Structura conducerii sociale

În sens general, expresia de „structură socială” este utilizată ca sinonim pentru organizare

socială: ansamblu de modalităţi de organizare a unui grup social şi de tipuri de relaţii care există în
cadrul şi între diferite domenii ale oricărei societăţi (atît la nivelul înrudirii, cît şi la cel al organizării
economice şi politice). Într-o perspectivă analitică, studiul structurii sociale a unei societăţi încearcă
să explice organizarea şi funcţionarea sa, îmbinarea diferitelor sale părţi (grupuri şi instituţii),
coerenţa sa internă, diviziunile şi contradicţiile sale, evoluţia şi schimbările sale. 
Managementul este întotdeauna intenționat. Alegerea, formarea, justificarea obiectivului sunt
punctele de plecare ale procesului de management. Obiectivul managementului social este o imagine
ideală a rezultatului dorit. În managementul social, sistemul de obiective are o structură ierarhică și
este exprimat în termenul specific – arborele obiectivelor – care asigură interconectarea mai multor
obiective cu conținut diferit (economic, social, politic, spiritual). Formarea unui arbore de obiective
în managementul social are loc conform principiului „de la general la particular”. În partea de sus
este obiectivul principal. Obiectivul principal se divide în obiective intermediare și de implementare.
La rîndul lor, obiectivele intermediare și cele de implementare sunt împărțite în altele mai specifice.
Astfel se realizează concretizarea maximă a activităților de management.
Având un conținut specific, situațional, procesul de management se implementează printr-un
sistem de principii generale de management. Unul dintre principiile fundamentale de management
este principiul caracterului științific – adoptarea de decizii fundamentate științific, analizînd și
aplicînd cele mai bune experiențe mondiale în management. Un alt principiu important de
management este abordare sistemică (integrată). Sistemul de control social constă dintr-un control și
un subsistem controlat. Abordarea sistemică înseamnă că managerii de orice nivel pot evalua situația
în ansamblu. Această abordare presupune, de asemenea, definirea corectă a principalelor sarcini ale
dezvoltării unui obiect controlat, luînd în considerare diversele modalități de realizare a obiectivelor
propuse și alegând soluția optimă pentru problema pusă.
Principiul flexibilității presupune adaptarea la schimbările din mediul extern și intern,
presupune capacitatea de a lua decizii prompte cu privire la problemele actuale, de a gestiona situații
care au ieșit din sub control. Implementarea acestui principiu presupune capacitatea de a percepe,
evalua și introduce cele mai recente inovații în domeniul de activitate. Un principiu important al
managementului social este o abordare integrală. Acest principiu presupune utilizarea mecanismelor
eficiente de integrare, prognozele pe termen lung și scurt, dezvoltarea unei politici direcționate de
conducere, analiza deciziilor luate.
 Principiul combinării centralizării și descentralizării proceselor moderne de management
este, de asemenea, fundamental. În conformitate cu acest principiu, se determină limita eficacității
centralizării (rata dezvoltării), dominația conducerii și subordonării, violența și suprimarea. Potrivit
acestui principiu, trebuie realizat un echilibru sensibil între cele două, astfel încât să se acorde
subordonaţilor suficientă autoritate pentru desfăşurarea muncii lor;
Management social include, de obicei, managementul strategic, managementul operațional,
administrația publică, leadership-ul și managementul. Managementul strategic este un set de acțiuni
și decizii luate de conducere, menite să ajute societatea să își atingă obiectivele. Planurile strategice
sunt implementate în cursul managementului operațional Scopul sistemului de management
operațional este de a asigura implementarea strategiilor de management și atingerea obiectivelor
organizației. Administrația publică este unul dintre domeniile politicii de stat, bazată pe instituții
sociale dezvoltate în societate și consacrate legislativ (constituție, legi, decrete etc.), ținând cont de
informație-teoretică, cibernetică, economică, juridică, sociologică și de alte evoluții și diferiți factori
care afectează conținutul și direcția politicii publice.
Managementul este procesul de utilizare a resurselor organizaționale pentru a atinge
obiectivele organizației, grație funcțiilor de planificare, luare a deciziilor, organizare, conducere și
control. Cu alte cuvinte, este un proces intenționat, organizat conștient, de coordonare a planificării
și reglementării activităților unei întreprinderi. Scopul său principal este de a obține profit folosind
costuri minime a resurselor, eforturilor și timpului. Acest lucru poate fi obținut doar prin munca
liderului alături de subordonații săi.