Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru a-și adecva mesajul la circumstanțele comunicării, vorbitorii unei limbi dispun de mai
multe nivele stilistice pe care se structurează registrele stilistice. Acestea sunt subcoduri lingvistice
selectate de o comunicare în conversație sau de autor în opera literară.
1) Registrul popular - presupune situarea naratorului, a personajelor sau a eului liric în sfera
culturii populare printr-un limbaj marcat de spontaneitate și indici ai implicării afective (limbaj familial,
frecvența diminutivelor, prezența abaterilor de tip pleonasm, tautologie, folosirea viitorului popular, sau
repetiția lui „și” narativ).
2) Registrul cult - presupune plasarea instanței comunicării artistice în sfera culturii, aici
incluzându-se majoritatea operelor literare culte. Se identifică prin prezența eufoniei (rima, ritm
complex), prin diversitate și bogăție sinonimică, prin ambiguizarea limbajului, prin utilizarea frazei
complexe și prin variație stilistică.
3) Registrul oral (oralitatea) - reprezintă iluzia comunicării directe între emițător și receptor.
Particularități:- formule de adresare; - fraze ritmate;
- expresii populare, interjecții; - dezacorduri;
- mărci de persoana I și a II-a; - topica afectivă.
7) Registrul argotic - este utilizat ca resursă de înnoire a limbajului prin introducerea unui limbaj
codificat. Conține o modalitate de caracterizare a personajelor și la creearea unui univers ficțional
particularizat.