Caracterizarea lui Ion

Ion Popa al Glanetasului, protagonistul romanului Ion de Liviu Rebreanu este

“expresia violent a unei energii; subordonandu-si mecanismul complicat al sufletului unui
singur impuls este un tip unitar”(Eugen Lovinescu). Personaj eponim al primului roman
Rebrenian, ilustreaza tema particularizata in confruntarea dintre 2 pasiuni puternice si la fel
de indreptatite vazute ca 2 jumatati ale aceluiasi intreg: iubirea pentru pamant si iubirea
pentru o singura femeie. Ion va asculta de chemarea celor 2 voci care in cele din urma
contopindu-se ii vor sacrifice fiinta. Ion se incadreaza in mai multe tipologii; din punct de
vedere social e tipul taranului ardelean constient de faptul ca existanta pamantului ii sustine
demnitatea si valoarea in comunitate. Din punct de vedere moral e tipul arivistului ca si Dinu
Paturica, Tanasa Scatiu, Stanica Ratiu, personaje fara scrupule pentru care femeia reprezinta
un mijloc de parvenire. Ion se trage dintr-o familie instarita candva dar ale carei loturi de
pamant au fost cu usurinta instrainate de viciosul sau tata (patima bauturii). O mama harnica
cu care de altfel semana “tot ca masa de harnic” n-a putut tine piept goanei tatalui dupa
risipa. Despre Ion aflam inca din primul capitol cand observam faptul ca este iubit si
respectat in sat, autoritatea sa fiind recunoscuta. Desi o iubeste pe Floricam , frumoasa dar
saraca, e constient ca telul sau de a avea mult pamant se poate implini insa doar prin Ana,
Ana lui Vasile baciu, urata dar bogata satului. De altfel, Ion seamana cu socrul sau care
foloseste aceeasi metoda a casatoriei pentru inavutire. Asemanarile insa nu se opresc aici,
caci Vasile Baciul isi iubeste sotia pe cand Ana devine o victim tragic a brutalitatii sale.

Protagonistul romanului e caracterizat prin mijloace diverse. In primul rand tehnica

basoreliefului il face sa se evidentieze pe tot parcursul romanului. Chiar si atunci cand
actiunea se muta in plan secundar, evenimentele sunt legate intr-un fel sau altul de Ion. El e
un personaj monumental, prin fort ape care o are de a lupta in destin potrivnic si de a-si gasi
un loc in lume pe care il considera ca il merita.

Personajului I se reliefeaza tipoligia si relatiile cu celelalte personaje printr-o

elaborate tehnica a contrapunctului. De exemplu, eternul sau rival Georgre Bulbuc e
imaginea in oglinda a lui Ion: bogat, dar lipsit de personalitate si forta, George o vrea pe Ana
dar se alege cu Florica. In ciuda aparentei sale moliciuni, Georgce e cel care-l va rapune
definitive pe Ion. Prin aceeasi tehnica sunt construite si personajele feminine: Ana, urata dar
bogata, Florica, frumoasa dar saraca si cele 2 figuri paterne Alexandru Glanetasu, bland,
boem dar sarac si Vasile Baciul, aspru, brutal, dar bogat. Unele destine evolueaza parallel
pana la un punct iar apoi se separa. Naratorul obiectiv realizeaza portretul lui Ion prin
caracterizare directa la care contribuie modul in care se autocaracterizeaza sau felul in care e
privit de celelalte presonaje: “mai bines a nu ma fi facut decat sa fiu batjocura
oamenilor” ,”Ion era iute si harnic tot ca masa sic and e vorba de munca nu se codeste si nu
leneveste ca Glanetasu ”. Titu Herdelea e impresionat “de mandria flacaului, istetimea si
staruinta lui de a implini ceea ce is pune in gand, vointa lui incapatanata”. Caracterizarea
indirect permite dezvaluirea reactiilor , gesturilor, atitudinilor precum si a relatiilor dintre
personaje.

Progagonistul Rebreanian se aseamna cu personajele create de romancierii francezi

Balzac si Zola.

In fond, Ion resimte neputinta unificarii celor doua glasuri intr-o singura voce si ceea
ce incearca in final de a o redobandi pe Florica si infaptuieste acel hybris in mod constient.
Pentru asta, pedeapsa lui incepe cu moartea Anei, apoi a copilului si culmineaza cu a sa.