Limbajul și expresivitatea textului poetic

Creațiile literare, indiferent de genul în care se grupează, ilustrează stilul artistic ca stil
funcțional prin care limba este utilizată nu doar pentru a transmite informații (ca scop al
comunicării, aspect tranzitiv al limbii), ci mai ales pentru a trezi emoții estetice (un scop artistic
prin aspectul reflexiv al limbii). Limbajul poetic este deci limba folosită cu funcție estetică.
Caracteristicile limbajului artistic sunt:
- aspectul conotativ (sensuri primite în contexte literare diferite);
- originalitatea limbajului;
- individualizarea discursului, unicitate, inovație la nivel stilistic;
- expresivitatea limbajului, funcția sa poetică (puterea artistului de a construi proiecții ale
imaginației sale, formulate într-un umor expresiv, sugestiv);
- bogatia lexicală (varietatea termenilor, polisemia și sinonimia bogate, selecția operată la
nivel lexical, combinații inedite de termeni și sensuri, forța asociativă;
- varietatea mijloacelor de expresie:
> limbaj figurat;
> noi structuri sintactice;
> noi modalitati de organizare a comunicarii;
> ritmuri diferite;
> libertatea de a valorifica alte registre nonartistice ale limbii;

- valorificarea termenilor antilirici "în estetica urâtului și în creațiile avangardiste (argoul,

cuvintele bolnave", putrede", limbajul de periferie);
- explorarea surselor de poeticitate ale formulărilor banale, prozaice sau chiar știintifice
(scriitorii postmoderni);
- reactivarea vocabularului pasiv (arhaisme, regionalisme, sensuri învechite, expresii
populare);
- apelul la neologisme, la unități frazeologice noi pentru a moderniza formele artistice;
- convenționalitatea - comunicarea în stilul artistic este expresia unei alte realități,
imaginate de autor, pe care destinatarul o accepta ca reala", intrând deliberat într-un joc,
intr-o conventie (el știe ca este vorba despre o ficțiune, despre un fals", dar îl considera
credibil, posibil, il accepta ca atare).