1.

Argumentați semnificația staffing-ului în condițiile actuale

Oamenii reprezintă principala resursă, comparativ cu resursele materiale şi financiare, de
care dispune o ţară sau o organizaţie la un moment dat. Pornind de la valoarea şi semnificaţia
acestei resurse, este important ca omul să fie tratat cît mai corect pentru a putea beneficia de
rezultatele implicării lui în orice tip de activitate.
Funcția managerială numită staffing, este definită prin ocuparea pozițiilor din structura
organizatorică a unei firme, folosind operațiunile de identificare a nevoilor de personal, analiza și
situația efectivului disponibil, recrutarea, selectarea, plasarea, promovarea angajaților,
dezvoltarea, recompensarea și disponibilizarea personalului. Funcția de staffing este strîns legată
de cea de organizare a companiei, în special de proiectarea structurilor și conținutului posturilor
de muncă. 
Semnificația staffing-ului este foarte importantă întrucît tratează personalul ca individualităţi,
personalităţi, nevoi, comportamente, viziuni specifice şi nu în mod global, ca pe o masă de
oameni, capabilă să muncească doar. Este important ca salarizarea resurselor umane să se
realizeze în funcţie de performanţele obţinute şi nu în funcţie de munca depusă. Evaluarea
performanţelor profesionale ale angajaţilor este un element esenţial al staffing-ului, iar motivarea
angajaţilor este susţinută prin sistemul de recompense destul de diversificat, prin promovare în
posturi ierarhic superioare în funcţie de competenţe. Un argument relevant în favoarea staffing-
ului este abordarea problemelor cum ar fi stresul, conflictele, relaţiile sociale etc. ca părţi
componente ale managementului resurselor umane.
Semnificaţia staffing-ului este determinată şi de faptul cît de eficient sunt utilizate nu doar
resursele umane, dar și celelalte resurse disponibile în organizație. Din acest punct de vedere,
resursele umane nu sunt doar deosebit de valoroase pentru organizaţie, dar din ce în ce mai
costisitoare, ceea ce impune tratarea lor corespunzătoare şi utilizarea cît mai eficientă a acestora.
Utilizarea cît mai eficientă a potențialului uman este determinată de faptul că organizaţia este
locul unde trebuie să se manifeste în cea mai mare măsură creativitatea resurselor umane.

2. Elucidați aspectele managementul strategic al resurselor umane care considerați că sunt

ignorate în organizațiile autohtone.
O componentă importantă a managementului strategic al resurselor umane care este ignorată
în organizațiile autohtone o constituie planificarea resurselor umane
sau previziunea nevoilor de resurse umane. Managerii de resurse umane trebuie să anticipeze, cît
mai bine posibil, care va fi gradul de ocupare a forței de muncă și să stabilească astfel necesarul
de resurse umane pentru o perioadă de cîțiva ani. Aceștia trebuie să fie capabili să asigure o
utilizare eficientă a resurselor umane, adaptînd necesarul de salariați la necesitățile impuse de
evoluția activității organizației. Realitatea arată că în multe organizații preocuparea pentru
planificarea resurselor umane aproape nu există. Acest lucru generează apariția unor
neconcordanțe privind lipsa forței de muncă pentru anumite calificări, structura salariaților în
funcție de vîrstă sau domeniu de activitate. Consecințele imediate asupra activității organizației
sunt din cele mai dure:
 creșterea costurilor de producție din cauza unor cheltuieli adăugătoare sau nejustificate a
salariilor;
 imposibilitatea fabricării, din cauza lipsei de personal, a unor produse cerute pe piață sau
a cantității de produse necesare;
 lipsa perspectivei profesionale pentru unele categorii de salariați.
O altă componentă importantă a managementului strategic al resurselor umane care este
ignorată în organizațiile autohtone o constituie instruirea personalului, ridicarea calificării
angajaților existenți pentru a face față noilor provocări și promovarea carierei lor. Dezvoltarea
strategică a potenţialului prin instruirea personalului va permite egalarea cererii şi ofertei pe piaţa
muncii. Pe lângă aceasta, oferta forţei de muncă presupune capacitatea lucrătorilor întreprinderii
de a îndeplini o anumită muncă. În rândul lucrătorilor oricărei întreprinderi putem găsi nu puţini
care lucrează şi primesc salariu, însă doar o mică parte din rezultatele lor aduc folos. Salariul lor
se include în cost şi depăşeşte preţul produselor/ serviciilor întreprinderii, în acelaşi timp, munca
lor nu influenţează asupra calităţii. De aici deducem şi necesitatea de a dezvolta potenţialul
lucrătorilor, pentru ca rezultatele muncii lor sa aducă cel mai mare venit posibil întreprinderii şi
se creeze avantaje competitive pe piaţă. Instruirea reprezintă cel mai important factor al formării
şi realizării eficiente a potenţialului uman la întreprindere.
Formele de instruire trebuie să fie diferite şi să includă: instruirea în instituţiile de învățământ
superior, seminare, traininguri, învăţare postuniversitară (doctorat, masterat), autoinstruire.
Luînd în calcul faptul că instruirea orientată spre piaţă este un proces din mai multe etape, ce
implică obţinerea unor anumite cunoştinţe, este necesar de a planifica acest proces în aşa fel încît
cunoştinţele obţinute să fie în pas cu schimbările pieței și economiei. În caz contrar, schimbările
care au loc în mediul extern vor devaloriza cunoştinţele obţinute în timpul instruirii şi vor
exclude necesitatea aplicării lor în practică. Acest lucru, în final, va conduce la investiţii
nejustificate în potenţialul uman.
3. Identificați 3-4 trăsături specifice staffing-ului la etapa actuală ca urmare a acutizării
concurenței, globalizării, informatizării.
Utilizarea optimă a resurselor umane – una din cele mai importante preocupări ale staffing-ului.
Companiile sunt puse în situația de a cheltui sume mari pentru recrutarea, selecția, instruirea și
dezvoltarea angajaților. Pentru a obține rezultatul optim, funcția de personal ar trebui să fie
efectuată într-un mod eficient.
Dezvoltarea capitalului uman – este necesar ca staffing-ul să planifice forța de muncă, să
pregătească și să dezvolte personalul existent pentru avansarea în carieră. Astfel, compania va fi
capabilă să răspundă la solicitările și cerințele pieței în viitor.
Motivația resurselor umane – într-o organizație, comportamentul angajaților și atitudinea lor față
de muncă sunt influențate de diverși factori. Angajații trebuie motivați financiar și nefinanciar
pentru ca să-și poată îndeplini funcțiile în mod corespunzător și să atingă obiectivele organizației în
care activează.
Construirea unui moral superior – crearea unui climat de lucru adecvat, a unei culture
organizaționale stabile pentru ca lucrătorii să contribuie la realizarea obiectivelor
organizaționale. Fiecare angajat trebuie să se simtă parte a echipei.