Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Masterat, anul I
1921. O descoperim apoi ca o permanen pe tot parcursul creatiei lui Vasile Voiculescu
Postumele aprute in volumul Ganduri albe, la 22 de ani de la moartea scriitorului sunt cu totul
edificatoare, in sensul c ne aflm in fata celui mai mare poet religos din intreaga literature
romaneasca, de la Dosoftei si I Heliade Radulescu, pana la contemporanul nostrum Ioan
Alexandru.
In grdina Ghetsemani este un poem-icoana inchinat Fiului Omului, Patimilor lui Isus.
Poezia poate foarte bine intra intr-un grup tematic anume conturat, odat cu alte buci similare,
precum Isus pe ape, Pregtiri pentru cin, Cina cea de taina si altele, aprute in Poeme cu
ingeri. @Rugciunea din gradina" este un tablou mural frecvent in aproape toate bisericile, situat
de obicei pe peretele din stnga catapetezmei, sub celelalte panouri mari infiand
"Rstignirea@ si @Invierea@.
Puterea emotional a versurilor la care ne referim, ca dealtmiteri si a versetelor biblice
citate, sta in omenescul suferintelor lui lui Isus, Filiul Omului. Daca este adevarat ca Isus a fost
Dumnezeu, de o fiin cu Tatl i cu Duhul Sfant, daca a fost Atotputernin, atunci s-ar prea c
@paharul@ (metafora pentru patimile, rastignirea si moartea care-l asteptau in urmatoarele doua
zile dupa Rugaciunea din gradina) putea fi baut cu seninatate deplina. Isus insa si aici intervine
elemental orthodox, autohton, taranesc, si romanesc totodata a fost sa fie facut om, cu voia
Tatalui, om ca toti oamenii, nu numai Dumnezeu, @lupta cu soarta si nu primea paharul/ Cazut
pe branci in iarba, se-mpotrivea/ Curgeau sudori de sange pe chipu-I alb ca varul@, la vederea
@grozave-I cupe@, pe care @o mana neindurata@ i-o intindeaq implacabil. Bautura era infama
si setae omeneasca @uriasa@. Omul-Dumnezeu (sau Dumnezeu prefacut in Om, pentru iertarea
pacatelor omenirii) lupta cu moartea npraznic, cu suferina, dar tia c in @apa verzuie@ cu
otrava, sub venin, se afla dulceaa izbvirii in chip de "strelici@ de "miere@. Asociaia
(oximoron) venin-dulceata, altfel interpretabila, mai curand in sens profan, o gsim i in
Testamentul lui Arghezi: @Veninul strans l-am preschimbat in miere/ Lasand intreaga dulcea lui
putere@.
In acelai chip, poate, puterea omeneasc in suferinta si dumnezeirea lui Isus
transform paharul cu otrava in dulceata, altfel spus, euforia spiritului ptimirii pentru mantuirea
lumii.
Poemul-icoan, cum e numit poemul In grdina Ghetsemani, are i o uor perceptibil
tent epic (dat de pasajele deja citate din Noul Testament) in cele patru catrene care il compun.
Lucrul se poate observa lesne i din predicatele verbale puse la imperfect: lupta, nu primea,
curgeau, starnea (strofa I), se cobora, ducea, sta, nu voia, (strofa a II-a), jucau, simtea (strofa III),
se
framantau,
pareau,
treceau,
dau
(strofa
V). EI rmane insa inainte de toate "icoan", prin puternica impresie plastica, prin culorile
sumbnre, noptatice, sub inceput de furtun, cu punctul central al tabloului in "paharul cu otrav",
spre care sunt aintiti ochii Omului-Dminnezeu, care se roag fierbinte, cu lacrimi de sange. In
toate picturile - fresce din biserici, care infieaza @Rugaciunea din gradina@, Paharul
figureaz obligatoriu simbol al suferinei de neinlturat - inconjurat de raze luminoase, element
mistic-miraculos, net desenat, suprapus tenebrelor din jur. Strofa ultima vine sa incadreze ca o
rama exceptionalul eveniment-tablou. Natura, asemeni unui accord musical in gama minora, vine
cu invalmaseli prevestitoare de furtuni: Maslinii de deasupra se framanta necontenit, @fara
tihna@, parand ca @vor sa fuga din loc@, sa nu mai fie martorii tragicului moment. In timp ce
@vraistea gradinii@ este strabatuta de misterioase @batai de aripi@ (de demoni sau de ingeri?),
iar uliii de prada @dau roata@ adulmecand moartea.
In chip foarte sigur, Vasile Voiculescu a fost un poet, un ganditor si unul dintre puinii
oameni care nu numai credea in Dumnezeu, dar il si descoperise, cu cea mal mare certitudine: in
el insusi, n noi toi, semenii lui, cei in stare de a fi deopotriv cu el, cei n stare a-l inelege.
Referinte bibliografice:
1. Apetroaie, Ion. Vasile Voiculescu. Studiu monografic. Minerva, 1975.
2. Grasoiu, Liviu. Poezia lui Vasile Voiculescu. Cluj-Napoca, 1977.
3. Rotaru, Ion. Scriitori romani comentati. Vasile Voiculescu. Bucuresti, 1993.
4. Zaharia Filipas, Elena. Introducere in opera lui Vasile Voiculescu. Bucuresti, 1980.