BIDU ANTONIO-IOAN

Clasa a XI-a D MEDIILE DEȘERTICE ȘI MONTANE

MEDIILE DEȘERTICE
Localizarea acestor tipuri de biomi este între 15 și 35 de grade latitudine în
ambele emisfere. În aceste regiuni găsim o circulație a aerului care produce
umiditate scăzută în mediu. Majoritatea deșerturilor lumii sunt de obicei legate
de precipitațiile orografice. Aceste precipitații sunt cele care se găsesc cu un
munte de mare altitudine. Când o masă de aer se ridică pe malul muntelui,
aceasta se răcește și umezeala se condensează, generând precipitații sub formă
de ploaie. Problema este că ploile sunt declanșate chiar pe munte și este delicat
faptul că cealaltă parte a pantei are condiții de umiditate scăzută și se încălzește
treptat.
Dacă aruncăm o privire asupra celor mai mari lanțuri montane din lume, astfel
încât în partea de sub vânt este locul în care există deșerturi datorită condițiilor
menționate. Cele mai deșertice zone din lume sunt cele în care există presiuni
atmosferice ridicate care rămân aproape constante pe tot parcursul anului. Vom
vedea care sunt principalele deșerturi ale lumii și zonele fierbinți. Deșertul
Sahara, deșertul australian și deșertul Atacama sunt unele dintre cele mai
importante.
Tipuri și ecosisteme ale deșerturilor lumii

Dar pe acea planetă există diferite tipuri de deșerturi în funcție de caracteristicile

lor. Acestea sunt
 Pustii continentale cu latitudine medie: Aceștia sunt cei care se află pe
partea opusă a lanțului muntos plângerea Lee suferă de condiții de secetă
și temperaturi ridicate din cauza faptului că precipitațiile se varsă în zona
montană.
 Deșertul nord-american: aceste deșerturi se caracterizează prin
temperaturi ridicate și o ariditate foarte mare.
 Deșerturi de coastă: sunt cele care sunt situate în apropierea coastei.
 Deșert australian: Întreaga zonă se remarcă prin faptul că are un nivel de
aer foarte ridicat.
 Deșerturi subpolare reci și de munte: Aceste deșerturi se remarcă prin
temperaturi scăzute și un nivel mult mai scăzut de biodiversitate din cauza
condițiilor extreme de mediu.
 Deșerturi tropicale și subtropicale: au o extensie mai mică datorită faptului
că clima tropicală este de obicei predispusă la crearea de medii favorabile
dezvoltării biodiversității.
Ecosistemele deșertice sunt cele în care predomină niveluri ridicate de ariditate,
declanșând condiții extreme de mediu. Unele deșerturi, cum ar fi deșertul Sahara,
nu primesc practic precipitații pe tot parcursul anului. Acest lucru face ca formele
de viață găsite în aceste locuri să fie aproape nule. In alte cazuri, avem deșerturi
care primesc precipitații, dar sunt foarte sporadice. În mod normal, aceste
precipitații sunt însoțite de obicei de furtuni.
Deșertele care au mai puține precipitații tind să aibă un nivel ceva mai ridicat de
biodiversitate. Exemplarele care pot fi găsite sunt arbuști rezistenți la secetă,
cactuși și alte plante aparținând grupului de suculente. Cactusul este prezentat
într-o formă pliată și îi permite să se extindă atunci când absoarbe apa în
perioadele de ploaie. În plus, când sunt ploi, plantele anuale înfloresc într-un mod
mai viguros.
În ceea ce privește animalele, reptilele și insectele au demonstrat o adaptare
remarcabilă la mediile aride. Majoritatea au obiceiuri nocturne pentru a evita
temperaturile ridicate ale zilei. Există, de asemenea, unele care sunt active în
lunile mai reci. Există unele ecosisteme care se găsesc la altitudini mari și la
latitudini care determină expunerea lor la temperaturi scăzute în timpul iernii. Aici
avem deșertul Nevada și Utah la care se ajunge de obicei prin zăpadă.

Condițiile din deșerturile lumii

Vom vedea care sunt motivele pentru care există o amplitudine termică mare și o
penurie de precipitații în aceste locuri. Mediile aride sunt de obicei situate în zone
de presiune ridicată care acționează ca o graniță meteorologică între latitudinile
tropicale și temperate. În aceste zone mișcarea aerului prevalează la suprafață
spre partea opusă a zonelor de presiune ridicată. Acest aer este susținut de alt aer
care coboară prin niveluri superioare ca parte a circulației globale a celulei
Hadley.
Aerul care suflă în deșerturile lumii se caracterizează prin faptul că este cald și
uscat. La nivelul solului, există inversiuni de temperatură care duc la zonele
centrale de presiune ridicată, caracterizate prin absența bărbaților și precipitații
reduse. Pe de altă parte, avem mâna omului care determină anumite zone în care
există culturi intensive sau ca pădurile să producă un efect negativ care provoacă
deșertificarea. Deșertificarea este unul dintre impacturile asupra mediului care
provoacă pierderea solului fertil la nivel mondial și o reducere considerabilă a
biodiversității.
Un alt motiv pentru care aceste condiții adverse există în climatul deșertului.
Având zone de presiune scăzută la nivelul solului generate de temperaturi ridicate
în timpul zilei și cer senin, există zone în care termometrele se ridică la valori de
40 de grade și mai mari.

Etaje

Solurile deșerturilor lumii prezintă o uzură foarte mică și nu conțin humus. Are o
textură nisipoasă și în unele dintre ele se remarcă în creșterea plantelor. Această
creștere oferă o acumulare de resturi vegetale pe suprafața solului și sursa de
hrană pentru faună. Lipsa filtrării apei și intemperiile chimice le fac mai puțin
fertile.
MEDIILE MONTANE

Mediile montane caracterizeaza muntii inalti, indiferent de zona climatica, cum ar

fi: lantul muntilor Apenini (Italia), Pirinei (granita Spaniei cu Franta), Alpi (Franta,
Elvetia, Austria, N. Italiei) Scandinaviei (Norvegia, Suedia), Anzi (America de Sud -
Argentina, Bolivia), Kenya (Kenya), Kilimanjaro (Tanzania), Carpati.
Calote de gheata pot fi intalnite si la Ecuator, de exemplu in Muntii Kenya si
vecinatatea acestora, Muntii Kilimanjaro din Africa de Est.

Cauza aparitiei calotelor in regiunile calde este scaderea temperaturii o data cu

cresterea altitudinii. Pentru fiecare crestere cu un kilometru temperatura scade
cu 5-100 C. Cei doi munti din Africa de Est depasesc 5 km inaltime, facand ca ei sa
adaposteasca ghetari, zapada permanenta si calote de gheata. In emisfera nordica
muntii din Scotia, avand altitudini mai mici, sunt acoperiti cu gheata cea mai mare
parte a anului.
Lanturile inalte constituie zone de acumulare a zapezii, care rezista pana in timpul
verii, cand incepe sa se topeasca, contribuind astfel la mentinerea unui debit
constant in albiile raurilor. Printre cursurile de apa alimentate prin topirea zapezii
se numara Columbia, Missouri, Arkansas si Colorado.
Tundrele montane sau tundrele alpine, nu au deloc sau foarte putin permafrost.
Apa rezultata din dezghet gaseste cai de drenare, astfel ca solul nu este atat de
noroios. Solurile montane sunt etajate in functie de diferentierea pe verticala a
conditiilor bioclimatice si de pozitia lantului de munti intr-o anumita zona
climatica.
Clima muntilor depinde pe de-o parte, de pozitia acestora in raport cu zonele de
clima si de directia dominanta de deplasare a maselor de aer, iar pe de alta parte,
de altitudine. In orice sistem muntos, de la baza si pana la o anumita inaltime
caracteristicile climatice vor fi similare cu cele ale zonei de clima in care se afla.
Vegetatia se succede pe verticala, de la paduri de foioase, conifere si pana la
pajisti alpine. Pe la 3.200 m creste o vegetatie fara copaci, compusa din tundra
alpina, tufaris si ierburi. Plantele frecvente sunt arbustii, muschii si lichenii care
vara constituie hrana de pasunat pentru animale, cum ar fi caprioarele sau
caprele montane.
Factorul antropic si-a facut simtita aparitia prin desfasurarea asezarilor, in
depresiuni, dezvoltandu-se mai ales pe versantii insoriti. Se foloseste potentialul
hidroenergetic al raurilor pentru producerea energiei electrice. Mediul montan a
devenit obiectiv turistic, practicandu-se sporturile de sezon. S-au gasit modalitati
si pentru dezvoltarea transporturilor, atat rutiere cat si feroviare, prin construirea
de tuneluri, viaducte, iar pentru deplasarea turistilor in zone de agrement s-au
creeat telecabine, telescaune, teleschi s.a.Pentru conservarea mediului,
interventia antropica a avut un efect benefic prin aparitia unor rezervatii sau
parcuri.