Mihai Eminescu reprezinta continuitatea culturii si a literaturii romane in ceea ce a

realizat ea pana la el, deschizand prin modernitatea gandirii si a creatiei drumul spre
evolutia literara romaneasca de succes. Prin faptul ca a inoit si innobilat limbajul romanesc,
multi critici literari l-au considerat intemeietorul limbajului romanesc insa mai degraba se
poate vorbi nu despre o intemeiere ci o reconstructive a limbajului roamesc. Opera
eminesciana cuprinde atat poezie cat si proza si dramatugrie. Mihai Eminescu valorifica in
opera sa stiinta, filisofia, ritmul istoric al veacului, intelepciunea anticelor. Abordeaza tema
universal ca: timpul (supratema), cosmicul, conditia omului de geniu, istoria, solitudinea,
natura, iubirea. Despre ultima dintre ele, Rosa del Conte vorbea ca existand mai multe tipuri:
frumusetea perversa (venere si madona), frumusetea mantuitoare (inger si demon), erosul
dintre basm si legenda (Calin-file din poveste). In ceea ce priveste influentele operei
eminesciene pentru poezia secolului 20, amintim pe cele asupra lui Octavian Goga, George
Cosbuc, Alexandru Macedonski, Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga, ion Barbu,
Nicolae Labis, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, etc.