2023 lipsa de precipitații Localizare • Deserturile tropicale sunt cuprinse intre 40° latitudine N si 40° latitudine S. • Pe glob, deserturile sunt foarte raspindite, in emisfera nordica se gasesc pe continentul african, in Peninsula Arabica, Irak, Iran, Pakistan, nord- vestul Indiei(Desertul Thar), iar in Statele Unite ale Americii se gasesc in urmatoarele state: Utah, Idaho, Oregon, Nevada, Arizona si California; Mexic (desertul Sonoran). • In emisfera sudica se afla in America de Sud (Atacama), Africa de Sud (desertulKalahari), iar in Australia – Desertul Victoria, Marele Desert de Nisip.Deşerturile africane ocupa suprafete mult mai mari decit cele de pe celelalte continente. Harta fizica a lumii • Semideserturile se desfasoara la trecerea dinspre desert catre regiunile vecine (savana sau regiunea subtropicala). Sunt caracteristice in Podisul Iranului, in regiunile periferice ale Saharei si in sudul Africii (tarmurile Namibiei si Rep. Africii de Sud), in America de Nord la est de Cordilieri, in America de Sud pe portiuni din litoralul vestic (Mexic) si in interiorul Australiei. Cantitatea de precipitatii: • În regiunile tropicale aride precipitaţiile aproape lipsesc, din cauza uscăciunii aerului şi marii înălţimi a nivelului de condensare,insa in linii generale precipitatiile sunt mai mici de 2500 mm pe an. Se produc adesea vârtejuri puternice care ridică la înălţimi apreciabile coloane imense de praf şi nisip. Rareori ciclonii formaţi pe frontul polar (temperat) pătrund în regiunile tropicale, dând naştere unor averse puternice de ploaie, care umplu văile seci cu torenţi vijelioşi şi fac să apară o vegetaţie efemeră, grăbită parcă să-şi încheie ciclul vegetativ înainte ca rezervele de umezeală să se fi terminat. • Asemenea averse pot să apară o dată la mai mulţi ani sau la mai multe decenii. Se înţelege deci că mediile anuale ale cantităţilor de precipitaţii sunt sub 200 mm şi pot coborî chiar până la 0 mm, cum s-a întâmplat la Calama (oraş în interiorul Republicii Chile, situat la altitudinea de 2264 m), unde de-a lungul timpurilor istorice nu s-a semnalat nicio ploaie. • In semideserturi cantitatea de precipitatii este mai mare (3000-3500 mm/an), iar ploile cad anual si mai regulat, ceea ce conduce la o veg- etatie de sezon cu ierburi, arbusti si plante su- culente (brusa cu accacii din nordul Saharei, brusa cu cactacee din Mexic, catinga braziliana etc). Vaile sunt mai mari, au apa in sezonul umed si asigura conditii vitrege pentru exis- tenta unor asezari mici Clima • Clima este tropical uscata cu temperaturi medii an- uale cuprinse intre 20-30 °C si cu amplitudini ter- mice diurne ridicate. • Condiţile de ariditate specifice deşerturilor tropicale sunt accentuate în regiunile deşertice litorale, care se află sub influenţa curenţilor oceanici reci. Fenomenul se datorează temperaturilor mai coborâte ale apei şi aerului de deasupra curenţilor reci. Este propriu deşertului Sonora, influenţat de curentul rece al Californiei, deşerturilor Peru si Atacama, influenţate de curentul rece al Perului (sau Humboldt), Saharei de Vest, aflată sub influenţa curentului Canarelor şi deşertului Namib, influenţat de curentul Benguelei. • Exemplul menţionat, al localităţii Calama de la periferia deşertului Atacama, cel al localităţii Arica, din nordul statului Chile, unde în 43 de ani s-a înregistrat o medie anuală a precipitaţiilor de numai 0,5 mm, cel al oraşului Iquiqe (situat pe litoralul deşertului Atacama), în care media anuală este de numai 3 mm, cel al localităţii Walvis Bay (situată pe ţărmul Oceanului Atlantic în deşertul Namib) unde media anuală este de 30 mm şi multe altele, costituie dovezi ale influenţei curenţilor reci asupra reducerii până la dispariţia aproape totală a precipitaţiilor atmosferice. • Aceasta nu înseamnă că, în interiorul continentelor, ariditatea nu pate fi pe alocuri aproape la fel de severă. Dovadă sunt precipitaţiile medii anuale de numai 1mm, înregistrate în localitatea egipteana Luxor. Uneori, ploile, şi aşa destul de rare, nu ajung până pe suprafaţa terestră, picăturile evaporându-se în cădere din cauza temperaturilor extrem de ridicate ale aerului. • Soarele străluceste aproape tot timpul cât acest lucru este astronomic posibil. Drept urmare suprafaţa terestră, mai ales când este acoperită cu nisip, se încălzeşte excesiv, atingând chiar temperaturi de 80°C (în deşertul Sahara s-au înregistrat 58 0C, in California-Valea Mortii 56.7 °C) Dimpotrivă, noaptea, lipsa vaporilor de apă şi a norilor determină răcirea suprafeţei terestre, uneori până la valori de 0°C. • Temperaturile anuale sunt cuprinse obişnuit între 20 si 30°C (21,6°C la El Golea în Sahara algeriană) şi mai scăzute datorită creşterii altitudinii (19,1°C Windhoek în Namibia) sau influenţei curenţilor oceanici reci (16,6°C la Walvis Bay, pe ţărmul deşertului Namib). • Amplitidinile termice anuale se cifrează de regulă între 22 şi 25°C (la Jacobabad luna cea mai rece, ianuarie, înregisrând 15°C, iar luna cea mai calda, iunie, 37°C, iar la El Golea 9 şi, respectiv, 34°C). În regiunile tropicale aride cu altitudini mai mari diferenţele scad până la 10°C (la Windhoek lunile cele mai reci, iunie si iulie, îregistrează 13°C, iar cele mai calde, noiembrie, decembrie şi ianuarie, 23°C), iar în cele aflate sub influenţa curenţilor oceanici reci, până la 5°C (Walvis Bay temperaturile medii lunare variază între 14 şi 19°C). • Ca urmare a marii uscăciuni şi a variaţiilor termice diurne puternice, în regiunile cu climat tropical arid se produce o intensă degradare a rocilor, peisajul caracteristc fiind cel al deşerturilor de nisip sau de piatră. Aici întâlnim o slabă prezenţă a vegetaţiei. Aceasta este prezentă pe suprafeţe limitate, discontinue şi numai în scurte intervale de după căderea precipitaţiilor. Desertul Sahara • Sahara cu cei 9.400.000 km² este deșertul cel mai mare de pe Pământ. El cuprinde o treime din Africa, aproximativ suprafața Statelor Unite ale Americii, sau de 26 ori mai mare decât suprafața Germaniei. Acest deșert uscat se întinde de la țărmul Oceanului Atlantic până la Marea Roșie alcătuind un trapez cu o lățime în vest de 4.500 - 5.500 km, iar în nord-sud cu latura de 1500 - 2.000 km. Cea mai mare parte a pustiului este stâncoasă (Hamada) cu pietriș (Serir), pustiul de nisip (Erg) ocupând o suprafața mai redusă. Privire a desertului din Libia Desertul Namib • Desertul Namib este un desert in sud-vestul Africii intinzindu-se de-a lungul coastei Oceanului Atlantic a Namibie si Angolei pe 1200 km,avind zone cu dune de o inaltime de pina la 150 m.Acest desert este considerat cel mai batrin desert din lume,urme a climei calduroase si us- cate putind fi observate inca cu peste 80 mln ani in urma.Suprafata acestuia este de peste 55.000 km².Aici se afla vestitul ‘’Munte de Foc’’,renumit prin vestigiile unor stravechi documente de viata si de cultura bosimana. ‘’Muntele de foc’’ al Namibiei Marele desert de nisip • Marele Desert de nisip este un tinut de desert cu o densitate foarte mica a populatiei aflata in Aus- tralia de Nord-Vest.El ocupa o suprafata de 360.000 km²,fiind situat in statul Western Aus- tralia.Regiunea desertului este o regiujne de ses cu munti in regiunea Pilbara si Kimberley.Marele desert nisipos se continua in sud cu Desertul Gib- son.Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 300 mm,ploile aduse de muson fiind neregu- late ,iar apa din cauza caldurii mari (38-42°)se evapora repede.Iarna temperatura medie scade la valori intre 25-30 °C. Vegetatia deserturilor • Plantele sunt răspândite în foarte multe zone geografice de pe suprafaţa Globului. Ele sunt clasificate după mai multe criterii, cum ar fi: • rezistenţa la temperaturi foarte ridicate, • cantităţi de apă foarte mici sau opusul lor, abundenţa apei, • temperaturi scăzute • modul în care acestea se dezvoltă • substanţele nutritive necesare dezvoltării lor. • Plantele ce cresc în deşert au nevoie de : • foarte puţină apă • multă căldură • nu cer foarte multe substanţe nutritive au reuşit să se adapteze la condiţiile aspre de viaţă, şi-au redus cât de mult posibil evaporatie si transpiratie etc. • Foarte multe plante au caracteristici asemănătoare. Un bun exemplu ar fi acela al cactuşilor ce se găsesc în emisfera vestică. Aceştia se aseamănă foarte mult cu agavele, euphorbia şi plantele suculente din sudul continentului african. Mulţi arbori din pădurile tropicale au în general aceeaşi formă, deşi nu fac parte din aceeaşi specie. Totusi,in mare parte vegetatia deserturilor este xerofila,rara si cuprinde cca 1000 specii. Aristida pungeus • In Sahara spre exemplu vegetatia este foarte diversa,aceasta fiind constituita de gramineele Aristida pungeus si Aristida, cu radacini orizontale pina la 25m lungime,precum si citeva specii de arbusti: • retama (Retama raetam), • caligonum (Caligomum comosum) • drobul desertic (Genista saharae) • arcelul (Ephedra alata) • Acacia harpophylla, • arborele de fistic (Pistacia atlantica) • tufe spinoase. Retama raetam Pistacia atlantica • In desertul Namib cresc Pelargonium sp. specii de plante viu col- orate,precum: • stapelia (Stapelia), • crasula (Crassula), • litops (Lithops), • muscate (Pelargonium sp.), • graminee xerofile (Aristida brevifolia) si • unii arbustixerofili din genul Acacia (Acacia horida, Acacia graffae). Acacia graffae Crassula muscosa • Deasemenea in mare parte vegetatia este dominata de specii de pelin (Artemisa tridentata) si plante suculente • cactusul urias (Carnegia gigantea) cunoscut si sub numele de saguaro, ce la maturitate ajunge sa se dezvolte până la o inaltime de 15-18 m. Are un ritm de crestere foarte lent aproximativ 2.5 am/an, • cereusul (Cereus giganteus),ce îşi intinde ramurile în sus, sub forma unui candelabru, • Beavertail Cactus ,un arbust ce la maturitate ajunge să masoare între 30 si 90 cm, • salcia de desert(Chilopsis linearis), • agavele (Agave americana), • jojoba (Simmondsia chinensis), • liliaceele arborescente (Yucca brevifolia) • cactacee mai mici (Opuntia arborescens,Opuntia versicolor si Opuntia microdasys). Yucca brevifolia Simmondsia chinensis • In deserturi,deasemenea populatia bastinasa cul- tiva in apropierea oazelor curmali,legume si diverse cereale . • Deasemea in aceste medii exista suprafete destul de intinse lipsite de vegetatie cu dune de nisip sau stinci. • Totodata in fundul vailor seci si in oaze cresc nu- meroase specii de palmieri. • In semideserturi vegetatia prezinta diferite adaptari la conditiile de ariditate. Unele plante ierboase sunt efemere si isi desfasoara intregul ciclu vegetativ in perioadele scurte cu ploi. Cactusii si agavele sunt plante suculente care acumuleaza rezervele de apa in tesuturi speciale; pot sa reziste perioade indelungate fara ploi. Ierburile sunt xerofite sau halofile si rezista pe soluri uscate, bogate in saruri. Arborii in aceste medii,sunt, in general, absenti. Fauna deserturilor
• Fauna deserturilor in general este
saraca si este reprezentata in cea mai mare parte de reptile,rozatoare,pasari si unele mamifere carnivore. • Reptilele sunt prezente în număr mare, cum ar fi şopârla de deşert , şopârla cu coada spinoasă , şarpele de nisip, cobra egipteană şi broasca ţestoasă de deşert , melcul gigant african . • Scorpionii sunt caracteristici zonelor de deşert. În Africa se află o specie importantă de scorpioni, Euscorpius imperator , ce măsoară 18-20 cm lungime, şi care sunt capabili să ucidă cu veninul lor un câine în doar câteva secunde, iar un om în 24 de ore. • Păsările din deşert sunt de dimensiuni mici, aici aflându-se dropia gulerată , găinuşa de pustiu, hoitarul alb şi silvia de deşert .Deasemenea in unele zone se in- tilneste si strutul american(Nandu) • Mamiferele rozătoare au reprezentanţi numeroşi din diferite specii cum ar fi iepurele egiptean , şoarecele alergător de deşert , şoarecele săritor . • Ca mamifere rumegătoare se găsesc gazelele, antilopele de deşert care s-au adaptat foarte bine la condiţiile oferite de natură. Ele au copitele astfel încât pot călători prin deşert fără probleme şi de asemenea pot consuma plante suculenteşi pepeni verzi sălbatici pentru a-şi putea petrece mare parte din viaţă fără necesitatea de a bea foarte multe lichide, iar pentru a se feri de căldura înnăbuşitoare a Soarelui, pe timpul zilei caută adăpost, uneori chiar in peşteri. • Dromaderul ( Camelus dromaderius) este animalul simbol al deăertuluiSahara. Acesta poate să bea până la 160 de litri de apă, chiar şi apa de mare şi poate rezista mai mult timp fără apă, în acest timp consumând grăsimea acumulată în cocoaşa sa. În timpul nopţii dromaderului îi scade temperatura corpului astfel rezistând în timpul zilei când temperatura aerului este foarte ridicată. • In semideserturi fauna cuprinde in mare parte hiene si sacali. Influenta antropica • In prezent influenta omului se rasfringe destul destul de negativ asupra deserturilor si semideserturilor.Deoarece oamenii mereu in- cearca sa ia tot ce este mai bun de la natu- ra.Astfel si in acest caz nu este o exceptie.Pop- ulatia locala exploateza la maxim teritoriile date,iar urmarile cele mai grave duc la deser- tificarea continua a teritoriilor. • Lucrarile de valorifi- care agricola a aces- tor teritorii,exploatarea intensa a zonelor de linga oaze,construirea canalelor de irigatii afecteaza si dere- gleaza mult activi- tatea geosistemului. Deasemenea valorificarea Intensiva a resurselor subterane,caracterizate prin diverse rezerve de petrol,fosfati,zacaminte minerale(diamante),uraniu,unele metale de- gradeaza intens activitatea normala perturbind diverse procese. • Toate aceste procese activitati expuse anterior au condus la desertificarea continua a teritoriilor care reprezinta un complex de extindere a tinuturilor aride prin distrugerea treptata a vegetatiei regiu- nilor desertice si semidesertice,deoarece deşerturile sunt regiuni caracterizate prin existenţa unor soluri degradate, adesea destructurate, iar vegetaţia este cvasiinexistentă,si in urma di- verselor activitati antropice se deregleaza proce- sele normale care duc in cele din urma la deserti- ficare. • Fenomenele care anunţă deşertificarea: • Reducerea rezervelor de apă din sol • Distrugerea covorului vegetal care acoperă solul • Degradarea solului din cauza accentuării proceselor de eroziune, salinizare, lateritizare • Înaintarea dunelor. Prevenirea desertificarii • Omenirea trebuie să revizuiască în mod radical atitudinea față de sol. Ar trebui să se ia măsuri privind înverzirea deșerturilor şi prevenirea deșertificării terenurilor. • Conform previziunilor ecologiştilor, peste treizeci de ani deșertificarea va provoca deplasarea a 60 milioane de oameni. Teritoriile vaste de terenuri vor pierde fertilitatea lor și vor înceta să mai fie o sursă de alimentaţie. • Deja, acum se dezvoltă diferite metode de înverzire a deșerturilor. Este o sarcină foarte dificilă, deoarece mult mai ușor e să distrugi decât să restabileşti echilibrul natural. • O alta metoda este si exploatarea rationala a resurselor naturale ale subsolului si utilizarea lor cu maxim de precautie,cit si utilizarea ra- tionala a zonelor destinate agriculturii fara ex- ploatare excesiva ale bunurilor naturale. • O metoda putin mai deosebita este constru- irea unui zid din nisip solidificat,de exemplu ce se planifica a fi efectuat in jurul desertului Sa- hara,ideia ii apartine unui arhitect american,insa inca nu a fost aplicata. Surse bibliografice • http://www.preferatele.com/docs/geografie/1/viitorul-deserturilo13.php • http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/Mediul-Semidesertic-sau-Stepe-77. php • https://prezi.com/rh4hdfji8h2x/mediul-deserturilor-tropicale/ • http://ro.wikipedia.org/wiki/Namibia • http://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ertul_Namib • http://ro.wikipedia.org/wiki/Sahara • http://www.earthonlinemedia.com/ebooks/tpe_3e/climate_systems/tropical_des ert.html • http://www.britannica.com/EBchecked/topic/606540/tropical-and-subtropical-des ert-climate • http://www.referat.ro/referate/Zonele_biogeografice_af499.html • https://ru.scribd.com/doc/120080098/De%C5%9Ferturile-tropicale • http://environmentalsciencebiomes.weebly.com/tropical-desert.html • http://www.slideshare.net/niculaistela/deserturile-tropicale Multumesc pentru atentie!