Sunteți pe pagina 1din 5

Romnia, ntre Orient i Occident Orient i Occident sunt doi termeni care devin concepte culturale i identitare odat

cu confruntrile ntre civilizaii pe care le deschid marile descoperiri geografice. Unul dintre sensurile acestor concepte culturale decurge din rolul lor de a concentra experiena relaiei cu alt cultur, cu Cellalt. Coninutul celor doi termeni nu este ns univoc, ci ncrcat de sensuri n care se es i conlucreaz numeroase variabile: istorice, politice, religioase - culturale, n general. Originile celor doi termeni sunt analizate de E. Said (Orientalism. Concepiile occidentale despre Orient, 1978), din perspectiva experienei coloniale a Europei: Orientul nu este numai adiacent Europei, el este, de asemenea, locul celor mai mari, mai bogate, mai vechi colonii ale Europei, sursa civilizaiilor i a limbilor ei, concurentul ei cultural i una dintre cele mai profunde i mai recurente imagini a Celuilalt. n plus, Orientul a ajutat la definirea Europei (sau a Vestului) ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personaliti, experiene." La captul cellalt al continentului se afl Bizanul, Constantinopolul, Istanbulul de astzi, emblema culturii de contrast, invocat i ea n reprezentrile de sine ale romnilor i proiectat n imaginea unui Bucureti pestri, necoagulat, fr centru. Literatura a produs variantele de hrtie ale acestor spaii, cu rol hotrtor n reprezentrile noastre, cci, de multe ori, Bucuretiul occidental din scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Clinescu, scriitori studiai n coal, poate fi mai adevrat dect cel de fiecare zi. Cum adevrat este i cel balcanic, de mahala, din opera lui I.L. Caragiale sau cel al fiului su, Mateiu Caragiale, romanul Craii de Curtea-Veche. O prima caracteristica a scrierii cu caracter oriental este evocarea personajului emblematic acesteia, care se regaseste la scriitori precum Anton Pann( Nazdravaniile lui Nastratin Hogea-,,Nastratin era un hogea (dascl sau nvtor) Care a rmas de basmu pn astzi tuturor,"), Ion Barbu(Ciclul Isarlak-,,Nastratin/ la jar alb topeste in") , Mircea Cartarescu(Levantul.,, Padiah a apte neamuri, sunt un hoge, Nastratin, ") .Portretizarea lui Nastratin Hogea in cele trei opere este realizata prin integrarea acestuia in societatatea turca in care predominau amalgamurile culturale, culoarea locala fiind concretizata de targul specific oriental. Astfel se introduce conceptul de om-veriga al lantului cultural si social in care traieste si devine element integrant in determinarea valentei rasaritene a descrierii. Acest targ denumit si bazar definit ca un complex comercial de tip oriental, dintr-un ir de prvlii sau tarabe este un spatiu mitic in care timpul isi pierde coordonatele fixe iar individul patruns acolo cunoaste beatitudinea absoluta .In centrul acestui melanj al traditiilor si obiceiurilor imprumutate caci orientul nu poate fi definit cu o cultura proprie se afla figura pregnanata la lui Nastratin Hogea. La Ion Barbu acest targ este infatisat sub forma unei cetati ,,la mijloc de Rau si Bun"descrisa ca fiind ,,Alba, dreapta, Isarlak"; ceea ce se crede a fi o stilizare orientala a orasului Giurgiu. Tendinta spre scrierile cu caracter oriental pot fi considerate la Ion Barbu ca surse de inspiratie de la Anton Pann caruia ii dedica o poezie cu un motto omonin,, Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" dar si de la Mateiu Caragiale intrucat poezia,, Protocol al unui club Mateiu Caragiale" subliniaza admiratia poetului-matematician pentru romanul ,,Craii de Curte Veche".Mateiu Caragiale creeaza un intreg univers inchis, de unde nu exista scapare: la fel ca la poarta Infernului lui Dante,

cel ce intra nu mai iese. Atmosfera este de altfel cea de mai tarziu din "Princepele" lui Eugen Barbu, infatisand mahalalele Bucurestilor: acolo cei trei crai, care nu au alura celor patru cavaleri ai Apocalipsei, decazuti pe ultima treapta a umanitatii, isi petrec timpul in orgii desfranate. Perspectiva asupra influentei orientale este explicata de Camil Petrescu in ,,Sufletul national" ca fiind,, de cele mai multe ori traditia inseamna plugusorul,steaua, antereul, coliba si opincile lui Dinca Priboi , insemneaza neaparat cantecul lautarilor , cuvantul turcesc, calugarul incult si mobila pirogravata." Acelasi Camil Petrescu defineste orientul si penetrarea sa in cultura romana ca fiind:,, cea mai noua moda apuseana, cel din urma dans, cea din urma forma a versului". Influentele culturii occidentale sunt vizibile inca din secolul XVII cand ia fiinta o elita culturala- carturarii umanisti. Pompiliu Eliade afirma ca literatura franceza a creat o noua literaturea romana intrucat iluminismul, curent infiintat in Franta patrunde in spatiul romanesc prin invatatii ardeleni ce introduc lectura in limba franceza dar si greaca sau rusa. Poetii romani au fost influentati de ideile inovatoare ale lui Kant, Shopenhauer, Hegel care sustineau nevoia de cunoastere intrucat . Ceea ce caut Kant e nainte de toate un fundament pentru uzul raiunii, ceea ce implic recunoaterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dinti mari opere kantiene (scris n patru luni), Critica raiunii pure, a crei prim ediie dateaz din 1781. Kant avea 57 de ani i era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevrata sa oper abia ncepe. Raiunea nu poate cunoate totul. Ea este deci limitat n domeniul cunoaterii. Operele lui Mihai Eminescu, George Bacovia si chiar Lucian Blaga prezinta o amprenta majora a influentelor kantiene alaturi de cele ale lui Shopenhauer si Hegel care s-au afirmat pe baza teoriilor anterioare ale filosofului german. Estetica uratului, un ,,curent" ce a frapat critica si cititorii vremii si-a pus amprenta asupra operei creatorului Florilor de mucegai ale literaturii romane. Adeptul sincronismului, Lovinescu emisese despre Arghezi, in Criticele sale opinii elogioase, sintetizate apoi magistral in Istoria literaturii romane contemporane:Se poate afirma ca Tudor Arghezi incepe o noua estetica :estetica poeziei scoasa din detritusuri verbale. in intregime adevarata, o alta opinie lovinesciana si pastreaza si astazi valabilitatea, dupa opinia autorului Mutatiei valorilor estetice, estetica argheziana este antisimbolista, deoarece spre deosebire de simbolistii manati de teribilul indemn de spiritualizare a materiei, Tudor Arghezi invers prin materializare. Precum Victor Hugo si mai apoi Baudelaire, Rimbaud si alti poeti francezi in secolul trecut, care au introdus in literatura toate cuvintele, chiar si cele compromise, Tudor Arghezi obtine sinteza poetica din rezervele cele mai vulgare ale limbii romane, mai cu seama in Flori de mucigai revolutionand astfel limbajul liricii romanesti. Astfel este introdusa o noua influenta , aceea a lui Baudelaire considerat poetul care a revoluionat ntreaga liric francez i european prin originalitatea volumului su controversat Les Fleurs du Mal (Florile rului"). Asemeni lui Tudor Arghezi, George Bacovia a introdus in lirica romaneasca dupa modelul lui Rimbaud si a puternicei sale afilieri cu ideile dadaismului si ale simbolismului imaginea dezolanta a orasului sumbru, deziluzionat, a copacilor cangrenati si totodata si cromatica aparte in tonuri de gri, negru, alb, gablen si violet. Ansamblul imaginarului poetic bacovian are deopotriva nuante sumbre ce il afiliaza tezelor

lui Baudelaire dar si viziunii deschise a lui Rimbaud care se considera pe sine ca fiind un voyant (clarvazator). Filozofia lui Nietzsche pornete de la reevaluarea filozofiei i artei Greciei din perioada istoric cea mai veche, n defavoarea clasicismului, vzut ca afirmare a viziunii raionale i, n consecin, decadent. n special tragedia greac a fost interpretat ca o expresie a impulsului vital sau ca "moment dionisiac". Dupa modelul sau Lucian Blaga si Ion Barbu au preluat beatitudinea dionisiaca si au prelucrat-o in crearea unei morfoze fine intre ideile filozofice ale predecesorului lor si propriile lor conceptii despre lume. O sinteza a tuturor poetilor interbelici este regasita in opera lui Nichita Stanescu receptat att de critica literar ct i de publicul larg drept unul dintre cei mai de seam scriitori pe care i-a avut limba romn, pe care el nsui o denumea Dumnezeiesc de frumoas, Nichita Stnescu aparine temporal, structural i formal, poezieimoderniste sau neo-modernismului romnesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, ns, Nichita Stnescu nu se aseamn dect cu el nsui, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu i Eugen Simion un poet de o amplitudine, profunzime i intensitate remarcabile, fcnd parte din categoria foarte rar a inventatorilor lingvistici i poetici. Proza romaneasca a cunoscut doua tipuri principale de influente occidentale vizibile in opere lui Camil Petrescu si a lui George Calinescu sub forma romanului proustian, respectiv balzacian. Inceput n 1909 i terminat doar parial n anul morii sale, ciclul de romane n cutarea timpului pierdut consist din apte volume groase, cu peste 2,000 de personaje. Graham Greene l-a numit pe Proust "cel mai mare romancier al secolului XX", iarSomerset Maugham a numit romanul lui Proust "cea mai mare ficiune din toate timpurile pn n ziua de azi". Proust a murit nainte de a putea s-i corecteze palturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele su, Robert. Viziunea de tip multi-nivel al lui Proust este considerat de critici drept absolut original. El a satirizat aristocraia, a fost un analist al dragostei i al geloziei, i un pionier al romanului de introspecie i analiz ale contiinei. A creat peste 40 de personaje memorabile. Mai presus de toate mesajul cartii sale este afirmarea vieii. In viziunea lui Camil Petrescu, un element distinctiv al noii structuri il constituie autenticitatea. concept literar propriu prozei moderne subiective, definind incercarea de redare cat mai fidela a trairilor interioare ale personajului. In acest scop, in text(Ultima noapte d edragoste, intaia noapte de razboi) sunt introduse fragmente de jurnal, scrisori sau orice alta forma de marturisire a experientei(,, Dosar de existenta"). La nivelul tehnicii narative, autenticitatea este sustinuta de fluxul constiintei, monologul interior sau memoria involuntara. Realitatea cunoscuta direct, neutru si obiectiv este singura realitate evocata.,, Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inrergistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. Aceasta este singura realitate pe care o pot povesti (..). Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eui nu pot vorbi onest decat la persoana I". La literatura autentica se ajunge prin introspectie si prin observarea obiecriva a mediului. Introspectia propune sinceritate, confesiune simpla, fara simulare si artificii. Cunoasterea si descoperirea esentei complexitatii realului de catre constiinta. Stilul frumos, numit calofil, nu poate surprinde realitatea constiintei:,, Scrisul frumos, afirma Camil Petrescu, e opus artei." CAlofilia este sinonima cu falsul, cu livrescul, cu inautenticul. Camil P. Va accentua prezenta in limbaj a trasaturilor generale

caracteristice stilului: claritatea, precizia, corectitudinea si proprietatea lexicului utilizat; stilul sec, precis, nervos, luand ca model Codul Civil, dupa cum se exprima romancierul francez Stendhal:,, Povesteste net, la intamplare, totul ca un proces verbal". Marcel Proust a demonstrat ca timpul numai este receptat ca o succesiune de momente cronologice, ci se desfasoara intr-o libertate absoluta. Eliberrat de cronologie, timpul ofera romanului o libertate absoluta de miscare iar timpul prezent devine timpul preferat al naratiunii. Memoria involuntara permite reconstituirea unor secvente intamplatoare, determinate de felurite imprejurari exterioare: un cuvant, o fraza, un zgomot, imaginea unei persoane etc. Sprijinit pe experienta lui Marcel Proust, Camil Petrescu plaseaza in nucleul epic al romanului eul naratorului, centru unic al trairii absolute. Realitatea inconjuratoare este infatisata exclusiv prin constiinta lui Stefan Gheorghidiu. Nazuind sa modernizeze procedeele narative clasice, efortul de innoire a lui G. Calinescu ramane vizibil in insasi desfasurarea conflictului epic. Actiunea romanului se deschide si se inchide cu o secventa aparte identica. Similaritatea consta in faptul ca asupra locuintei lui Costache Giurgiuveanu se opresc, din nou multi ani, privirile lu Felix. Identitatea este aparenta: cladirea isi pastreaza permanentele stiute, dar peste oameni si lucruri a trecut, necrutator, timpul ireversibil. Naratorul-personaj nu se constituie anume pentru acest scop (precum personajulnarator), ci este o prezenta explicita, careia ii apartine relatarea, pe care o sustine de la inceput si pana la sfarsit, ca o garantie a depasirii evenimentelor, orientand, intr-o mare masura previzibil, firul epic. Ceea ce realizeaza opozitia fundamentala intre povestire si roman este vocea narativa. In cazul povestirii, descinzand din traditia orala, unul vorbeste, ceilati asculta, in vreme ce, in al doilea ca, personajele se substituie povestitorului (Nicolae Manolescu), romanul fiind polifonic, pentru ca mai multi vorbesc si unul citeste. Naratorul povestirii nu era doar unic, si si incontestabil ca autoritate. In roman, creditul naratorului fie el acela impersonal de la Tolstoi, e garantat de personaje. Naratorul e chiar mai putin decat purtatorul de cuvant. Face prezentarile si atat. Restul e treaba personajelor. (N. Manolescu, Teme, VI, Bucuresti, 1986) Arta individualizarii personajelor. Personajele sunt conturate dupa reperele esteticii balzaciene:Elemente sugestive de fizionomie;Un grad inalt de reprezentare tipica;Tehnica portretistica si dinamis comportamental;Detaliu semnificativ;Proiectarea in contexte si situatii memorabile; Alte formule estetice moderne sunt reprezentate de: Structura personajului: ambiguitatea personajului (Otilia, Pascadopol, Stanica, Mos Costache); interesul pentru procese psihice (alienarea, sensibilitate, dedublarea constiintei); caracterizarea personajelor prin reflectarea lor in consiinta celorlalti eroi;Modalitati de caracterizare; comportamentism si reflectarea poliedrica (in oglinzi paralele);Prezenta unor secvente specifice genului dramatic (realizarea scenica a capitolului al XVIII-lea);Tehnica detaliului (in descrierea elementelor de interior si in evidentierea trasaturilor fizice si psihice ale personajelor descrise); Aa cum o sugereaz i Vasile Alecsandri, n Balta Alb, amestecul ciudat i pitoresc oferit de civilizaia romneasc provoca uimire. Este adevrat c romnii au receptat influene att de diverse de-a lungul timpului, nct ne putem ntreba care este, n

fond, specificul naional al culturii i civilizaiei romneti. Sinteza intre Occident si Orient ,tabloul civilizatiei romane ,asa cum o vede un francez la Balta Alba ,e haotic ,ilustreaza dualismul vietii :"caruta postii si intamplarile neplacute ce intampinam pe drum si in satul de la Balta Alba ma fac a ma intoarce iar la idea mea de inainte ....ca ma gasesc intr-o tara salbatica .Inchipuiti-va dar ce revelatie s-a facut in creerii mei cand a doua zi dimineata am vazut o multime de caleste europinesti pline de figure europinesti ."Notatiile atrag atentia cititorului ,sporesc efectele de pitoresc .Ochiul naratorului-povestitor a inregistrat un tablou panoramic ,larg.Ceea ce consemneaza nu este lipsit de malitie .Peste tot domneste improvizatia ,parca vantul ar putea preface totul in ruine . In perioada interbelic, s-a pus aproape semnul egalitii ntre autohtonism/ tradiionalism i Orient, pe de o parte, i deschidere/ modernizare i Occident, pe de alta. Cu alte cuvinte, Orientul nsemna de fapt izolare, iar Occidentul simboliza dialogul. Astzi, ca urmare a traumelor suferite n timpul comunismului, Rsritul nseamn iari trecut, n vreme ce Apusul este asociat simbolic viitorului. Dar acestea sunt n fond cliee, care nu fac dect s deformeze o imagine mult mai complex i mai nuanat a realitii.