Limbajul poetic arghezian

Fora creativ arghezian a modernizat i, n acelai timp, a autohtonizat poezia

romneasc, prin faptul c nnoirea operat este una de fond, de substan; o nnoire intern.
Arghezi i-a creat un limbaj propriu din necesitatea interioar, din nevoia de a fi el nsui, din
voina de autenticitate, nu doar de difereniere. Prin Arghezi, poezia romneasc a dobndit o
alt limb i o alt gndire. Prin toate componentele, limbajul arghezian e negaia banalitii.
Arghezi a mbogit i nnoit vocabularul poetic romnesc prin impunerea nu numai
de termeni pn la el tabu, ci i de alte vorbe fr acces, pn atunci, n literatur, recoltate
din toate zonele i straturile limbii. Astfel, se remarc n opera arghezian vocabule i
locuiuni periferice, argotice: pute, ezut, pduchi, b; forme populare, multe regionale:
bnii, grnii, cucuvi, prete; arhaisme: hrisov, slov, stih;. termeni religioi: mtnii,
hram, pomelnic, parastas. neologisme: crepuscul, atroce, impudoare; cuvinte i expresii din
limbajul familiar: niic, oleac, m-ta si din limbajul copiilor: mnca-o-ar mama, papa.
Arghezi utilizeaz i cuvinte din sfera cotidianului: utilitar, prozaic, canapea, plrie sau din
sfera produselor meteugreti: mrgele, giuvaere, brri, cristale. Un alt
element innovator sunt vocabulele create: nefire, neviei, nefemeie,
descremenit.
Banalitatea nu e ucis ns att prin lansarea de cuvinte noi, ct prin
relaiile n care sunt puse cuvintele, prin potrivirea lor: tlhar de ceruri,
crmpeie mici de gingie.