limbaj artistic

Caracteristicile limbajului artistic = UTILIZAREA LIMBII CU FUNCȚIE

ESTETICĂ
Discursul literar se individualizează prin:

- caracter emotiv - caracter imaginar;

- utilizara cuvintelor cu sens
conotativ
- subiectivitate sporită
- prezenţa figurilor de stil
- registre stilistice variate
- libertate la nivelul utilizării
construcţiilor
gramaticaleprezenţa diferitelor
mărci afectiv
- perspectiva subiectivă;
- operează cu imagini poetice
- se adresează sensibiliăţi
- caracteril ficţional al lumii
reprezentate,
- autorul nu copiază realitatea ci o
recreează,o reprezintă in
maniera proprie(referentul este
ficţional)

Ambiguitatea : denotă caracterul „deschis” al spaţiului semantic al discursului, valorificarea

valenţelor de semnificare multiplă a textului, fiind o trăsătură definitorie a limbajului artistic. Se
poate observa datorită prezenţei în text a cuvintelor polisemantice, a jocurilor de cuvinte,
sensuri conotative, simboluri, metafora - figură centrală!, tehnica sugestiei, ermetismul (cu
exemple)

Expresivitatea : are ca premisă dimensiunea reflexivă a limbii, denotând capacitatea limbajului

de a reflecta fondul subiectiv al vorbitorului. Este prezentă în text datorită figurilor de stil,
purtătoare de numeroase valori expresive (cu exemple), cuvinte cu sensuri conotative. + imagini
artistice !!! + forme de expresie subiective, forme retorice

Sugestia : este calitatea particulară a stilului, care constă în valorificarea resurselor lingvistice
prin care ideea nu se oferă direct cunoaşterii raţionale, ci intuiţiei, imaginaţiei şi sensibilităţii.
Predomină cuvintele polisemantice, termeni cu sensuri conotative, motive dominante,
simboluri, metafore etc. Simboliștii afirmau: „A sugera, iată visul!” (S. Mallarmé)

Eufonia : se manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice
superioare, cu rol în realizarea dimensiunii emoţionale a limbajului. Domină aliteraţiile,
asonanţele, repetiţiile, rima, ritmul.

Reflexivitatea:

Paul Valery în lucrarea Poietică – “Scriitorul adevărat este un om care nu-

şi găseşte cuvintele.”