Climatul tropical uscat si

caracteristicile sale

Termenul de desert este dat regiunilor ce sunt caracterizte prin mediile anuale
ale precipitatiilor atmosferice, ce sunt sub valoarea de 254 mm, o rata a
evaporatiei ce depaseste cantitatea de precipitatii, si in marea majoritate a
cazurilor, temperaturile inregistrate sunt foarte ridicate. Datorita lipsei de
precipiatii si a umiditatii relative a aerului, majoritatea razelor solare patrund
direct in sol. Pe timpul noptii solul trimite radiatia primita pe timpul zilei inapoi in
atmosfera, de aceea temperaturile pot sa sdcada foarte mult.
Principalele regiuni de clima tropical uscata sunt situate in nord-vestul
Mexicului si in lungul coastelor vestice ale Republicii Peru si a partii vestice a
Republicii Chile, in Africa de Nord (Sahara) si Arabia, in sud-estul Iranului si
jumatatea vestica a Pakistanului, in vestul Indiei si in Australia Centrala si
Vestica.
Regiunile cu climat tropical semiarid au o dezvoltare mai mare in Africa, unde
se intind sub forma a doua zone care marginesc la nord si la sud desertul
Sahara, precum si a unei zone de forma neregulata care se intinde la nord si la
vest de desertul Kalahari (in Angola, Nmibia, Zambia, Botswana si Republica
Africa de Sud). Pe continentul asiatic, climatul tropical semiarid se dezvolta in
zona muntoasa din Peninsula Arabia, in cea mai mare parte a Iranului si in parti
inseminate din Pakistan si India. In Australia zona topicala semiarida margineste
la nord si la est de Marele Desert Australian.
Deserturile tropicale sunt cuprinse intre 40 0 latitudine N si 400 latitudine S.
Temperaturile maxime absolute diurne sunt foarte mari, de exemplu in desertul
Sahara s-au inregistrat 580C, in California-Valea Mortii 56.70C, noaptea
temperaturile coboara pana la 0 0C. Datorita acestor temperaturi foarte ridicate
precipitatiile atmosferice sunt foarte reduse, lumina intensa, iar vanturile bat
aproape fara intrerupere.
Pe glob, deserturile sunt foarte raspandite, in emisfera nordica se gasesc pe
continentul african, in Peninsula Arabica, Irak, Iran, Pakistan, nord-vestul Indiei
(Desertul Thar), iar in Statele Unite ale Americii se gasesc in urmatoarele state
Utah, Idaho, Oregon, Nevada, Arizona si California; Mexic (desertul Sonoran). In
emisfera sudica se afla in America de Sud (Atacama), Africa de Sud (desertul
Kalahari), iar in Australia – Desertul Victoria, Marele Desert de Nisip.
Deserturile africane ocupa suprafete mult mai mari decat cele de pe celelalte
continente, Sahara masoara peste 9.1 milioane km 2, desertul Kalahari are peste
260.000 km2, desertul Namib masoara aproximativ 1.500 km lungime, iar
celelalte deserturi sunt mai mici decat acestea.
Caracteristicile climatului tropical uscat.

Zonele morfoclimatice uscate cu morfogeneza impusa permanent de procese

fizice.

1
 Desfasurare si caracteristici bioclimatice.
Aceste zone sunt incluse in regiuni ce se desfasoara intre 5 0 - 450 latinudine
nordica si sudica, insa acestea sunt concentrate mai mult in apropierea
tropicelor. Caracteristici specifice au cantitatile de precipitatii atmosferice extrem
de mici, ce cad doar sub forma de averse si foarte rar, amplitudini teermice mari,
deficit de umiditate ridicat, o slaba prezenta, o slaba prezenta a vegetatiei si a
solurilor si un contact direct al agentilor externi cu roca. In functie de gradul de
ariditate, aceste regiuni reprezinta aproximativ 35% din suprafata totala a
uscatului. Aceste regiuni sunt impartite in deserturi hiperaride (4%), aride (15%),
semiaride cu caracteristici tranzitorii spre zonele vecine (16%).
Cele mai extinse sunt in Africa si Asia, dar in comparative cu suprafata
continentelor acestea ocupa 83% in Austarlia, 64% in Africa, 39% in Asia, 33%
pe cele doua continente ,America de Nord si America de Sud. Din Mongolia pana
in vestul continentului african s-a format un sistem ce se intinde pe 11 000 km, in
celelalte continente aceste regiuni reprezinta zone disparate mai mici la diferite
altitudini. Din punct de vedere altimetric cuprind regiuni pana in 500 m (campii si
podisuri) la acre se adauga depresiuni mari si podisuri intramontane de inaltime
medie (Takla Makan, Tibet, Mexic) sau chiar munti din zona tropicala (Ahagar,
Hogar, Tibesti in Africa, muntii din Iran si Afganistan etc.). Cea mai mare parte a
lor sunt in regiuni de platforma veche supuse modelarii inca din mezozoic la care
se adauga si altele mai noi.
Caracteristicile climatice dominante sunt uscaciunea accentuata corelata cu
precipitatii extrem de putine si cu o evaporatie puternica. Exista regiuni in care
cantitatea de precipitatii anuala (aproximativ 300mm) se realizeaza cu o
oarecare regularitate (in Sahelul african in iulie – septembrie, sud-vestul
Australiei, Orientul Apropiat, California in sezonul de iarna) dar si intinse unitati
unde ploile asigura o medie multianuala de circa 200 mm care se produce la
intervale fara periodicitate dar cu 1-3 averse la intervale foarte mari de timp
(uneori de mai multi ani). Cantitatile reduse de precipitatii conditioneaza, cu
exceptia fasiilor litorale, o umiditate relative modesta, in jur de 60%, dar care
variaza in timp si de la un sector la altul al desertului.
Aerul uscat favorizeaza o insolatie puternica care va determina ziua
temperaturi la nivelul suprafetei de nisip de peste 50 0C (in Sahara s-au inregistrat
valori de 70-780C). In timpul noptii radiatia terestra intense conduce la
temperaturi apropiate de 00C si chiar sub aceasta valoare, de exemplu Muntii
Ahaggar inghetul nocturn depaseste 110 zile cu temperaturi minime ce coboara
la -100C. In aceste conditii termice evapotranspiratia este ceea ce conduce la un
deficit de umiditate foarte mare, lucru accentuat local de constitutia petrografica
(rocile magmatice impermeabile care nu favorizeaza stocarea apei; masele
groase de nisip care conduc la un grad ridicat si rapid de infiltrare la adancime a
slabelor cantitati de precipitatii atmosferice).
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 20 0C si 280C (21.60C la El
Golea in Sahara algeriana) si pot datorita altitudinii, conform gradientului termic
vertical (19.10C la Windhoek in Namibia), sau datorita prezentei curentilor
oceanici reci, la 160 - 190C (16.60C la Walvis Bay, pe tarmul desertului Namib).
regimul termic inregistreaza mari amplitudini diurne (30 0 - 350C), in timpul zilei

2
temperatura aerului urca frecvent la valori de 40 0 - 450C, iar pe timpul noptii
coboara la 100 - 150C, iar pe timpul zilei temperatura la suprafata nisipului poate
atinge 800C, iar noaptea poate sa coboare pana la 0 0C, datorita radiatiei efective
foarte mari.
Amplitudinile termice anuale sunt cuprinse, in general, intre 22 0-250C (la
Jacobabad in ianuarie, luna cea mai rece, s-au inregistrat 15 0C, iar in luna iunie
370C, iar la El Golea 90C si respectiv 340C). In regiunile tropicale cu altitudini mai
mari diferentele scad pana la 100C (la Windhoek in lunile cele mai reci, iunie si
iulie, se inregistreaza 130C, iar in cele mai calde luni ale anului, noiembrie,
decembrie si ianuarie, se inregistreaza 23 0C)
Ca urmare a marii uscaciuni si a variatiilor termice diurne puternice, in
regiunile cu climat tropical arid se produce o intense degradare a rocilor, peisajul
caracteristc fiind cel al deserturilor de nisip sau de piatra.
Totodata incalzirea adiabatica a aerului descendent determina reducerea
umezelii relative a aerului, care in Sahara atinge o medie anuala de 25 – 35%.
Acest fapt determina o enorma capacitate de evaporare a apei, care depaseste
de peste 20 de ori cantitatea primita din precipitatii atmosferice. Uneori
patrunderea maselor de aer ecuatorial sau tropical maritime in interiorul
continentelor provoaca furtuni convective violente cu precipitatii bogate. Apa se
scurge asemenea unui val prin alibii largi si uscate, distrugand totul in cale,
aceste alkbii au fost denumit ueduri, denumire araba data vailor cu fund lat si
neted ce coboara din muntii Saharei si evacueaza in cateva ore (maximum
cateva zile) toata apa ce cade in partile inalte, durata scurgerii apei depinde de
panta.
Astfel aceste regiuni nu constituie medii propice dezvoltarii vegetatiei.
Vegetatia este prezenta pe suprafete limitate, discontinue si numai in scurte
intervale de dupa caderea precipitatiilor, in cantitati mici. Exista asociatii cu un
numar redus de specii si de indivizi aflati la distanta si care au suferit adaptari in
raport cu deficitul de umiditate (bulbi, tepi si spin ice au luat locul frunzelor,
tesuturi cornoase verzi). La contactul cu zonele morfoclimatice se dezvolta
formatiuni de stepa desertica (ierburi scunde ce acopera partial un sol subtire si
care se dezvolta doar in sezonul ploios).
In deserturile propriu-zise formatiunile vegetale sunt rar raspandite (indeosebi
in albiile vailor, in depresiuni) au un numar redus de specii, un ciclu biotic mic (in
perioade scurte dupa ploi extreme de rare) si unele adaptari (radacini foarte
adanci).
In climatul tropical arid, precipitatiile sunt aproape inexistente, datorita
uscaciunii aerului si a nivelului foarte inalt de condensare a vaporilor de apa. In
aceste regiuni sunt fercvente furtuni puternice care ridica la inaltimi apreciabile
coloane immense de nisip, foarte rar (la distante de anis au chiar decenii),
ciclonii de pe frontal polar (temperat) patrund in regiunile tropicale, formand
averse puternice de ploaie, care umplu vaile seci (ueduri) cu torenti vijeliosi, si
care determina aparitia unei vegetatii efemere. Mediile anuale ale precipitatiilor
atmosferice sunt sub 200 mm si pot cobori pana la 0 mm (orasul Calama, in
nordul Republicii Chile, ce se afla la altitudinea de 2.264 m, unde nu s-au
inregistrat niciodata precipitatii).

3
 Conditiile de ariditate, ce sunt specifice deserturilor tropicale, sunt accentuate
in regiunile desertice litorale aflate sub influenta curentilor oceanici reci, care
favorizeaza descendenta aerului si timpul senin (de exemplu Desertul Sonoran,
influentat de curentul Californiei, Deserturile Peru si Atacama, influentate de
curentul Peruan, Sahara de Vest influentata de catre curentul Canarelor, si
Desertul Namib, sub influenta curentului Benguelei).
Fenomenul se datoreaza temperaturilor mai coborate ale apei si a aerului de
deasupra curentilor reci, care se opun convectiei termice ascendente, dimpotriva,
favorizand descendenta aerului si predominarea totala sau cvasitotala a timpului
senin. Acest fenomen este specific desertului Sonora, influentat de curentul rece
al Californiei, deserturilor Peru si Atacama influentate influentate de curentul rece
al Perului (sau Humbolt), Saharei de Vest, aflata sub infuenta curentului
Canarelor si al desertului Namib influentat de curentul Benguelei.
In aceste regiuni, ploile cad la o perioada de timp cosiderabila (in nordul
statului Chile, la Arica, in 43 de ani s-a inregistrat o medie a precipitatiilor de 0.5
mm), in orasul Iquique (situate pa litoralul desertului Atacama) s-a inregistrat o
medie anuala a precipitatiilor de 3 mm sau in localitatea Walvis Bay (pe tarmul
Oceanului Atlantic in desertul Namib) media anuala a precipitatiilor este 30 mm.
In interiorul continentelor, conditiile de ariditate sunt aspre (la Luxor, in Egipt, s-
au inregistrat precipitatii multianuale de 1 mm).
In multe alte regiuni s-au inregistrat astfel de date, acestea constituie dovezi
de necontestat ale infuentei curentilor reci asupra reducerii pana la disparitia
aproape totala a precipitatiilor atmosferice.
Relieful deserturilor tropicale.

Relieful deserturilor tropicale este rezultatul eroziunii eoliene, al dezagregarii si

alterarii rocilor, al scurgerii torentiale in urma rarelor averse de ploaie. Evolutia
generala a reliefului duce la aparitia, la poalele versantilor, a unor glacisuri si
campii acumulative. Prin patrunderea pedimentelor pe vai si unirea lor peste
cumpene de apa, rezulta pediplene din care rasar martori de eroziune
(inselberg).
In cea mai mare parte, deserturile tropicale ocupa socluri vechi, precambriene
(Africa, Arabia, Australia), in care s-au modelat podisuri stancoase (numite
hamade, in Sahara) si campuri de dune miscatoare (erguri).
Deserturile Podisului Iranian (Iran, Afghanistan, vestul Pakistanului), situate
intre 400 si 800m si despartite de creste muntoase ce urca pana la 3 000 – 4 000
m, sunt predominant nisipoase, cu solonceacuri sau argiloase, pietroase.
Deserturile Americii de Nord au, in mare parte, o origine de baraj orografic si
climatica (deserturile Podisului Mexican), ocupand formatiuni cutate cretacice si
tertiare. Deserturile Americii de Sud apar pe suprafete restranse, au altutudini de
1 000-3 000 m si se desfasoara preponderent in largul litoralului andin.
Apropierea oceanului se face simtita doar prin diminuarea amplitudinilor termice
anuale,temperaturi mai scazute si prin prezenta frecventa a cetii. Datorita
curentului Peruan (Humbolt) care determina o stratificare constanta a maselor de
aer, nu se poate dezvolta convectia termica, pentru a se forma nori din care sa

4
cada precipitatii atmosferice convective (la fel se intampla si in desertul Namib,
datorita curentului rece al Benguelei).
Influenta climatului asupra reliefului.

Datorita unor agenti externi si a unor procese, relieful regiunilor din climatul
tropical arid, a suferit numeroase modificari, rezultand forme de relief particulare.
Agentii principali in sistemul morfogenetic, sunt meteorizarea, apa provenita
din precipitatii atmosferice, vantul. Specificul acestui sistem este determinat in
prima faza de modul de asociere al acestor agenti dar si de la o regiune la alta,
pe de alta parte de catre dominarea actiunilor fizice, mecanice in raport cu cele
chimice si biochimice. Unii agenti intervin lent dar continuu (variatiile de
temperatura si umiditate in roca si cu efecte sesizabile dupa durata mai mare de
timp), iar altii se manifesta in intervale de timp diferite dar cu efecte imediate
(vantul, apa din precipitatii si local apele curgatoare).
Prin actiunea acestor agenti, se determina realizarea unor mase de materiale
cu grosimi si alcatuire diferite si detasarea unor forme de relief cu caracter
rezidual pus in evidenta direct sau numai dupa indepartarea depozitului.
Scoarta de alterare reprezinta depozitul rezultat in urma proceselor de
meteorizare si biochimice si care este prezent pe suprafete orizontale si
cvasiorizontale.
In acest depozit sunt incluse elemente cu dimensiuni variabile dar colturoase,
deoarece procesul de alterare este continuu indiferent de gradul de alterare
chimica si de usoara mobiliatate locala a acestor elemente.
In deserturile tropicale cu climat arid, cald si cu putine precipitatii ce cad la
intervale foarte mari de timp, se intalneste scoarta de tip halosialitic. Astfel
procesul cel mai important este dezagregarea prin insolatie si cristalizare;
materialele rezultate in urma acestui proces sunt colturoase farmand pe de-o
parte mari de pietre, iar la exteriorul acestora campuri de nisip. Procesele de
alterare se produc in intervale scurte cand cad precipitatii, dar si prin
desfasurarea unor preocese meteoreologice (roua, langa tarmul oceanic ceata).
Acestea asigura o cantitate redusa de argila in masa de nisip. In unele
microdepresiuni rezulta cruste de saruri, acestea provin fie prin evapoarea apei
din unele lacuri ce se intalnesc aici, fie din panza subterana aflata la adancimi nu
foarte mari. Datorita temperaturilor ridicate din timpul zilei apa incarcata cu saruri
aflate in depozit sau in roci urca prin capilaritate la suprafata, iar aici prin
evapoarre rezulta acumularea sarurilor (cloruri, sulfati, carbonati) sub forma de
cruste cu grosime diferita si care sunt denumite sebka in Sahara, takare in Asia
Centrala, salinas in Atacama etc.
Meteorizarea se manifesta prin variatii de temperatura si de umiditate atat in
roci cat si in depozite. Oscilatiile termice diurne dar si sezoniere marcate de
amplitudini termice ridicate bruste, in conditiile unei alcatuiri mineralogice
neomogene a rocilor conduc la producerea de produse de dezagregare prin
insolatie (termoclastism) in regiunile tropicale si gelivatie (in munti si deserturile
de la latitudini mari unde exista cantitati mici de apa in fisurile rocilor). Rezultatul
il reprezinta mase de materiale dezagregate situate in strate subtiri pe
suprafetele cvasiorizontale si poale de grohotis la baza versantilor. Pe versantii

5
dezvoltati pe roci cu alcatuire heterogena termoclastismul poate duce la aparitia
unor forme de relief residual de tipul coloanelor, crestelor, alveolelor de tip
taffoni.
Dezagregarea prin insolatie este specifica regiunilor cu climat arid, unde
variatiile de temperatura produc dilatari si contractari repetate si diferite ca
marime la nivelul mineralelor ce alcatuiesc rocile (produc variatii de volum).
Procesul este activ in partea exterioara a rocilor si slabeste catre interior,
profunzimea actiunii fiind dependenta de gradul de conductibilitate termica a
rocilor si de marimea amplitudinii termice. Ca urmare, sunt roci unde actiunea
este deosebita (ex. granitul, conglomeratele) si roci in care aceasta este redusa
(gresiile aflate in strate groase). Rezultatul manifestarii sunt grohotisuri cu
dimensiuni variabile care imbraca rocile si care se constituie intr-un ecran de
protectie al lor.
Variatiile starii de umectare a rocilor se inregistreaza in deserturile litorale sau
in depresiunile unde se acumuleaza temporar apa. Ele conduc la diverse
produse chimice si mecanice. Astfel in fazele mai umede se realizeaza
dizolvarea sarurilor,antrenarea solutiilor in fisuri pentru ca in cele de intense
evaporare prin dezvoltarea cristalelor in fisuri sa se produca presiuni asupra
peretilor acestora insotite de largirea si cresterea lor in adancimea rocii
(haloclastism).
Vantul constituie un agent active a carui importanta este facilitate de lipsa
unui ecran (vegetatie) care sa protejeze rocile. In afara alizeelor se produc multe
vanturi locale cu intensitate ridicata si chiar pe alte directii de deplasare. Ele au
un rol morfogenetic important. Actiunile sale depend de durata, intensitatea si
viteza de propagare dar si de caracteristicile petrografice ale suprafetei.
Principalul proces il reprezinta spulberarea (deflatia) particulelor de nisip si a
altor materiale fine.
Deflatia se realizeaza in trei moduri – rostogolirea elementelor grosiere (1-1.5
mm in diametru) pe distante scurte, saltarea celor cu dimensiuni de 0.2-1 mm
(particulele sufera un grad de uzura prin izbire) si mai ales in suspensie
(elemente mai mici de 0.1mm) ce popt frecvent fi ridicate la mai multi metri
inaltime si deplasate pe distante foarte mari. Cele mai fine particule (diametre
sub 0.005 mm) plutesc in masa de aer aflata in miscare ajungand la inaltimi de
sute sau chiar mii de metri si la departari de mai multe mii de kilometri (prafurile
din Sahara sunt antrenate pana in Europa).
Deflatia conduce la o sortare a produselor dezagregarii. Prin spulberarea
materialelor fine raman in loc versanti abrupti si masele de grohotisuri care se
desfasoara pe intinderi mari formand campurile de pietre. Pe de alta parte pe
campuri de nisip deflatia determina la vanturile mai putin intense suite de “riduri”
(ondulari), iar la cele puternice asocieri de dune cu forma si dimensiuni variabile.
Deflatia, mai intai se imbina cu coroziunea (izbirea rocilor, stancilor, versantilor
abrupti de catre particulele de nisip) care este maxima la inaltimi reduse (sub 1.5
m) iar apoi cu acumularea (pe masura ce scade puterea de transport, fiind
conditionata in principal de catre micsorarea vitezei), in urma acesteia iau
nastere dunele si mai ales campurile de nisip.

6
 O foarte slaba spalare in suprafata se inregistreaza pe campurile de nisip
unde apa este absorbita foarte repede pe grosime de 1-2 cm, astfel faciliteaza o
usoara deplasare a particulelor spre baza pantei.
Desi exista numeroase vai, apele curgatoare permanente sunt relativ putine,
ele sunt legate de rauri care-si au bazinele de alimentare in zonele cu precipitatii
bogate (in Africa = Nilul, Senegalul si Niger), iar latraversarea deserturilor pierd o
parte din debitul lichid prin evaporare si infiltrare. Raurile vor transporta cantitati
insemnate de aluviuni (predominant fine) pe care odata cu micsorarea debitului
raului le vor depune treptat. Aproape similare sunt scurgerea si procesele din
albiile raurilor care-si au obarsia in regiuni bogate, din punct de vedere al
cantitatilor de precipitatii cazute pe suprafata solului, si frecvent locul de varsare
in unele lacuri din desert carora le asigura existenta (Sari care se varsa in lacul
Ciad).
Opus acestora sunt cursurile de apa semipermanente, apa fiindu-le
insuficienta pentru o scurgere permanenta care sa le asigure varsare in mare, lac
etc. Unele cursuri de apa au bazin extins ceea ce le da debite bogate la
precipitatii si o activitate cu durata mai mare, acestea se pierd in desert,
majoritatea fiind scurgeri de apa scurte si pe durata mica.
Aceste tipuri de cursuri de apa sunt specifice regiunilo montane, ele
concentrand la averse cantitati importante de apa care le impune energie si
putere insemnata de eroziune.
Relieful dezvoltat pe nisip.

Nisipul este o roca sedimentara neocoeziva alcatuita in mare parte din

partisule de cuart la care se adauga un procent variabil de particule argiloase.
Asadar, exista o mare mobilitate mai ales atunci cand nisipul se gaseste in
stare uscata. Prin inmuiere particulele argiloase asigura aderenta dintre
elementele silicioase limitand miscarea lor.
Formele de relief dezvolate pe nisip sunt numeroase, iar majoritatea sunt
legate de actiunea vantului. Vantul disloca particulele de nisip, le transport ape
distante variabile, in functie de viteza si de durata lui si le depune ducand la
aparitia diferitor forme de acumulare.
Ergurile, kumurile sunt campuri de nisip cu dimensiuni foarte mari (Sahara,
Arabia, Asia Centrala) pe care se afla numeroase forme mici.
Dunele de nisip au dimensiuni si evolutii variabile. Dupa forma sunt
clasificate in: dune longitudinale, parabolice, barcane etc.; intre dune se afla
depresiuni alungite. In regiunile temperate unele dune sunt fixate cu vegetatie. In
depresiunile cu baza in vecinatatea stratului freatic sau unde abunda elemente
argiloase , s-au dezvoltat ochiuri de apa sau mlastini. O situatie aparte o au
oazele dezvoltate in depresiunile din deserturi unde exista panza freatica bogata
sau izvoare la baza unor culmi.
Dunele se clasifica in:
 Dune simple (transversale)- sunt acumulari sub forma de valuri relative
paralele cu lungimi de mai multi zeci de metri si inaltimi de 1-2 m; au o
latura alungita pe directia vantului in functie de gradul de acoperire cu
vegetatie este si nivelul stabilizarii lor. Ca urmare sunt dune simple

7
 active, lipsite de ierburi sau arbusti, dune isolate cu smocuri de arbusti
care le asigura o stabilitate relative, dune fixate de vegetatie prin
process natural sau plantate cu arbusti sau arbori.
 Campuri cu dune paralele sau perpendiculare pe directia vantului
separate de culoare interdunare in care de obicei se dezvolta
vegetatia, datorita prezentei umezelii.
 Barcanele sunt dune cu o raspandire mare in Asia Centrala; sunt
distincte atat prin forma (semiluna, corn) cat si prin evolutie (directia
vantului este perpendicular ape fata convexa expusa deflatiei;
acumularea se face lateral unde dezvolta brate). Prin unirea bratelor
se dezvolta “barcanele in lant”; rezulta pe acumulari bogate de nisip pe
care s-au inregistrat vanturi intense.
 Dunele cu forma piramidala sunt reprezentative pentru desertul
Sahara, pe mase importante de nisip uscat in conditiile unor vanturi
puternice (vartejuri); au laturile netede sau rasucite in spirala.
 Dune parabolice, sunt forme cu doua brate paralele alungite si
dezvoltate mai mult sau mai putin egal; suprafata concave este cea
supusa deflatiei. Exista pe terenurile din regiunile litorale cu vanturi
intense si perpendiculare pet arm unde apar associate formand grupari
cu brate inegal dezvoltate.
Vaile in regiunile cu nisipuri sunt largi, putin adancite si fara apa. In situatiile in
care panza freatica este aproape de suprafata, iar alimentarea raurilor se
realizeaza in regiuni cu precipitatii atmosferice bogate (Nilul), albia minora este
activa dar prezinta variatii de debit in timpul anului; versantii sunt tesiti si afectati
de catre vant, dar si de catre pluviodenudare si chiar siroire la ploile la ploile rare
care se produc.
Tipuri de relief specifice climatului tropical uscat.

Campurile de nisip se desfasoara pe suprafete foarte mari in regiunile joase si

depresionare, acestea sunt rezultatul acumularii materialelor transportate de
catre alizee (vanturile permanente) sau de catre reteaua de rauri foarte active, in
conditiile unor climate mai umede in pleistocen si holocenul inferior.
Campurile de nisip poarta denumirea de erguri in Sahara si kumuri in Asia
Centrala. In cuprinsul lor exista insa si depresiuni (gassi) ce au izvoare bogate si
care au favorizat atat dezvoltarea vegetatiei cat si dezvoltarea unor asezari
umane (oaze).
Pe aceste campuri vanturile au impus o morfologie de dune cu forme si
marimi variabile care se inscriu in sectoarele cele mai aride ale regiunilor de
desert Sahara, Kara Kum, Kazal Kum, Atacama, Kalahari s.a.
Campurile de pietre se afla in marginile muntilor vechi, materialele grosiere
care intra in alcatuirea lor provenind din procese complexe de dezagregare (prin
termoclastism sau haloclastism), siroire, pluviodenudare sau din conurile de
aluviuni depuse de catre raurile active in pleistocen-holocen. Prin spulberarea de
catre vant a elementelor fine au ramas aici blocuri si bolovanisuri pe acre se
dezvolta patine desertice.

8
 Hamadele desertice, sunt platouri cvasiorizontale individualizate datorita
existentei unor strate groase de roca cu rezistenta mare la atacul apelor de
siroire. Suprafata poate sa aiba caracter structural, poate fi un rest de pediplena
sau din glacisuri ale caror materiale sunt cimentate. Platourile domina uedurile
sau depresiunile limitrofe prin versanti abrupti; prin fragmentare rezulta martori
de eroziune (gara). Meteorizarea, spalarea in suprafata si vantul pot favoriza
dezvoltarea pe platou de blocurile si bolovanisuri de dezagregare.
Pediplena este o campie de eroziune cu intindere mare rezultata din unirea
pedimentlor. Din vechiul relief muntos raman martori de eroziune care domina
pediplena si care poarta numele de iselberguri. In conditiile ridicarii sacadate si
pe ansamblul acestor regiuni se poate ajunge la formarea mai multor generatii de
pediplene care se imbuca. Cercetatorul L.King a diferentiat cinci generatii in
Africa.
Pedimentele sunt considerate ca forme de relief mostenite, acestea fiind
rezultatul trecerii unei perioade mari de timp si a unui climat cu sezoane mai
umede si aride care au favorizat retragerea versantilor montani prin imbinarea
mai multor procese (meteorizarea care slabea rezistenta rocilor si producea
fragmente de roca mici; spalarea in suprafata si siroirea care la aversele de
ploaie le indepartau). Ele constituie suprafate de echilibru dinamic ce rezultau la
baza acestor versanti in retragere; au inclinare mica si implica doua sectoare,
unul taiat in roca si latul la exterior pe care s-au acumulat materiale intr-un strat
subtire (numit bajada).
Contactul dintre pediment si versant se realizeaza brusc in lungul unei linii
numita knick. La exteriorul pedimentelor se afla depresiuni umplute cu materiale
acumulate (playa) frecvent nisipoase. Pe aceasta sunt sectoare mai joase cu
acumulari de saruri (sebkra sau salinas). In conditiile actuale evolutia continua
dar este mult mai lenta.
Apele ce strabat deserturile tropicale

In zonele desertice exista foarte putine ape ce sunt permanente, majoritatea

sunt semipermanente sau apar doar atunci cand, exista o cantiate destul de
mare de precipitatii atmosferice pentru a se putea mentine la suprafata solului,
nefiind absorbita.
Desertul Sahara este strabatut de fluviul Nil si afluentii sai, Nilul Albastru, Nilul
Alb, Bahr el Jebel, Atbara; Niger si Senegal. De asemenea sunt si lacurile Ciad si
Naser. Apele desertului Kalahari sunt raul Orange, raul Nossob si raul Limpopo.
Desertul Namib este traversat doar de raurile Orange si Ugab. Desertul Sonora
este strabatut de raurile Colorado, Sonora, Gila, Salt, si Yaqui. In desertul
Atacama sunt doar cateva rauri semipermanente si raul Loa, ce este permanent.
In Australia hidrografia deserturilor este mult mai bogata decat in celelate
deserturi, de exemplu in Marele Desert de Nisip si Desertul Gibson sunt o
multime de lacuri, Lacul Dora, Lacul Auld, Lacul Dissapoiment, Lacul Carnegie,
Lacul Gregory, Lacul Mackay, Lacul Mandonald si multe alte lacuri. Tot aici sunt
si raurile De Grey, Fitzroy. In desertul Victoria sunt mai multe lacuri, Lacul Carey,
Lacul Maingwal, Lacul Yeo si alte lacuri mai mici. In Teritoriul de Nord izvorasc

9
mai multe rauri semipermanente, din muntii Macdonnel, ce se scurg catre
deserturile Simpson si Tanami.
Flora, fauna si solurile climatului tropical uscat.
Plantele sunt raspandite in foarte multe zone geografice de pe suprafata
Globului, ele sunt clasificate dupa mai multe criterii, cum ar fi: rezistenta la
temperaturi foarte ridicate, cantitati de apa foarte mici sau opusul lor abundenta
apei, temperaturi scazute, modul in care acestea se dezvolta, substantele
nutritive necesare dezvoltarii lor, si multe altele. Plantele ce cresc in desert au
nevoie de foarte putina apa, de multa cadura si nu cer foarte multe substante
nutritive, au reusit sa se adapteze la conditiile aspre de viata, si-au redus cat de
mult posibil evapotranspiratia etc.
Foarte multe plante au caracteristici asemanatoare, un bun exemplu ar fi acela
al cactusilor ce se gasesc in emisfera vestica, acestia se aseamna foarte mult cu
agavele, euphorbia si plantele suculente din sudul continentului african. Multi
arbori din padurile tropicale au in general aceeasi forma si forma frunzelor
asemanatoare, desi nu fac parte din aceeasi specie.
La fel ca si plantele, animalele ce locuiesc in desert s-au adaptat destul de
bine la conditiile de viata oferite de catre natura, principala adaptare este aceea
a necesitatii cat mai minime de apa. Majoritatea animalelor din desert au corpuri
mici, ce le ajuta sa risipeasca caldura. Unele animale isi sapa adaposturi in
pamant stau in acestea atunci cand este soare si ies la suprafata, ca sa se
hraneacsa cand soarele apune. Printre micile animale de desert enumeram
soareci, iepuri salbatici, iepuri comuni, soarecele -cangur si broaste raioase. Ca
animale de dimensiuni mari se intalnesc coioti, camile si antilope.
Sahara este unul dintre cele mai mari deserturi ale lumii, ce se desfasoara pe
o suprafata de aproximativ 9 mil. km2 . Relieful este foarte variat cu munti
stancosi, hamade, reguri si erguri. O formatiune cunoscuta sub numele de acheb
ce cuprinde plante efemere (Conovolvulus supinus), este reprezentativa pentru
flora Saharei, aceste plante sunt scunde, de 1 – 2 cm , rareori ating inaltimea de
30 - 40 cm, a caror viata active dureaza doar cateva saptamani, atat cat dureaza
sezonul umed perioada in care acestea cresc, se dezvolta si isi raspandesc
semintele.
Vegetatia nisipurilor si dunelor este alcatuita din gramineul drin (Aristida
pungeus), cu radacini orizontale pana la 25m lungime, cateva specii de arbusti,
precum retama (Retama retam), caligonum (Caligomum comosum), drobul
desertic (Genista saharae) si carcelul (Ephedra alata).
Platourile stancoase din centrul desertului Sahara sunt acoperite cu o
vegetatie ierboasa saraca, formata din graminee (Aristida) si numerosi
subarbusti. In zonele aluvionare ale vailor si depresiunilor, unde climatul este mai
umed, se dezvolta o vegetatie bogata, formata din arbusti, ca: Acacia
harpophylla, Ziziphus lotus, Zilla spinosa, arborele de fistic (Pistacia atlantica) cu
aspect de tufe spinoase.
In zonele cu umiditate permanenta se dezvolta o vegetatie de oaza, unde
creste curmalul (Phoenix dactylifera), leandrul (Nerium oleander) si palmierul dun
(Hyphaene thebaica).

10
 Desertul Namib este situat in sud-vestul Africii, in vecinatatea Oceanului
Atlantic, acesta este renumit datorita diversitatii plantelor suculente cu flori viu
colorate, precum: stapelia (Stapelia), crasula (Crassula), litops (Lithops),
muscate (Pelargonium sp.), graminee xerofile (Aristida brevifolia) si unii arbusti
xerofili din genul Acacia (Acacia horida, Acacia graffae). Tot in aceste deserturi
cresc si pepenii verzi salbatici (Citrullus lanatus). De un deosebit interes stiintific
este gimnospermul mezozoic relictar Welwitschia mirabilis, cu un trunchi
napiform bilobat, purtand de o parte si de alta cate o frunza lunga de forma unei
panglici, Selaginella lepidophylla.
Desertul Kalahari, se afla, in sud-vestul depresiunii Kalahari, este populat de
garminee (Aristida) si de diferite specii de arbusti (Acacias, Rhigozum
trichotomum).
Zona deserturilor din Africa este saraca si cuprinde specii din diverse grupe,
adaptate la conditiile climatice.
Reptilele sunt prezente in numar mare, cum ar fi soparla de desert (Scincus
officinalis), soparla cu coada spinoasa (Uramastix aegypticus), sarpele de nisip
(Erix), cobra egipteana (Naja haje) si broasca testoasa de desert (Testudo
sulcata), melcul gigant african (Achatina fulica).
Scorpionii sunt caracteristici zonelor de desert, in Africa se afla o speci
importanta de scorpioni, Euscorpius imperator, ce masoara 18-20 cm lungime,
ce sunt capabili sa ucida cu veninul lor un caine in doar cateva secunde, iar un
om in 24 de ore.
Pasarile din desert sunt de dimensiuni mici, aici se afla dropia gulerata (Otis
undula), gainusa de pustiu (Pterocloes orientalis), hoitarul alb (Neophson
percnopterns) si silvia de desert (Sylvia nanadeserti).
Mamiferele rozatoare au reprezentanti numerosi din diferite specii cum ar fi
iepurele egiptean (Lepus aegypticus), soarecele alergator de desert (Jaculus
jaculus), soarecele saritor (Pedetes caffer).
Ca mamifere rumegatoare se gasesc gazele (Gazella subgutturosa, Gazella
dama).
Antilopele de desert (Addax nasomaculatus)-aceste antilope s-au adaptat
foarte bine la conditiile oferite de catre natura, ele au copitele astfel incat pot
calatori prin desert fara probleme si de asemenea pot consuma plante suculente
si pepeni verzi salbatici, incat isi pot petrece mare parte din viata fara necesitatea
de a bea foarte multe lichide, pentru a se feri de caldura innabusitoare a
Soarelui, pe timpul zilei cauta adapost, uneori adapostindu-se in pesteri. Antilopa
vaca (Bubalis buselaphus), antilopa spada (Oryx algazel), o alta specie de
antilopa este Alcelaphus buselaphus ce poate sa reziste mai multe saptamani
fara apa.
Dromaderul (Camelus dromaderius) este animalul simbol al desertului
Sahara, acesta poate sa bea pana la 160 de litri de apa, poate sa bea si apa de
mare, poate rezista mai mult timp fara apa, in acest timp consumand grasimea
acumulata in cocoasa sa. In timpul noptii dromaderului ii scade temperatura
corpului astfel pot sa reziste in timpul zilei cand temperatura aerului este foarte
ridicata.

11
 Mamiferele carnivore: vulpea de desert (Fennecus zerda), pisica de barcana
(Felis margarita), pisica cu picioare negre (Felis nigripes), hiena vargata (Hyaena
hyaena), sacalul (Canis aureus).
Deserturile din America de Sud se desfasoara de-a lungul tarmului vestic, intre
Oceanul Pacific si Muntii Cordilieri.
Desertul Atacama, se afla in nordul statului Chile, fiind unul dintre cele mai
mari deserturi de pe Glob. Vegetatia acestui desert este alcatuita din arbusti
teposi xerofili de Baccharis spinosa si specii de cactusi (Opuntia, Cereus).
Deserturile saraturate sunt acoperite cu o vegetatie de ierburi (Atriplex, Suaeda,
Spirostachys) in amestec cu arbusti halofili.
In acest desert fauna este saraca in specii adaptate la ariditate excesiva, in
aceasta zona se intalnesc unele specii de carnivore, precum: vulpea Zorro
(Dusycyon); unele rozatoare ca tuco-tuco(Ctenomys magellanicus) care produce
zgomote repetate, asemanatoare loviturilor de ciocan, cainele lui Magellan
(Canis magellanicus) si strutul american sau pasarea nandu (Rhea pennata).
In America de Nord deserturile se desfasoara in sud-vestul Statelor Unite ale
Americii si in nordul Mexicului. Sunt formate din semi-pustiurile: Marele Bazin,
Mohave, Sonora, Arizona si pustiurile Chihuahua si Tamaulipa.
Semipustiurile Marelui Bazin se desfasoara pe o regiune arida inalta, cuprinsa
intre Muntii Stancosi, Muntii Cascadelor si Muntii Sierra Nevada. Clima din
aceasta zona se caracterizeaza prin ierni aspre si veri foarte secetoase, iar
precipitatiile atmosferice sunt reduse (120-150 mm/an). Vegetatia este dominata
de specii de pelin (Artemisa tridentata).
Clima este mult, mai aspra,in semipustiurile Mohave, Sonora, Arizona si
pustiurile Chiuahua si Tamaulipa, precipitatiile atmosferice avand o medie
cuprinsa intre 70-150 mm/an. Vegetatia acestor zone este alcatuita din plante
suculente, ca planta reprezentativa, aici se gaseste cactusul urias (Carnegia
gigantea) cunoscut si sub numele saguaro, ce la maturitate ajunge sa se
dezvolte pana la o inaltime de 15-18 m, are un ritm de crestere foarte lent
aproximativ 2.5 am/an, o alta planta cunoscuta este cereusul (Cereus giganteus),
ce isi intinde ramurile in sus, sub forma unui candelabru, o specie de cactus ce a
ajuns sa fie folosita pentru consumul de stupefiante este peyote (Lophophora
williamsii ) desert holly (Atriplex hymenelytra), Opuntia tuna , Beavertail Cactus ,
un arbust ce la maturitate ajunge masoara intre 30 si 90 cm, salcia de desert
(Chilopsis linearis), agavele (Agave americana), jojoba (Simmondsia chinensis),
liliaceele arborescente (Yucca brevifolia) si cactacee mai mici (Opuntia
arborescens, Opuntia versicolor si Opuntia microdasys), Hesperocallis undula.
In regiunile mai inalte, in semipustiul Mohave si in pustiul Chihuahua, domina
arbustul de creozot (Larrea tridentata), cu o inaltime 1-1.5 m, cu radacini
profunde si frunze mici, partial persistente in anotimpul secetos, si arbustul
Franseria dumosa.
In deserturile nord-americane fauna este adaptata la conditii de caldura
excesiva. Specii de animale caracteristice, sunt prezente in special rozatoare:
iepurele cu coada neagra (Macrotolagus texennis), sobolanul cangur
(Dipodomys spectabilis) cu picioarele posterioare mai lungi decat cele inferioare,
iar coada lunga prezinta in varf un smoc de par, sobolanul neotoma (Neotoma

12
albigula), care sapa galerii in tulpinile cactusilor cu care se hraneste; se mai
poate intalni si veverita antilopa (Ammospermophilus nelsoni)-aceasta este mai
mica decat celelalte specii de veverite, sta mai mult pe pamant sau in vizuine
subterane si are o agilitate asemanatoare chipmunk-ului, se hraneste cu
radacini, fructe si seminte, soparla cu guler (Crotaphytus collaris.)
Tot aici se mai gasesc si mamifere carnivore cum ar fi: coiotul (Canis latrans),
ce s-a adaptat la conditiile aspre ale climei, rezista la seceta, consuma iepuri si
oua, vulpea cu urechi lungi (Vulpes macrotis); cateva specii de pasari;
ciocanitoarea agavelor (Dryobates scalaris) si cucul alergator (Geococcyx
califormianus), treieratorul Leconte (Toxostoma lecontei), gainusa de nisip, o
specie de bufnita, bufnita cu coarne (Bubo virginianus),o specie de soim Falco
sparverius, Calcareus ornatus, Campylorhynchus brunneicapillus , iar dintre
speciile de reptile sunt intalniti serpi cu clopotei (Crotalus) si broaste testoase
(Gopherus agassizii).
Deserturile australiene ocupa suprafete mari in centrul continentului, acoperit
de dune nisipoase cu vegetatie ce s-a adaptat la conditiile climatice. Aceasta
vegetatie este constituita din specii de graminee (Trioida basedourii, Trioida
pungens, Spinifex), la care se adauga arbori si arbusti din genurile Bankisa,
Casuarina, Eucalyptus, Gravillea, jojoba.
Fauna este saraca, fiind reprezentata de un numar redus de specii: cartita
marsupiala de desert (Notoryctes typhlops), o specie de veverita numbat
(Myrmecobius fasciatus), o subspecie de cangur Bettong si Wallabie de stanca,
ce traieste in zona sudica a desertului australian, sobolanul cangur marsupial
(Caloprymnus campestris), soparla moloh (Moloch horridus), broastele de desert
(Chiroptes, Heleioporus) si unele specii de pasari: prigoarea australiana
(Cosmaerops ornatus) si pietrarul (Saxicola moesta).
Solurile caracteristice mediului tropical uscat.

Solurile de desert apar discontinuu, acestea sunt scheletice, lipsite de humus

si au o culoare cenusie sau rosiatica, in fdunctie de tipul compusilor de fier.
Solurile contin cantitati mari de carbonat de calciu si alte saruri (cloruri si sulfati)
aduse si depuse la suprafata saun in sol prin capiularitate, formand cruste dure,
placi si concretiuni albicioase, calcaroase sau gipsoase. Uneori mineralele
dizolvate in timpul umectarii se concentreaza sub efectul evaporatiei la suprafata
rocii, unde apare un strat bogat in oxizi de fier si mangan, cunoscut sub
denumirea de patina desertului sau luciul negru.
Deserturile lumii.
Desertul Sahara, Africa
Cel mai mare desert de pe Glob, este desertul Sahara, acesta masoara
aproximativ 1,610 km latime si 5.100 km lungime, se desfasoara precum o curea
pe nordul continentului african. Se intinde din vest de la tarmul Oceanului Atlantic
pana in est, la Marea Rosie, in Iraq, ca suprafata reala acesta masoara peste 9.1
milioane de km2 din care o parte este ocupata de catre oaze fertile.

13
 Limitele desertului Sahara sunt in vest Oceanul Atlantic, Muntii Atlas si Marea
Mediterana in nord, Marea Rosie si Egiptul in est si Sudan si Valea Raului Niger
in sud. In trecut Sahara a fost un teritoriu fertil, in aceasta regiune acum 8 000 de
ani se cultiva mei, dar pe masura ce conditiile deveneau tot mai grele pentru
populatie si a aparut desertificarea, acestia au parasit regiunea indreptandu-se
catre zone mai bogate.
Desertul Sahara strabate urmatoarele tari Maroc, Algeria, Tunisia, Libia,
Egipt, Mauritania, Mali, Niger, Ciad si Sudan.
Sahara de Vest este diferita din punct de vedere geografic fata de celelate
forme de relief existente in restul desertului, este denumita cateodata Sahara
propriu-zisa; masivul Tibesti o regiune de platou, Muntii Ahagaar si Desertul
Libian, aceste forme de relief sunt incluse si ele in “intregul” Desert Sahara.
Sahara de Vest este o zona arida, pietroasa, dar si cu dune de nisip. Intregul
teritoriu prezinta deficit de precipitatii sau nu sunt prezente suprafete de apa, dar
poseda un numar de ape subterane ce curg din Muntii Atlas sau alti munti,
ocazional aceste rauri subterane isi croiesc drum catre suprafata, in oazele ce
sunt irigate in mod natural si unde vegetatia se dezvolta in mod normal, fara nici
un impediment. In zona centrala a Saharei se desfasoara pe o distanta de 1.610
km, o regiune de platou ce are o inclinare de la NV catre SE. Aceasta regiune
variaza in altitudine dintr-o parte in cealalta de la 580 catre 760 m altitudine, si
prezinta varfuri ce pot chiar sa fie comparate cu cele ale muntilor, au de la 1.830
m la peste 3.414 m inaltime. In Sahara cele mai cunoscute varfuri sunt Emi
Koussi (3.415 m) in Masivul Tibesti si Tahat (3.003 m) in cadrul Muntilor
Ahagaar.
Desi precipitatiile sunt aproape inexistente in Sahara, pe o perioada mica de
timp unele varfuri din regiunea centrala a Saharei, sunt acoperite de zapada.
Desertul Libian este considerat a fi zona cea mai arida din intregul desert
saharian, umiditatea aerului este aproape inexistenta si foarte putine oaze pot fi
gaite in aceasta zona. Desertul Libian este caracterizat prin dunele de nisip
foarte vaste ce pot atinge inaltimea de 122 m sau chiar mai mult. Din punct de
vedere geografic putem afirma ca zona muntoasa a desertului Nubian situata in
estul fluviului Nil si valea Nilului apartin Saharei, dar canalele de irigatii construite
de catre oameni transforma mare parte din aceasta zona de desert a Egiptului
intr-un teren fertil favorabil culturilor agricole.
Preluata ca intreg Sahara este un tinut ce atinge in medie altitudini cuprinse
intre 400-500 m, foarte putine zone sunt mai coborate de aceste valori, sunt
intalnite la o altitudine minima de 150 m inaltime. Din punct de vedere climatic
este situata in zona climatului tropical uscat, cu ariditate excesiva, media anuala
a precipitatiilor atmosferice este de 130 mm, iar in unele zone nu cad precipitatii
decat la intervale mari de timp, anis au zeci de ani. Temperatura oscileaza intre
00C in timpul noptii si 54.40C in timpul zilei in zonele vestice si centrale. Exceptie
fac oazele din desertul lipsit de vegetatie. In desertul Sahara s-au creat oaze
artificiale, insa acestea au fost create datorita apelor ce au fost gasite la o
adancime mai mare de

14
 1 000 m, principalii arbori ce crescin aceste oaze sunt palmierii si o specie de
acacia. Ca fauna gasim gazele, antilope, sacali, vulpi, hiene si Mellivora
capensis.
Nordul Saharei este important pentru economie, datorita depozitelor de petrol
gasite in Algeria si Libia.
Desertul Namib, Africa

Desertul Namib se intinde pe aproximativ 1.500 km de-a lungul coastei sud-

vestice a Africii, in mare parte pe teritoriul statului Namibia. In timpul anului
media precipitatiilor cazute este sub 50 mm, aici datorita curentului Benguelei nu
se pot forma nori din care sa cada precipitatii convective. Populatia si-a stability
asezarile in apropierea tarmului Oceanului Atlantic. Din punct de vedere al
resurselor aici se gasesc diamante si tungsten.
Desertul Kalahari, Africa

Desertul Kalahari este o zona arida, ce se afla in interiorul plaului sudic al

Africii, acesta se desfasoara centul si sud-vestul Botswanei si parti din centrul si
vestul Africii de Sud. Desertul Kalahari masoara 260.000 km 2 , Kalahari face
parte dintr-un bazin nisipos foarte mare ce se desfoasoara pe teritoriul Angolei si
al Zambiei in nord, pana in Botswana catre est in Zimbabwe, si in sud in Africa
de Sud catre Raul Orange si in vest pe teritoriile inalte ale Namibiei. Bazinul
Kalahari are o suprafata de aproximativ 930.000 km 2 , numele desertului Kalahari
provine din limba tswana Kgalagadi ce inseamna “marea sete”.
Altitudinea cea mai mare din Desertul Kalahari este de 1.000 m peste nivelul
marii, nisipurile desertului au culoare rosiatica, maro sau alba, dunele sunt de
tipul dunelor paralele, orientarea acestora este de la nord-vest catre sud-est, ele
fiind pe directia vantului. Dunele pot avea o inaltime variabila de la 6 m la 60 m
inaltime si sunt separate de culoare interdunare ce variaza ca lungime, acestea
pot avea pana la 80 km lungime. In aceasta regiune cantitatile de precipitatii
atmosferice ajung pana la 200 mm anual, in mare parte acestea cad in perioada
octombrie-mai. Temperaturile maxime ce sunt inregistrate sunt intre 35 0 – 450C
din octombrie pana in luna martie si pot sa scada sub 0 0C intre iunie si august.
Singura suprafata de apa ce este permanenta este raul Boteti, celelalte rauri ce
strabat desertul sunt putine si apar dupa ce ploua, apale subterane se gasesc la
adancimi mari, acestea strabat depresiuni, spre desert, depresiunile au
dimensiuni de la cativa metri pana la zeci de kilometri si asigura cursuri
temporare sau semipermanente de apa.
Ce vegetatie in desertul Kalahari se intalnesc specii de acacia, palmieri si
vegetatie de savana si multe alte specii de plante ce reprezinta o sursa bogata
de hrana pentru animalele ce traiesc in aceasta regiune. Ce elemente ale faunei
intalnim antilope, mai multe subspecii, giraffe, sacali, hiene, o multime de
animale rozatoare, si multe specii de pasari. Cea mai extinsa regiune protejata
din Kalahari este Rezervatia Central Kalahari Game in Botswana si Parcul

15
Transfrotier Kgalagadi, ce se intinde atat pe teritoriul Botswanei cat si al Africii de
Sud.
Desertul Arabic, Egipt

Desertul Arabic sau desertul estic cum mai este denumit, este o regiune arida
din estul Egiptului, are ca vecini in nord Marea Mediterana, Marea Rosie si
Canalul Suez in est, Desertul Nubian (de-a lungul paralelei de 22 0 latitudine N) in
sud si in vest Valea Nilului. Altitudinea maxima din acest desert este de 2.100 m
in rest fiind altitudini mult mai mici pana ce coboara in mod brusc la nivelul marii,
in est zona este in mare parte un platou cu forme neregulate, dupa aceea panta
urca pana la un lant de munti vulcanici ce face legatura cu Marea Rosie. Zona
arida a determinat conditiile de trai pentru oameni sa fie foarte aspre, dar acestia
s-au adaptat existand cateva sate agricole ce se gasesc pe platou si in munti. In
aceasta regiune se gasesc depozite de turcoaz, roca fosfatica, nitrati, sare si
piatra de constructie.
Numele de Desertul Arabic ii revine si Marelui Desert de Nisip, denumit popular
Rub‘ al Khali (Patrarul Gol), din Peninsula Arabica, unul dintre cele mai fierbinti si
in mare parte nelocuite deserturi de nisip din lume.
Desertul Denakil, Etiopia

Desertul Denakil se afla in nordul Etiopiei si se extinde in Eritrea si Djibouti,

este situate in zona centrala a Depresiunii Denakil, un bazin triunghiular ce
coboara pana la 120 m sub nivelul marii si este despartit de Marea Rosie printr-
un lant de dealuri, numit Alpii Denakil. Desertul este caracterizat de formatiuni de
lava neagra, conuri vulcanice fumegande, izvoare calde si terenuri sulfuroase,
acesta este unul dintre cele mai fierbinti deserturi din lume, cu o medie anuala a
temperaturilor de pe timpul zilei, de 270C si maxime ce pot atinge valori de peste
500C, precipitatiile atmosferice din aceasta regiune se inregistreaza sub 200
mm/an.
Desertul Denakil face parte din sistemul Valea Marelui Rift, este o zona cu
activitate seismica importanta, desi seisme puternice nu s-au mai inregistrat in
ultimul secol. Aici sunt numerosi vulcani activi, de exemplu Muntele Erta'ale aflat
la 503 m altitudine a erupt recent, in anul 1995. Zone din desert sunt populate de
zebra si magari salbatici. Subteranul desertului contine mici depozite de mangan
si potasiu, dar principala resursa naturala este sarea.
Desertul Thar, India

Desertul Thar sau Marele Desert Indian, este o regiune ce se afla in nord
vestul Indiei si estul Pakistan-ului, desertul Thar este marginit in nord-vest de
catre Raul Sutlej, in est de lantul muntilor Arāvalli, in sud de o mlastina de sare,
cunoscuta sub numele de Rann of Kutch, si in vest de catre Valea Indusului. Cea
mai mare parte a desertului se afla in statul Rājasthān, India. In aceasta regiune

16
arida a fost locul unde India a detonat primul sau sipozitiv nuclear, la Pokaran in
anul 1974.
Desertul Thar masoara 800 km lungime si 490 km latime, tipurile de relief din
aceasta regiune sunt in mare parte dune de nisip si campuri cu roci si zone
acoperite de vegetatie mica. Cea mai mica altitudine este 61 m in apropierea
Rann of Kutch si 457 m in muntii Arāvalli. Precipitatiile atmosferice sunt putine,
cu o medie anuala cuprinsa intre 127 mm si 254 mm si temperaturile cresc pana
la 530C in luna iulie.
Un mare sistem de irigatii si un proiect de energie electrica au ajutat la
dezvoltarea regiunii desertice Thar, mai ales nordul si vestul desertului, aceste
elemente au ajutat in special la dezvoltarea agricola. Populatia desertului are ca
principala activitate economica pastoritul, prelucrarea pieilor de animale si
industria lemnului. Pe teritoriul desertului Thar s-au infiintat cateva orase,
Jodhpur este piata de desfacere deoarece este in apropierea terenurilor irigate
unde se cultiva bumbac si faina. Acest oras a fost fondat la sfarsitul secolului al
XV-lea si cateva dintre vechile cladiri din acest oras inca mai rezista. Din orasul
Jaisalmer se realizeaza safari-uri cu camele, ceea ce permite explorarea
desertului. In aceasta regiune a fost creat Parcul National Desertul Thar pentru a
proteja o suprafata de 3.000 km2 pe care se afla specii de plante si animale rare
si aflate in pericol de disparitie, acestea s-au adaptat la conditiile de viata, nu
tocmai primitoare.
Dasht-e Kavir, Iran

Dasht-e Kavir se afla in partea central nordica a Iranului, acesta incepe de la

50 km departare de orasul Qom (spre vest) si se extinde catre est pe o distanta
de 290 km prin provincia nordica a Iranului, Semnān, catre provincia estica
Khorāsān. Intinderea sa de la nord catre sud este de 190km si suprafata sa
totala este de aproximativ 54.400 km2. Dasht-e Kavir este cel mai mare dintr-o
serie de bazine mici situate in zona nordica, montana, a Iranului. Majoritatea
bazinelor se afla la o altitudine de 900 m, varfurile montane din jurul acestora au
inaltimi variate cuprinse intre 1.500 m si 1.800, cateva dune de nisip se afla in
partea sudica a desertului.
Pe timpul verii temperaturile cresc foarte mult si de obicei aici nu cad
precipitatii. Iarna temperaturile inca sunt ridicate dar noaptea apare fenomenul
de inghet, pe perioada iernii desertul primeste cantitati mari de precipitatii si mare
parte din bazinul Kavir poate sa fie acoperit de ape timp de mai multe saptamani.
In ciuda umezelii din timpul iernii, concentratia de sare din sol este mult prea
mare ca desertul Dasht-e Kavir sa fie acoperit de vegetatie, contrar faptului ca
aici se gasesc unele plante ce rezista la concetratia de sare desertul este sterp.
In desertul Dasht-e Kavir nu se gasesc terenuri cultivate, asezari umane iar
vegetatia este inexistenta chiar daca in aceasta regiune apa nu lipseste. O
multitudine de deserturi raman neexplorate.

17
 Numele desertului provine de la cuvantul persan kavir ce inseamna mlastina
de sare sau o teren innamolit acoperit de o crusta dura de sare cristalizata.
Tocmai de aceea oameni si animalele se feresc sa traverseze acest desert,
crusta de sare nu ar rezista sub greutatea lor, crusta are o latime cu valori
cuprinse intre 10 si 100 mm si se poate sparge in orice moment si cei care ar
cadea ar ramane prinsi in mlastina de dedesubt. Caile de comunicatie ale
Iranului nu sunt prezente in aceasta regiune, in general ea fiind evitata de catre
oameni.
Deserturile din Arabia Saudita

Mai mult de jumatate din suprafata Arabiei Saudite este reprezentata de

desert. Unele zone de desert sunt acoperite de dune de nisip, ce se misca, in
timp ce altele sunt stabile. Modelate de catre vanturi, dunele de nisip au forma
unor ciucuri lungi sau dealuri inalte. Aici plantele ce cresc sunt in numar foarte
mic, exceptand oazele irrigate de izvoare sau fantani. In Arabia Saudita sunt trei
mari deserturi ce se desfasoara in trei zone ale platoului central al tarii: in nord,
An Nafūd, Rub‘ al Khali, in sud si Ad Dahnā’ ce face legatura intre cele doua, in
est. Rub‘ al Khali este unul dintre cele mai mari deserturi ale lumii, ca suprafata,
masoara circa 650,000 km2 , este aproape la fel de mare precum statul Texas,
din S.U.A.
Desertul An Nafūd este caracterizat de dunele de nisip de forma paralela,
majoritatea au de la 6 la 15 m inaltime, dar unele ating peste 30 m inaltime. In
unele regiuni vanturile au transformat relieful, suprafetele din piatra fiind spalate
si au suferit pierderi de materiale, in nordul desertului se afla marginea sudica a
desertului Sirian.
O centura formata din dune de nisip si creste este cunoscuta sub numele de
Ad Dahnā’ se intinde in sud de-a lungul desertului An Nafūd, separand Najd si Al
Aḩsā’, variind in latime intre 24 si 80 km. Acesta face legatura regiunile desertice
nordice cu Rub‘ al Khali, in sud.
Desertul Rub‘ al Khali este mult mai mare si mai uscat decat celelalte deserturi
din Arabia Saudita, nu prezinta oaze si se poate trai in spatiul acestuia doar
temporar, in lunile reci de iarna, de catre nomazii crescatori de camile numiti
Beduini. Rub‘ al Khali se intinde din sudul Arabiei Saudite pana dincolo de
granitele cu Yemen si Oman. Asemeni desertului An Nafūd, Rub‘ al Khali este o
mare de nisip, culmi si dealuri, unele dintre ele avand inaltimi de pana la 150m.
unul dintre cele mai bine pastrate locuri din lume, unde a cazut un meteorit, este
situl Wabar, localizat in centrul desertului Rub‘ al Khali.
Desertul Colorado, Statele Unite ale Americii

Desertul Colorado, o regiune arida aflata in sud-vestul Americii de Nord, se

intinde de la Trecatoarea San Gorgonio din muntii San Bernardino in sud-estul
Cliforniei pana la Baja California in nord-vestul Mexicului. O serie de lanturi

18
muntoase, inclusiv Muntii San Bernardino si Chocolate, separa desertul Colorado
de desertul Mojave. Mare parte din regiune, mai exact 320 km lungime si 80 km
latime, se afla sub nivelul marii, aici sunt incluse depresiunile Salton Sea, Valea
Coachella si Valea Imperiala. Regiunea este strabatuta de Raul Colorado, fiind
dezvoltat un sistem de canale de irigatii ce preiau apa de la acest rau.
Temperatura se schimba in mod brusc de la 00 C la 46.10 C, precipitatiile rareori
depasesc valoarea de 102 mm/an.
Desertul Mojave, Statele Unite ale Americii

Desertul Mojave este o regiune arida din sud-estul Californiei, acesta face parte
din Marele Bazin. Desertul Mojave are o suprafata de 52.000 km 2, in anul 1994
s-a infiintat Rezervatia Nationala Mojave, ce se desfasoara pe o suprafata de
circa 6.199 km2 , in subteranul desertului s-au gasit depozite de borax si
minereuri de fier. Desertul Colorado este o regiune adiacenta a desertului
Mojave.
Desertul Sonora, America de Nord

Desertul Sonora este o regiune arida ce se intinde pe teritoriul Arizonei, in sud-

vestul acestui stat, in sud-estul statului California si in nord-vestul Mexicului (de
obicei in unele lucrari este inclusa aproape toata Peninsula Californiei). Desertul
Sonora este delimitat de desertul Mojave in nord, tinuturile inalte ale statului
Arizona in est, iar in sud Sierra Madre Occidentala din Mexic. Suprafata Sonorei
este de aproximativ 310.799 km2.
Desertul Sonora ocupa 20% din teritoriul statului Arizona, insa mai mult de
80% din populatie locuieste aici, in special in apropierea orasului Phoenix si
Tucson. Alte zone unde se mai afla orase in cadrul acestui desert sunt Indio,
Blythe si El Centro in California, Yuma in Arizona; iar in Mexic Hermosillo,
Guyanas si Ciudad Obregón. Regiunea desertica este impartita in numeroase
rezervatii unde traiesc amerindieni si unitati militare americane si baze aeriene.
Zone mari din desert sunt pastrate sub forma de parcuri naturale: Parcul
National Joshua Tree, Monumentul National Organ Pipe Cactus, Cabeza Prieta
National Wildlife Refuge, Imperial National Wildlife si Kofa National Wildlife
Refuge, toate aceste zone sunt parti existente ale desertului Sonora
Altitudinile desertului Sonora sunt relative mici in comparative cu regiunile
inconjuratoare, acestea ajung pana la maxim 300 m inaltime, zonele cele mai
inalte sunt muntii californieni, Chocolate si Chuckwalla; muntii din Arizona, Kofa
si Harquahala si in mexic Cerro del Pinacate.
Pe timpul verii, desertul Sonora devine una dintre cele mai uscate si
calduroase regiuni din America de Nord, temperaturile ating valori de 38 0 C, iarna
este predominant blanda, adica in luna ianuarie temperaturile au valori cuprinse
intre 100 si 160C. Majoritatea zonelor din desert nu depasesc mai mult de 250
mm/an, totusi in mare parte apa din regiune provine din subteran, ea alimentand

19
raurile ce strabat desertul, intre aceste rauri se mentioneaza Raul Colorado, Raul
Gila, Raul Salt, Raul Yaqui, Raul Fuerte si Raul Sinaloa, toate aceste rauri isi au
izvoarele in regiunile mai inalte din apropiere. Agricultura dezvoltata in aceasta
regiune desertica se bazeaza pe irigatii si pe apa raurilor ale caror niveluri au
inceput sa scada tot mai mult inca din anii ”60.
Desertul Sonora detine o remarcabila si unica vegetatie, ce este capabila sa
reziste foarte bine la temperaturile foarte ridicate de pe parcursul zilei, precipitatii
atmosferice putine, vanturi puternice, si la temperaturile scazute din timpul noptii
si unui sol sarac in substante nutritive. Cea mai raspandita specie de plante in
aceasta regiune este cactusul, aici se gasesc mai multe subspecii, printer care
saguaro, pricly pear, cholla, staghorn, organ pipe si barrel cactus. Ca plante
indigene aici se gasesc Joshua tree, mesquite, palo verde, tufe de burro, creozot
etc.
Din punct de vedere al faunei aici se afla specii remarcabile de reptile, broasca
testoasa de desert, monstrul Gila, chuckwalla, Gekko gecko, soparla de desert
Colorado, soparla de desert cu corn si numeroase specii de serpi cu clopotei.
Printer mamifere aici gasim veverite, soareci, sobolanul-cangur, iepuri, vulpi,
coioti etc.
Desertul Atacama, America de Sud

Desertul Atacama este o regiune arida, situat in nordul statului Chile, in est
este limitat de catre coasta Oceanului Pacific, iar in est de Muntii Anzi. Aici
precipitatiile atmosferice cad doar de doua sau patru ori intr-un secol, acest
desert este una dintre cele mai aride regiuni ale lumii, lipsa precipitatiilor duce la
o inversiune termica, apele reci sunt aduse din zona Antarcticii de catre curentul
Humbolt, aduc cu ele un aer rece ce forteaza aerul cald sa urce si astfel acest
aer rece ii ia locul celui cald. Aceasta inversiune termica produce foarte putina
ploaie si foarte multa ceata.
Vegetatia desertului este foarte putina si dispersata cu exceptia a unor oaze,
foarte putine ca numar. Inversiunea termica pastreaza temperaturile la valori
mici, in ciuda pozitiei apropiate a acestuia de Ecuator. De exemplu, orasele
chiliene Atofagasta si Santiago au temperaturi cu valori comparabile, in ciuda
faptului ca Atofagasta, din regiunea Atacama, este la o distanta de 1.700 km de
Ecuator.
Desertul are o suprafata de aproximativ 363.000 km 2.
Marele Desert de Nisip, Australia

In anul 1873 exploratorul britanic Peter Warburton a devenit primul european

care a travesat Marele Desert de Nisip, cunoscut si sub denumirea de Bazinul
Canning, regiune arida aflata in nord vestul Australiei, in statul Australia de Vest.
Acesta are zone intinse de dealuri de nisip si mlastini de sare, ce se
intersecteaza cu unele teritorii acoperite de vegetatie. In acest desert traiesc mai

20
multe triburi de aborigeni australieni, dintre acestea enumeram triburile Karadjeri
si Nygina. In subteranul Marelui Desert de Nisip se gasesc numeroase resurse
minerale importante.
Pe teritoriul acestui desert se intalnesc specii de acacia, stejari de desert,
tussock si multe altele, Nisipurile acestuia sunt de culoare rosiatica.
Desertul Victoria, Australia

Desertul Victoria este o regiune arida din zona sudica a Australiei, pe teritoriul
statului Australia de Sud si Australia de Vest. Este o zona bogata din punct de
vedere al lacurilor sarate, cu multe dune de nisip si teritorii acoperite de
vegetatie, aceasta se intinde de la est catre vest pe o distanta de 725 km si este
separat de Marele Golf Australian, de catre Platoul Nullarbor. Mai multe gruburi
de aborigeni locuiesc in aceasta regiune. In 1875 exploratorul britanic Ernest
Giles a devenit primul european care a traversat acest desert, acesta l-a denumit
cu numele Reginei Victoria, regina Regatului Unit al Marii Britanii.
Modul in care influenteaza deserturile tropicale populatia si
dezvoltarea economica a statelor.

Majoritatea statelor ce-si au asezarile omenesti in zonele desertice sunt din

punct de vedere economic slab dezvoltate, in curs de dezvoltare, mare parte
dintre ele, si foarte dezvoltate (Statele Unite ale Americii si Australia)
Africa este continetul cu cele mai multe deserturi, si in acela sit imp cele mai
mari.
Populatia acestui continent a reusit sa se adapteze foarte bine la conditiile de
trait oferite de natura, dar in acelasi timp au incercat sa influenteze natura,
creand sisteme de irigatii, statii de desalinizare a apei.
Desertul Sahara strabate multe tari, acestea sunt: Libia, Egipt, Maroc,
Algeria, Tunisia, Mauritania, Mali, Niger, Ciad si Sudan.
Egiptul are numeroase resurse economice, acestea fiind exploatate tara se
afla intr-o continua dezvoltare, turismul este o ramura economica exploatata la
maximum de catre egipteni, resursele de petrol aduc si acestea beneficii, iar
Valea Nilului este esentiala pentru economie deoarece in aceasta zona
agricultura este cel mai bine dezvoltata. Agricultura Egiptului este ajutata in
principal de catre fluviul Nil, el fiind principala sursa de apa pentru terenurile
arabile din zona, aici a fost dezvoltat un sistem de irigatii foarte bun.
Principalele culturi agricole sunt cele de bumbac, cereale, fructe si legume, si
cresterea animalelor. Suprafata cultivabila a Egiptului este restransa, dar fertila.
Este localizata de-a lungul raului Nil si in Delta Nilului. In secolul trecut Egiptul nu
necesita importuri de cereale, insa in prezent este nevoit sa importe mai mult de
un sfert din necesarul de cereale si mult mai mult carne si produse lactate. In
prezent statul exporta fructe si legume, curmale, zahar si orez.
Libienii au incercat sa-si dezvolte economia bazandu-se agricultura de pe
coasta mediteraneana, deoarece acolo s-au putut obtine culturi mai bune si mai
productive decat in sudul tarii, s-au putut intreprinde activitati piscicole si multe

21
altele. Agricultura Libiei se bazeaza pe cultura tomatelor, a graului, cartofilor,
citricelor, curmalilor, maslinilor si a orzului. Cresterea animalelor este axata in
principal pe cresterea ovinelor, caprinelor, camilelor, pasarilor de curte si a
vitelor. “Marele Rau Creat de Oameni” este proiectul care a fost construit de
catre oameni pentru a putea fi de folos fermelor, pentru irigarea culturilor, acest
sistem de irigatii strabate Sahara, el poate sa transporte apa din sudul Libiei
catre coasta si sa irige pana la 75.000 hectare de pamant.
Algeria, populatia acestui stat a reusit si ea sa se adapteze la conditiile
impuse de regiunea in care traieste. Productivitatea agricola din Algeria este
mica, statul importand peste 75% din necesarul de hrana. Principalele culturi, au
fost in 2003, includ cereale (3.1 mil. tone), precum grau, orz, legume si pepeni
(2.9 mil. tone), fructe (1.4 mil.tone) din care grepfruit, curmale si masline, si
cartofi (1 mil. tone). O alta cultura importanta pentru economia Algeriei este cea
a tutunului. Dintre animalele ce sunt crescute in aceasta tara, oile, se preconiza
in anul 2003, ca ar fi in numar de 17.3 milioane de capete, caprine 3.2 mil.
capete si vite 1.6 milioane. In 1990 guvernul Algerian a incercat sa replanteze
cateva dintre vechile podgorii, pentru a incuraja cresterea productiei de vin,
aceasta activitate fiind una traditionala pentru industria Algeriei.
Marocul este si el o tara pe teritoriul careia se intinde Sahara, agricultura
acestui stat este axata mai mult pe cresterea animalelor, principalele culturi fiind
cele de cereale, in special grau si orz (8 mil. tone); cartofi si sfecla de zahar (1.2
mil. tone); legume, aici sunt incluse cele de tomate si pepeni (3.7 mil. tone);
fructe, mai ales grepfruit si curmale (2.2 mil. tone); si trestie de zahar (947.200).
tot aici mai cresc si alte varietati de fructe si legume. Cresterea animalelor este la
fel de dezvoltata ca in celelalte tari, in 2003, fiind inregistrate 16 milioane de
ovine, 5.1 milioane caprine, 2.7 milioane de capete de bovine.
In celelalte tari care-si au teritoriul in cadrul Saharei au agricultura dezvoltata
in aceeasi masura, ca cele mentionate mai sus, principala activitate agricola fiind
cea a cresterii de animale, in special ovine, caprine si vite, in aceste zone nefiind
crescute porcinele datorita religiei si culturii locuitorilor. Urmeaza culturile de
cereale, cele de fructe, mai ales grepruit si curmale etc.
De exemplu in Mauritania principala activitate agricola este cea a cresterii de
animale, ovine (8.7 mil. capete), caprine (5.5 mil. capete), bovine (1.5 mil.
capete) si pasari de curte (4.2 mil. capete). In sudul tarii terenurile arabile sunt
putine, principalele culture fiind cele de orez, curmale, pepeni, porumb, cartofi,
mei etc.
In Tunisia seceta joaca un rol foarte important pentru agricultura, la fel ca sin
in celelalte tari sahariene. In fiecare an statul se confrunta cu o productie agricola
ce variaza de fiecare data, principala acuza este seceta si lipsa apei, a resurselor
pentru canale de irigatii. Principalele culturi, sunt cultivate pe teritoriile mai fertile
din nord, sunt incluse culturile de cereale precum graul, orzul (1.503 000 tone);
legume si pepeni (2.1 mil. tone); si fructe, mai ales grepfruit, curmalele, din
oazele sahariene, si portocale din Peninsula Cape Bon (957.600 tone). Tot in
Tunisia, o ramura a agriculturii este aceea a cresterii animalelor, 6.8 mil. ovine,
1.4 mil. capre, 760.000 vite, 231.000 camile, 57.000 cai si 76 mil. pasari de curte.

22
 Majoritatea locuitorilor Sudanului traiesc din agricultura, dar 7% din teritoriul
tarii este cultivat. Principalele culture, in anul 2003, au fost cele de cereale, grau
si sorghum, o planta ce rezista la seceta, aceasta este cultivate in special in
regiunile tropicale, (5.4 mil. tone), cartofi si sfecla de zahar (171.600 tone); fructe,
precum curmalele (979.860 tone). Trestia de zahar, este prelucrata si
transformata in zahar, tot aici se mai produce bumbac, terenuri cultivate in
regiunea Al Jazīrah, aflata intre raurile Nilul Alb si Nilul Albastru. In 2003
animalele crescute erau in numar de 38.1 milioane de capete de bovine, 47 mil.
oi, 40 mil. capre, 3.2 mil. camile si 39 mil. pasari de curte.
In Mali, agricultura reprezinta peste 86% din populatia active, principalele
culturi sunt cele de mei, orez, sorghum, porumb si trestie de zahar. Cresterea
animalelor este si ea importanta pentru economia statului, 6.9 mil. vite, 6.3 mil.
ovine, 8.8 mil. caprine si 25.5 mil. pasari de curte. Circa 2.8 mil. tone, de cereale
si 611.938 tone de bumbac au fost recoltate in anul 2003. seceta prelungita de la
mijlocul anilor “80 au distrus majoritatea culturilor agricole si a decimat mare
parte dintre turmele de animale.
In America de Nord, cele mai multe deserturi se afla in S.U.A., insa teritoriul
acestui stat este foarte mare si astfel zonele desertice chiar daca nu sunt
cultivate acestea nu au influentat foarte mult economia tarii, in aceste zone
dezvoltatndu-se alte ramuri economice, cum sunt cele de servicii, si totusi in
aceste zone aride exista numeroase orase, de exemplu Las Vegas din desertul
Nevada este imperiul jocurilor de noroc, sau Phoenix din Arizona, care este un
important centru economic al statului Arizona, fiind implicat in productia de
confectii, de echipamente sportive si produse electonice (computere) si multe
altele. Agricultura statului Arizona este in special axata pe productiile de legume;
citrice si alte fructe; produse lactate etc.
Statul California (desertul Sonora) este principalul stat al S.U.A din punct de
vedere al productiei agricole, in 1997 s-au vandut produse agricole de peste 23
miliarde de dolari. Principalele culturi sunt cele de fructe dintre care enumeram
curmale, citrice, masline, nectarine; legume morcovi, tomate, cartofi, broccoli,
spanac; orez, bumbac si multe altele. Productia de vin este si ea foarte mare, aici
fiind hectare intregi acoperite de podgorii. California conduce pe plan economic
si la cresterea animalelor, in principal bovine, ovine, pasari de curte, la produsele
lactate si oua etc.
In Mexic (desertul Sonora), doar 14% din teritoriu este cultivat, mai ales zona
nordica sic ea din apropierea capitalei (Mexico City), aici fiind in mare parte munti
si zone aride (desertul Sonora). Principalele culturi sunt cele de porumb, orez,
orz, fasole, legume si citrice. Pentru export sunt cultivate terenurile cu cafea,
tomate, sfecla de zahar, bumbac si citricele. Majoritatea cantitatilor produse sunt
exportate in Statele Unite ale Americii.
Chile (desertul Atacama), este un stat cu un numar mic de terenuri arabile,
deoarece relieful nu permite transformarea a cat mai multor zone in terenuri
favorabile agriculturii.
In anul 2002 culturile cele mai mari au fost cele de fructe, mai ales grepfruit si
mere (1.8 mil. tone); legume (2.7 mil. tone); sfecla de zahar si cartofi (1.1 mil.
tone); si porumb (1.189.729).

23
 Animalele ce sunt crescute aici sunt oile, ce sunt crescute in regiunile din
Patagonia, Tierra del Fuego si Magallanes; in intreaga tara au fost inregistrate
peste 3.9 mil. capete de ovine, lana obtinuta 16.000 tone; vite 3.3 mil. capete; 3.5
mil. porcine; 670.000 cai.
Australia este o tara foarte dezvoltata din punct de vedere economic,
agricultura se bazeaza in special pe cresterea ovinelor. In Australia doar 7% din
teritoriu este cultivat, aici principalele culturi sunt cele de trestie de zahar, orz,
orez, porumb, sorghum, ocupa circa 27 % din terenurile arabile.
Australia este renumita si pentru podgoriile sale de vin, acestea se afla in
Australuia de Sud, New South Wales, Victoria se sud-vestul Australiei de Vest.
Valea Barossa din Australia de Sud si Valea Hunter din New South Wales sunt
cele mai cunoscute zone din Australia, datorita podgoriilor existente aici.

Din informatiile primite descoperim ca desi mediul tropical nu este tocmai

propice dezvoltarii vietii, totusi plantele si animalele ce cresc in aceste regiuni
neprimitoare au incercat sa se dezvolte in armonie cu mediul, adaptandu-se la
conditiile impuse de catre acesta. Clima are o foarte mare influenta in
dezvoltarea reliefului, a vietii in sine, aceasta poate sa fie foarte capricioasa sau
reuseste sa ofere conditii necesare aparitiei vietii, peisaje minunate schimbate de
catre aceasta. Astfel mediul tropical uscat ofera formatiuni unicate de relief,
specii unice si iremarcabile de plante si animale, dar in acelasi timp s-a dovedit
ca oamenii se pot adapta foarte bine la mediu desi acesta le este potrivnic,
creandu-se o armonie intre toate elementele naturii. Totodata daca oamenii nu
si-au putut procura hrana din regiunile aride au incercat sa gaseasca metode de
combatere a lipsei de apa, a caldurii excesive; construind sisteme moderne de
irigatii, au costruit statii de desalinizare a apei si multe altele.
Mediul tropical uscat este unic in lume, la fel ca si celelalte medii climatice,
fiecare are particularitatile sale, dar intotdeauna natura reuseste sa creeze un
echilibru intre elementele sale.

24
Bibliografie:

Ielenicz M., 2005, “Geomorfologie”, Editura Universitara, Bucuresti.

Posea G., Armas I., 1998, “Geografie fizica, Terra camin al omenirii si
Sistemului Solar”, Ed. Enciclopedica, Bucuresti.
“Ghid Complet Australia”, Editura Aquila “93, 2003, Oradea
Povara R., 2004, “Climatologie Generala”, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti.
Stanila A., 2006, “Biogeografie”, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti.
*** 2005, “Microsoft Encarta Reference Library Program”
*** 2003, “Atlas Geografic, Program”

25