Factori

climatici
Aerul Compoziția chimică a
aerului
-Aerul este amestecul de gaze care
Alcatuieste straturile inferioare ale alte gaze
atmosferei Pământului.
Oxigen
Are în compoziție
-78.084% Azot (N2)
-20.947% Oxigen (O2)
Azot
-0.934% Argon (Ar)
-0.03% Dioxid de carbon (CO2)
Urme de neon (Ne), heliu (He), kripton (Kr), dioxid de sulf (SO2), metan (CH4), hidrogen
(H2)
Aerul joacă un rol important în existența vieții pe Pământ, întrucât toate vietățile au nevoie
de aer pentru a trăi.
 Lumina
Lumina este radiația solară din porțiunea
spectrului electromagnetic care poate fi
percepută de ochiul uman. 
În mediu, lumina influențează viața
plantelor (nutriție prin fotosinteză) și a
animalelor (energia luminoasă transformată
în căldură).
Astfel, plantele se clasifică în 
-Fotofile, cele iubitoare de lumină (ex: floarea soarelui, palmieri, plante carnivore)
-Umbrofile, cele adaptate la o cantitate mică de lumină (ex alge)
Animalele, după toleranța la lumină se clasifică în
- Diurne (ex: leu, cal, pinguin, cimpanzeu)
- Nocturne (ex: liliac, bufniță, raton, molie)
Plante și animale
adaptate în funcție de
toleranța lor la lumină
 Temperatura aerului și a solului
Temperatura aerului atmosferei este determinată de radiația solară. Razele soarelui încălzesc mai
întâi pământul, care degajă căldură încălzind aerul. Temperatura aerului atmosferic variază în
funcție de mai mulți factori:
-latitudine: scade treptat de la Ecuator spre cei doi poli
-anotimpuri
-diferența dintre zi și noapte
-altitudine: când crește altitudinea scade temperatura (la 1000m altitudine, temperatura scade cu 6,4
grade Celsius)
-încălzirea diferită a apei față de, suprafețele terestre, vânturi, curenții marini.
Față de temperatura, animalele se împart în cele
-euriterme, care suportă variații mari de temperatură (ex: căprioară, vulpea, tigrul)
-stenoterme, sensibile la schimbările de temperatură (ex: ursul polar, păstrăvul, renul)
 Precipitațiile
Precipitațiile atmosferice reprezintă orice formă
de apă care cade din atmosferă pe pământ.
Formele de precipitații sunt: ploaia, zăpada,
lapovița, grindina, ploaia înghețată,
măzărichea, chiciura și virga. Zăpada are chiar
izolator termic, încălzind pământul.
Precipitațiile sunt o componentă de bază a
circuitului apei în natură.
 Umiditatea
Umiditatea este cantitatea de vapori de apă conținută într-un eșantion de aer.
Are rol important pentru organisme, apa reprezentând aproximativ 90% din
greutatea lor. În funcție de latitudinea și altitudinea la care trăiesc, organismele
se clasifică în:
-hidrofile, mediul acvatic (ex: alge, pești)
-higfofile, umiditate mare (ex: crocodil, hipopotam, nufăr)
-mezofile, adaptate la umiditate mare (ex: pisica, salamandra)
-xerofile, lipsa de umiditate (ex: cămila, cactusul)
Plante și animale
adaptate în funcție de
nivelul de umiditate
preferat
 Vântul
În meteorologie, prin vânt se
înțelege un fenomen fizic ce
se manifestă ca o circulație
dirijată de aer în atmosfera
terestră. Contribuie la
distribuția temperaturii și
umidității în mediu.
 Factori
geomorfologi
ci/orografici
~Relieful~
 Altitudi
ne
Procese de Orientarea
versant versantilor
Relieful
este
influentat
de
Alcatuirea Înclinarea
petrografica pantelor
Depresiuni &
culoare de
vale
 Altitudine
Prin altitudine se întelege înălțimea unui punct de pe suprafața Pământului în raport cu un nivel de
referință, considerat, de obicei, suprafața liniștită a mării (altitudine absolută) sau față de un alt punct de
referință de pe suprafața terestră (altitudine relativă). Aceasta determină etajarea climei (ex: climat de
câmpie, dealuri, climat montan/alpin) precum și repartiția pe verticală a vegetației, faunei și solulilor.

Altitudinea are efect și la nivelul populației: determină modul de

utilizare a terenutilor (pentru agricultură este preferată câmpia,
iar pentru zootehnie, pajiștile de munte); majoritatea așezărilor
umane se află la altitudine redusă, în zone de câmpie, podiș sau
depresiune.
Odată cu ucarea în altitudine, la fiecare 1000m temperatura
scade cu 6, presiunea scade, precipitațile cresc iar vântul se
intensifică.
Orientarea versanților
Modul de orientare a versanţilor determină cantitatea de
lumină, căldură, umiditate şi intensitatea vântului.
Pe pantele cu expunere sudică au frecvenţă mai mare plantele
xerofile și fotofile, iar pe cele nordice este prezentă vegetaţia
mezofilă sau higrofilă și aceea umbrofilă.
Gradul de expunere a versanţilor influenţează și limita
pădurilor. Astfel, în Munţii Alpi, pe versanţii sudici, limita
pădurilor urcă la altitudinea de 3.300 m, pe când pe versanţii
orientaţi spre nord, nu depăşeşte 2.900 m.
 Înclinarea pantelor
Înclinarea pantelor influenţează caracterul vegetației ce
se dezvoltă pe acestea, dar și a condițiilor de climă.
Gradul de înclinare a terenului condiţionează și
posibilităţile de utilizare economică (înclinarea mai
mică de 2% este favorabilă tuturor tipurilor de
construcţii, iar cele mai mari de 70% impun evitarea
construcţiilor grele).
Depresiunile si culoarele de vale
Acestea reprezintă un mediu climatic propice vegetației și
a faunei dar și dezvolțării umane. Ele au o funcție de
adăpost, constituind un paravan contra vânturilor uscate
sau reci.
Rol de adăpost au depresiunile submontane, dar şi
lanţurile muntoase dispuse în faţa maselor de aer rece. La
adăpostul acestora, înflorirea şi fructificarea plantelor se
realizează mai devreme decât la plantele care cresc în
locuri deschide.
În depresiunile închise, fără scurgerea aerului rece, se
creează inversiuni de temperatură şi de vegetaţie.
 Brașov

Așezări umane
localizate în depresiuni

Petroșani
 Alcatuirea petrografica
Prezintă o sursă de materii prime și are rol în
dezvoltarea economică.
Carpații românești spre exemplu dispun de o
mare varietate petrografică, fiind alcătuiți
din roci vulcanice, șisturi cristaline și roci
calcaroase. De asemenea, sunt intens
mineralizați, bogați în metale și nemetale.
 Procese de versant
Acestea sunt reprezentate de alunecări de teren (deplasări naturale ale maselor de roci pe o
suprafață înclinată, adesea urmare a defrișărilor, cutremurelor sau ploilor abundente),
torențialitate (eroziune sau distrugere a versanților în urma măririi debitului unui râu, adesea
de munte, în urma unor precipitații) sau prăbușiri ( deplasări ale unor volume de rocă care se
produc brusc, aproapeinstantaneu sub efectul gravitaţiei).
Aceste procese au adesea urmări la nivelul reliefului, provocând degradarea acestuia,
afectând totodată flora și fauna. Pentru oameni acestea pot provoca accidente și reprezintă
riscuri demografice și economice.
Proiect
realizat
de
Paraschiv Andrei-Cristian
Ivanof Elena-Tamara