1 mai2013

ex
Textul ficţional/literar

- este reprezentarea imaginaţiei scriitorului

- are caracter subiectiv
- scopul: să placă, să atragă cititorul, să-i stimuleze emoţiile, să dezvolte un
adevăr general ascuns într-unul particular;să emoţioneze
- are caracter expresiv
- mesajul este codificat prin intermediul mijloacelor stilistice (procedeelor
expresive)
- limbajul este format de bogăţie lexicală; sunt folosite cuvinte cu sens
conotativ, secundar, figurat (care dau naştere la imagini poetice, întrucât se
adresează sensibilităţii); un cuvânt are sensuri multiple, contextual
valabile.

Textul nonficţional/nonliterar

- conţine relatarea unor informaţii

- are caracter obiectiv
- scopul: să informeze
- are caracter explicativ
- comunicarea este clară, concisă, fără ambiguităţi; posibilitatea de interpretare
este redusă
- limbajul este un standard, riguros, cuvintele sunt folosite cu sens propriu,
denotativ, căpătând valoarea unor concepte; cuvintele sunt specializate,
specifice domeniului profesional căruia îi aparţin.

tipar tetral
Descrierea – mod de expunerein care sunt prezentate infomatii despre obiecte,
personae, lucruri sau fenomene.
 nominal
group ↓
Aceasta poate fi:
a) Literara
b) Non-literara
subtantin + adjectiv

s
In versuri sau in proza, tip tablou sau tip portret.
O conditie esentiala a descrierii este prezenta de imagini vizuale.
Categoriile morfologice specifice sunt adjectiuvul, substantivul si descrierea.
Expresivitatea se realizeaza prin figure de stil/procedee artistice.

&X:
Cum citesc o descriere ?

1. Identific “obiectul” descries

2. Identific elementele componente, relatiile dintre ele si contextual spatio-
temporal. textilenie
3. Stabilesc daca descrierea este obiectiva/subiectiva
->
tetul
4. Preciezez din perspective cui este realizata; eu liric/narrator/personaj
5. Identific procedeele artistice si rolul lor in compozitie.
-
> >

Cand descrierea apare in opera epica ea se numeste pauza descriptiva.

. - gin
Textul literar sau nonliterar
Deerfie
Textul nonliterar

Trasaturi:
• Se raporteaza strict la anumite aspecte din realitate
• Scopul sau principal este cel informativ
• Atitudinea emitatorului este, in general, obiectiva
• Nu urmareste exercitarea unui efect emotional asupra receptorului
• Utilizeaza sens denotativ (propriu) al cuvintelor
• Apare ca: afis, reclama, anunt publicitar, lege, adeverinta, dare de seama,
instructiuni de folosire a unor aparate, descriere geografica sau istorica etc…

Textul literar

Trasaturi:
imaginatio
-
-

• Este rezultatul fictiunii, chiar daca e inspirat din realitate

• Scopul sau principal este sa impresioneze, sa exercite un efect emotional
- -
asupra lectorului --

cititol
 • Atitudinea autorului este, in general, subiectiva
--
• Expresia in care apare invesmant continutul este tot atat de importanta sau
chiar mai importanta decat ideea transmisa
• Utilizeaza sensul conotativ (figurat) al cuvintelor
- -

• Are o constructie specifica -

Reunind trasaturi ale ambelor categorii de texte, dar dovedind puternice

afinitati cu sfera artistica, unele scrieri care, in mod obisnuit, nu sunt
considerate literare (reportaje, jurnale, scrisori) sunt atasate literaturii, sub

e
salatasale ne
denumirea de texte de granita. -

PPARE TERNALE
↓relattatala pen.
Naratiunea
-
Tiparul textual prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se
bazeaza pe actiune si pe verbe.Naratiunea presupune un narator, actiune, personaje. Naratorul
este ipostaza literala a autorului real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica

Apas
txtal
cele intamplate.Naratiunea este modul de expunere
-
specific operelor epice, cu toate ca poate
-
aparea si in operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara
- >

scenei. Mai poate fi intalnit si in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative.
-
Descrierea
Timparul textual prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un
- -

text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se
e
desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii.Ea se
bazeaza pe substantive, adjective si adverbe. Descrierea mod de expunere care sta la baza
-

operelor lirice, dar poate fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si
dialogul.
Dialogul
Tiparul textual care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului,
povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.Dialogul sta la
baza operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales in schite, si chiar in
operele lirice, in asa-numitele poezii lirice dialogate.Se poate vorbi si de un dialog interior, de
replici pe care un personaj le schimba cu el insusi.
Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in
poezia intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva – pastel).Putem vorbi si de un
monolog interior, cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un personaj
vorbeste singur, pe scena, in fata spectatorilor.
DESCRIEREA LITERARA
Este opera literara in versuri sau in proza, in care se prezinta in mod sugestiv si plastic
trasaturile caracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei fiinte, ale unui
fenomen, asa cum sunt vazute ele de autor, care isi exprima atitudinea fata de acestea. Sunt
infatisate doar acele trasaturi care l-au impresionat pe observator, oferind o viziune personala
asupra realitatii. In aceste opere se urmareste sa se trezeasca sentimente si emotii in sufletul
cititorului.In operele literare in care predomina, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reala
este transfigurata prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive,
tactile), a figurilor de stil (epitete, comparatii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri
noi, figurate, predominand substantivele si adjectivele.Autorul participa afectiv la cele descrise.
 Rolul dialogului
Dialogul are un rol important in caracterizare personajelor astfel: prin
catacterizare indirecta: modul de a gandi , felul de a vorbi , modul de a actiona a
acestora si prin caracterizare directa : relatiile dintre personaje. De asemenea/ dialogul
ofera cititorului senzatia ca intreaga actiune se desfasoara alert, sub privirile lui
-

''punand in miscare'' intregul fir epic.Se poate vorbi si de un dialog interior , de replici
pe care un personaj le schimba cu el insusi.
L activa
Motivarea prezenţei descrierii
divamiztata
-

Descrierea – mod de expunere în versuri sau în proză prin care se prezintă

detaliat un aspect din natură, un spaţiu, sentimentele şi trăirile unui personaj.

Scopul descrierii literare în opera epică constă în:

• prezentarea coordonatelor spaţio-temporale care încadrează acţiunea într-un
anumit text;
• prezentarea atmosferei în care evenimentele se petrec;
• realizarea portretelor fizice şi morale ale personajelor

Scopul descrierii literare în opera lirică constă în:

• evidenţierea cadrului (de tip peisaj/tablou) în care sunt proiectate anumite
sentimente ale eului liric;
• transmiterea mesajului operei în mod subiectiv, prin sublinierea trăirilor, stărilor
eului liric.

Descrierea literară e specifică pastelului, dar este prezentă şi atunci când tema nu
este surpinderea unui peisaj din natură.

Recunoaşterea descrierii se realizează în funcţie de următoarele elemente:

a) la nivel morfologic:
- un câmp lexical specific naturii, format din substantive cu o anumită
orientare tematică (ex: câmpul lexical al iernii: zăpadă, frig, ger, ţurţuri);
- folosirea adjectivelor cu rol estetic, indicând trăsături ale naturii sau stări
ale eului liric / personajelor;
- folosirea unor verbe senzoriale pentru exprimarea stărilor trăite ( simt,
 miros, aud, sufăr)

b) la nivel stilistic:
- predomină imaginile artistice: vizuale, auditive, olfactive, cromatice;
- epitetul este figura de stil dominantă ( fără a exclude personificarea,
metafora, comparaţia)

c) la nivel lexical (al vocabularului):

- în genul liric sensurile conotative (figurate), mai ales prin folosirea
personificării;
- în genul epic sensurile pot fi şi conotative, dar şi denotative (proprii),
pentru că diferă în funcţie de tipul compunerii; elementele denotative
sunt sugerate de indici spaţio-temporali, care ajută la o mai bună
contextualizare a naraţiunii

Etapele motivării prezenţei descrierii în cazul unui text liric / epic:

• definiţia descrierii
• stabilirea tipologiei descrierii
• rolul descrierii la nivelul mesajului textului
• identificarea şi exemplificarea elementelor descriptive ( la niv. Morfol., lex.,
stilistic)
• formularea unei concluzii legate de rolul descrierii în exprimarea mesajului
operei

DESCRIEREA de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei

persoane)

Trasaturile fizic sunt cele care descriu personajul din puct de vedere fizic de
exemplu : " omul span" adica fara par, gras slab, inalt chipes, blond, tot ce tine
de fizic.
Trasaturile morale sunt cele care descriu peronajul din punct de vedere
sentimental ( dragastos, sensibil etc.) sau din puct de vedere al personalitatii (
mandru, gingas, luptator) adica tot ce tine de partea morala a unei persoane in
cazul tau a unui personaj.

Argumentare tip portret

Fragmentul suport este o descriere tip portret deoarece apare prezentata
(................) care este un personaj(feminin sau masculin....) care participa la
actiune. Prin mijloacele de caracterizare directa folosite,aflam trasaturile fizice
ale acetuia(exemple......)
TEXT DESCRIPTIV LITERAR/ TEXT DESCRIPTIV NONLITERAR

Textul descriptiv literar este un text, în versuri sau în proză, în care se

prezintă sugestiv un colț/aspect din natură, un obiect sau o persoană, prin
intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice.

Trăsăturile/ Caracteristicile textului descriptiv literar

• prezintă un colț/aspect din natură, un peisaj, o persoană

• sunt exprimate sentimente în legătură cu cele descrise
• exprimă o viziune subiectivă asupra aspectelor descrise
• apare descrierea ca mod - de expunere
trpas textual
• limbajul este artistic, expresiv
• descrierea este realizată cu ajutorul figurilor de stil și a imaginilor artistice
• la nivel stilistic, predomina enumeratia si epitetul
• scopul său este de a impresiona, a sensibiliza cititorul
• cromatica este sugestivă, iar culoare poate conferi tabloului descris o notă de melancolie,
luminozitate și mister
• permite mai multe interpretări – cititori diferiți pot interpreta textul în mod diferit
• sunt folosite cuvinte vechi (arhaisme), regionalisme, cuvinte populare
• apar cuvinte cu forme neliterare sau cu sensuri neobișnuite
• predomină structura substantiv și adjectiv

TEXTUL DESCRIPTIV NONLITERAR este textul care prezinta caracteristicile

unui aspect din natura, unei persoane, unui fenomen, oferind date exacte,
concrete, cu scopul de a informa cititorul.
Trăsături/ Caracteristici:

• autorul este obiectiv, nu se implica emotional

• scopul său este de a informa cititorul
• prezinta informatii precise, reale
• prezintă realitatea în mod obiectiv, detașat – se folosește doar persoana a III-a
• nu se folosesc cuvinte cu sensuri deosebite, neobisnuite
• cuvintele sunt folosite cu sens propriu
• predomina neologismele si aspectul ingrijit al limbii
• sunt folosite cuvinte ce apartin unui domeniu științific (termeni tehnici si stintifici)
• tonul folosit este unul neutru
• stilul este clar, simplu, precis
• se face doar in proza
 Raportul de coordonare se stabileşte
între două propoziţii de acelaşi fel, fie
principale, fie secundare.

Se realizează prin:
a) juxtapunere (alăturarea prin virgulă):
Pământul te naşte ,1/ pământul te
Între propoziţiile unei creşte,2/ pământul te ia.3/
fraze se stabilesc două b) joncţiune (prin conjuncţii şi grupuri de
tipuri de raporturi: cuvinte cu valoare de conjuncţii
de coordonare și de coordonatoare):
subordonare nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, precum şi,
numai că
 - copulative: şi, nici, nu numai
(că)...dar (şi), nu numai (că)...ci
(şi)
PP PP
Cinci degete sunt la o mână 1/ şi
nu seamănă. 2/
PP PP
Nu ninge, 1/ nici nu plouă. 2/
- adversative: dar, iar, însă, ci
PP PP
Noi plecăm, 1/ iar voi
veniţi. 2
- disjunctive: sau, ori, fie...fie,
ori...ori, ba...ba
PP PS PS
Hotărăşte-te 1/ dacă stai 2/ sau pleci.
3/

- conclusive: aşadar, deci, prin

urmare, în concluzie, ca atare, în
consecinţă.
PP PP
O luptă-i viaţa; 1/ deci te luptă. 2/
 conjuncţii subordonatoare: că,
dacă, să, de, ca să, deşi, încât,
întrucât, fiindcă, deoarece:

PP PS
Mintea e bună, 1/ dacă e soră şi
cu norocul. 2/

Până ce nu răstoarnă carul, 1/ cum, ca şi când, de parcă, în
nu se repară drumul. 2/
-locuţiuni conjuncţionale
subordonatoare:
pentru că, din cauză că, din
pricină că, din moment ce, de
vreme ce, măcar că, măcar
să, măcar de, chiar dacă,
chiar să, cu toate că, ca şi
timp ce, după ce, până ce,
până să:
 -pronume sau adjective
pronominale relative: cine, care,
ce, ceea ce, cât, câtă.
PP PS
Nu dorm toţi 1/ câţi au ochii
închişi. 2/

-pronume sau adjective

pronominale nehotărâte:
orice, oricine, oricare,
orişicare, orişice, orişicine:
PS PP
Orice se vede mai rar 1/mai
dulce pare. 2/
adverbe relative: când, cum,
unde, cât:
PP PS
Omul nu e bătrân 1/când e vorba
de învăţătură.2/

f) adverbe nehotărâte: oricând,

oriunde, oricum, orişiunde,
orişicând, orişicum, orişicât:

PS PP
Oriunde sunt popi mulţi 1/ moare
pruncul nebotezat. 2/