. Acesta este mai rapid in gand decat semenii sai, dar opereaza cu
elemente de acelasi grad, opereaza strict cu concepte, iar in consecinta opera acestuia se va limita
la conceptele de la care a pornit. Omul de geniu in schimb, opereaza in afara conceptelor, el
opereaza prin intermediul intuitiei care-i permite contact direct cu ideea, cu adevarul ce-i sta
inainte. Astfel omul de geniu este singurul capabil de a enunta idei cu adevarat nemuritoare.
Schopenhauer il pune pe omul de geniu fata in fata cu omul intelept si explica cum cel din urma
este totusi supus vointei si dorintei, nefiind capabil de a se ridica la gradul omului de geniu. El
mentioneaza un plan al operelor si un plan al faptelor. Primul este cadrul in care opereaza
omul de geniu, este cadrul obiectiv, separat de vointa. Al doilea cadru este al oamenilor care
pretind o latura practica, aplicata a intelectului, aratand in ciuda ratiunii puternice de care pot da
dovada, ca sunt in continuare legati de vointa.

3. Inadaptati, inutili, emotivi si copilarosi

Schopenhauer mentioneaza si o serie de dezavanataje pe care omul de geniu le detine drept
consecinta caracterului sau extraordinar. Principala cauza a acestor dezavantaje este faptul ca
omul de geniu e independent de vointa. Vointa este ceea ce ii da omului menire, este ceea ce il
incadreaza pe om intr-un cadru functional si ii da puterea de a opera cu succes intr-o structura
sociala. Apoi, tocmai faptul ca geniul rezida in actiunea intelectului liber, adica emancipat de
slujirea vointei, are drept consecinta ca produsele acestuia nu servesc unor scopuri utile (...)
Inutilitatea este o caracteristica a operelor de geniu; este titlul lor de noblete4.
Abilitatea de a vedea lucrurile in ansamblu ii redau omului de geniu o capacitate de traiere mult
mai puternica, astfel el este in stare de emotii amplificate, de pareri mult mai puternice si in
general dispun de o prezenta aproape opresiva in comparatie cu oamenii de rand. Schopenhauer
mentioneaza ca asta ii desparte pe oamenii de geniu de cei de rand, nici una din cele doua
categorii nefiind in stare sa o inteleaga pe cealalta. Geniul va fi incapabil de o conversatie
normala, iar omul de rand se va simti oprimat de prezenta acestuia.

4
idem, pagina 414
In aceeasi ordine de idei, omul de geniu tinde sa fie copilaros, dispunand de o curiozitate
specifica celor mici, copiilor. Motivul se afla in faptul ca atat copiii, cat si oamenii de geniu sunt
lipsiti de dorinta sexuala, fiind in ipostaza in care intelectul inca domina personalitatea.

4. Geniu si mediocritate
Discrepanta dintre omul de rand si omul de geniu se realizeaza pe foarte multe planuri, insa ea
porneste de la diferenta de persepctiva pe care o confera predominarea intelectului sau a vointei
asupra personalitatii individuale. Am stabilit deja, conform lui Schopenhauer, ca omul de geniu
are abilitatea de a intelege lumea ca un ansamblu de elemente, spre deosebire de omul de rand
care opereaza cu elementele individuale, fiind opac la planul general, chiar si in situatia in care
asa-zisul om de rand da dovada de un talent iesit din comun.

Pentru a exemplifica diferenta de vizune dintre cele doua tipuri de oameni voi apela la
personajele construite in cadrul filmului Amadeus, din 1984. Filmul ofera o viziune asupra
vietii lui Wolfgang Amadeus Mozart. Tanarul Mozart este ilustrat drept un om de geniu in
concordanta cu viziunea Schopenhaueriana. E vesel si impulsiv, galagios si copilaros, insa
capabil de a reda o muzica, o opera artistica cu mult deasupra viziunii generale pe care o
promova societatea de la vremea respectiva. Povestea incepe din punctul de vedere al altui
compozitor celebru la vremea respectiva, Antonio Salieri. Filmul prezinta un Salieri in varsta
care trage concluziile conflictului sau intern alimentat de alungul anilor de concurenta cu Mozart.
In cazul nostru, Mozart reprezinta evident omul de geniu, iar Salieri omul de rand, talentat, dar in
definitiv mediocru din perspectiva de ansamblu a istoriei muzicii. Dincolo de firul narativ al
povestii, cateva cadre exemplifica relatia om de geniu/om de rand (sau om talentat) mai bine.
La inceputul filmului Salieri, in varsta si internat la un azil, este pus fata in fata cu un preot tanar,
caruia incepe a-i povesti relatia sa cu Mozart. Insa inainte de a incepe istorisirea, Salieri ii canta
la pian cateva fragmente din operele lui, sperand ca tanarul preot le va recunoaste si isi va da
seama ca se afla in prezenta unei personalitati extraordinare. Cu toate acestea, preotul nu
recunoaste nici una din cele doua fragmente, mahnidu-l pe Salieri, care indignat ii explica cum el
a compus 40 de opere si a fost cel mai prolific compozitor al Europei. Salieri continua prin a
canta un al treilea fragment, de data aceasta din opera lui Mozart. Tanarul preot se entuziasmeaza
si desi nu cunoaste numele lui Mozart, ii recunoaste opera si o fredoneaza mai departe. Avand in
minte relatia dintre omul de geniu si omul de rand pe care Schopenhauer o expune, vedem
motivele pentru care in ciuda succesului profesional de care a dispus Salieri, acesta este uitat
chiar din timpul vietii sale, pe cand Mozart care traiest o viata scurta, e recunoscut prin opera sa,
care-i precede numele. Salieri este intruchiparea viziunii Schopenhaueriene a omului talentat, dar
obisnuit. El a avut un succes limitat de prezent, un succes care a tinut exact atat cat a tinut si
mentalitatea societatii. Acesta s-a raportat strict la relatiile particulare din care facea parte si si-a
construit opera in baza acestor relatii. Neraportandu-se la intreg, opera lui a fost uitata impreuna
cu moartea elementelor pe care si-a cladit munca, iar datorita faptului ca interesul sau a fost
mereu manat de dorinta de faima si succes profesional, munca lui a ramas efemera. La emisfera
cealalta se afla Mozart, a carui munca a fost realizata in viziunea omenirii, nu a omului pe care el
il reprezenta, motiv pentru care opera lui a ramas un puternic punct de referinta in istorie, in
ciuda vietii sale scurte.

De-alungul filmului Mozart prezinta si cateva din celelalte caracteristici ale omului de geniu.
Este prezentat ca fiind extrem de copilaros si naiv, insa perfect constient de opera sa si de puterea
pe care o are asupra reprezentarilor pe care le creeaza. Totodata nu este acceptat niciodata de
Salieri, asa cum si omul de rand are dificultati in a accepta omul de rand omul de geniu.
La finalul filmului Salieri spune ca vorbeste in numele tuturor mediocritatilor din lume, caci el
este reprezentatul lor, sfantul lor protector. Reprezinta esecul efortului manat de vointa de a
depasi intelectul pur, esecul particularului de a cuprinde absolutul, esecul subiectivului in fata
obiectivului.

5. Bibliografie consultata
1. Lumea ca vointa si reprezentare, vol I, cartea a treia, editura Humanitas, Bucuresti, 2012
2. Hippolyte Taine, Filosofia artei, Bucureti, Editura Meridiane, 1991