Deserturile Terrei – MIHAI ROBERT

Deşertul sau pustiul este o zonă care susţine foarte puţine forme de viaţă datorită cantităţii reduse de
precipitaţii (cca. 250 mm/an).
Comparativ cu un mediu mai umed, formele de viaţă din deşert sunt variate dar rămân în general ascunse
pentru a-şi păstra umiditatea.
Aproximativ o treime din suprafaţa Terrei este acoperită de deşerturi. In regiunile de deşert sunt în
general diferenţe mari de temperatură de la zi la noapte. Cauza lipsei de vegetaţie dintr-un deşert (pustiu)
poate fi lipsa apei sau, în regiunile arctice, lipsa căldurii necesare vieţii.

Tipuri de deserturi :
În funcţie de gradul de ariditate sunt trei tipuri principale de deşerturi:
Deşerturi semiaride
• Caracterizate printr-o cantitate anuală de 200-300 mm precipitaţii, care cad în anotimpul umed sub
formă de averse violente, dar şi sub formă de ploi lente de mai mare durată; nu prezintă rezerve
subterane de apă şi nici scurgeri permanente autohtone. Vegetaţia sporadică şi discontinuă de
tufişuri spinoase este legată de anotimpul mai umed şi de ploile întâmplătoare.
Deşerturi aride
• Prezintă precipitaţii medii anuale sub 200 mm; ploile cad sporadic sub formă de averse scurte şi
violente. Nu există un anotimp mai umed, ci doar zile umede, în timpul ploilor. Vegetaţia a dispărut
complet sau este localizată discontinuu în lungul uedurilor. Regimul termic este foarte diferit de la o
regiune la alta, de unde necesitatea subîmpărţirii lor în două tipuri: deşerturi calde (Sahara,
Kalahari, Arabia, Australia) cu temperaturi medii anuale de 15-20°C şi deşerturi reci (Gobi, Tibet,
Groenlanda, Islanda, Pamir, Anzi), în care temperaturile medii anuale sunt cuprinse între -10 şi
+5°C, iar precipitaţiile cad mai ales sub formă de zăpadă.
Deşerturi hiperaride
• Sunt mult mai rare, ele apropiindu-se de limita maximă a aridităţii. Ploile sunt atât de rare încât trec
ani sau zeci de ani până când se înregistrează o aversă de câţiva mm. În deşerturile continentale
(Death Valley) se înregistrează contraste termice diurne foarte mari, în schimb în deşerturile
litorale (Atacama) amplitudinile termice sunt reduse. Vegetaţia este efemeră (durează doar câteva
zile după căderea unei ploi).

Tipuri de deserturi aride :

In aceste zone, carenţa de apă este cauza esenţială a lipsei vieţii.
Deşerturi nisipoase (Erg)
• Stratul superior este alcătuit din nisip în care predomină cuarţul apărut în urma eroziunii exercitate
de vânt, sub acţiunea căruia formează dune de nisip (uneori mişcătoare). Condiţiile de viaţă sunt
vitrege. Unul dintre deşerturile cele mai mari de acest tip este Rub al-Khali din Arabia.
Deşerturi pietroase sau stâncoase (Hammada)
• Stratul superficial este alcătuit din blocuri de piatră sau stânci, rezultate din fisurarea rocilor
datorită variatiilor mari de temperatură şi îngheţului.
 Deşerturi cu pietriş (Serir)
• Iau naştere prin procesele de eroziune şi depunere a materialui adus de gheţari. Sunt frecvente în
Asia Centrală (Iran).
Deşerturi de sare
• S-au format în regiunile aride unde sarea s-a depus după evaporarea apei în care era dizolvată.
Pustiuri de gheaţă
• Sunt localizate în regiunea polară sau în munţii înalţi unde temperatura scăzută a împiedicat
dezvoltarea vegetaţiei (Wright Valley din Antarctica).

Procesele geomorfologice:
Dezagregarea
• Este condiţionată de amplitudinile termice diurne extrem de mari, şi de variaţiile de umiditate zi-
noapte. Variaţiile termice fisurează stratul superficial al rocii; materialele se desprind şi se
acumulează la baza pantelor sub formă de blocuri de grohotiş. Variaţiile de umiditate acţionează
asupra rocilor atât pe cale chimică, prin dizolvarea şi precipitarea sărurilor, cât şi pe cale mecanică,
prin creşterea în volum a cristalelor de săruri.
Alterarea
• Este procesul fizico-chimic cu rol important în regiunile aride. Caracteristica principală este
alternanţa perioadelor scurte de umectare cu cele de uscăciune. Umectarea produce dizolvarea
materialelor, dar şi două tipuri de migrări: la distanţe foarte mici (de ordinul mm sau cm) şi cele
care însoţesc şiroirea pe distanţe de zeci de km.
Migrările la mică distanţă
• Dau naştere patinei deşertice, aflorescenţelor şi microlapiezurilor.
• Patina deşertică sau luciul negru este o pojghiţă subţire, cu aspectul unui lac negru strălucitor,
extinsă la suprafaţa rocilor care conţin minerale solubile sau alterabile. Mineralele dizolvate în
timpul umectării, se concentrează prin evaporaţie pe suprafaţa rocii, formând un strat bogat în oxizi
de fier şi mangan. Patina protejează roca împotriva coraziunii şi chiar a dezagregării.
Migrările la mare distanţă
• Provocate de şiroire, concentrează în zonele depresionare cantităţi mari de produse dizolvate, dar
şi nisipuri şi argile. La secetă are loc o deplasare ascendentă a apei, iar produsele dizolvate
recristalizează la suprafaţă, sub forma unei cruste calcaroase numită duricrust (Australia) sau
caliche (Mexic).
Eroziunea
• Este procesul prin care particulele de sol sau de rocă sunt desprinse şi îndepărtate din loc sub
acţiunea diferiţilor agenţi externi (vânt, precipitaţii, gheaţă)
Coraziunea
• Este acţiunea de erodare şi şlefuire asupra rocilor, exercitată de vântul încărcat cu particule de
nisip. Se resimte mai ales în vecinătatea solului deoarece, la acest nivel, încărcătura de nisip este
maximă.
Deflaţia
• Este acţiunea de spulberare a particulelor fine de la suprafaţa rocilor şi transportul acestora pe
diferite distanţe, funcţie de intensitatea şi viteza vântului. Elementele mai grosiere, care nu pot fi
cărate de către vânt rămân pe loc. Asemenea regiuni, cu aspect de platou pietros, cu întinse
câmpuri de grohotiş se numesc hamada sau reg.
Acumularea
• Materialele rezultate din dezagregare se depun pe sol când acţiunea vântului încetează sau când
acesta întâlneşte obstacole. Iau naştere forme de relief specifice: dune de nisip, barcane.

Desertul Atacama :
Deşertul Atacama (loc fără apă, fără viaţă) se desfăşoară între lanţurile muntoase de coastă şi
Cordilierii Occidentali, de o parte şi de alta a Tropicului Capricornului. Pe o lungime de 1000 km, cu lăţime
variabilă de 100 – 150 km, deşertul ocupă o suprafaţă de aproximativ 140 000 kmp.
Apariţia şi existenţa sa, se explică prin inversiunile termice ale alizeelor şi acţiunea Curentului rece al
Perului (Humboldt). Precipitaţiile extrem de scăzute (50 mm media multianuală), sunt distribuite inegal.
În zonele aride, ploile cad odată la 20 ani, intervalul putând ajunge chiar la 90 ani (localitatea Arica este
polul mondial al aridităţii, deoarece in 10 ani cad doar 1,8 mm/cmp).
Aerul este atât de uscat încât părul devine sfărâmicios, cadavrele animalelor nu putrezesc, ci se mumifică,
fierul nu rugineşte. Norii sunt un element foarte rar.

Desertul Mojave – Valea Mortii:

• Deşertul Atacama (loc fără apă, fără viaţă) se desfăşoară între lanţurile muntoase de coastă şi
Cordilierii Occidentali, de o parte şi de alta a Tropicului Capricornului.
• Pe o lungime de 1000 km, cu lăţime variabilă de 100 – 150 km, deşertul ocupă o suprafaţă de
aproximativ 140 000 kmp.
• Apariţia şi existenţa sa, se explică prin inversiunile termice ale alizeelor şi acţiunea Curentului rece
al Perului (Humboldt).
• Precipitaţiile extrem de scăzute (50 mm media multianuală), sunt distribuite inegal.
• În zonele aride, ploile cad odată la 20 ani, intervalul putând ajunge chiar la 90 ani (localitatea Arica
este polul mondial al aridităţii, deoarece in 10 ani cad doar 1,8 mm/cmp).
• Aerul este atât de uscat încât părul devine sfărâmicios, cadavrele animalelor nu putrezesc, ci se
mumifică, fierul nu rugineşte.

Desertul Sahara:
• Denumirea Sahara provine din limba arabă; „Sahara” în dialectul Tuareg înseamnă „deşertul de nisip”.

• Clima este tropical-deşertică, cu temperaturi medii ridicate (38 °C), deosebit de fierbinte şi uscată.

• Vântul dominant tot timpul anului este vântul Pasat, un vânt uscat ce aduce ploi rare.

• Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte au determinat formarea deşertului. Pe timpul nopţii

temperatura scade uneori până la -10 grade, iar ziua poate atinge 58 de grade Celsius.

• Precipitaţiile sunt reduse (20-200 mm/an), amplitudinile termice diurne foarte mari (30 °C în aer şi
70 °C pe sol).
Desertul Namib:
• Denumirea Sahara provine din limba arabă; „Sahara” în dialectul Tuareg înseamnă „deşertul de
nisip”.
• Clima este tropical-deşertică, cu temperaturi medii ridicate (38 °C), deosebit de fierbinte şi uscată.
• Vântul dominant tot timpul anului este vântul Pasat, un vânt uscat ce aduce ploi rare.
• Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte au determinat formarea deşertului. Pe timpul
nopţii temperatura scade uneori până la -10 grade, iar ziua poate atinge 58 de grade Celsius.
• Precipitaţiile sunt reduse (20-200 mm/an), amplitudinile termice diurne foarte mari (30 °C în aer şi
70 °C pe sol).

Welwitschia mirabillis:
• Specifică pentru deşertul Namib este welwitschia mirabilis, o plantă rară, a cărei rădăcină se înfige
vertical până la 25 m pentru a obţine apă din straturile impermeabile adânci.
• Tulpina subterană este groasă de circa 130 cm, iar la suprafaţa solului prezintă un crater de frunze
stelate de 1 - 3 m lungime, care se târăsc ca nişte panglici deşirate. Ciclul ei de înflorire este de 20
de ani.
• Ţinând seama că planta înfloreşte de 6 - 8 ori înainte de a se usca, viaţa ei poate dura aproximativ
două sute de ani.
• Lumea vegetală din Deşertul Namib cuprinde şi arborele tolba (Aloe), euphorbiacee, acacii.

Desertul Rub-al-Khali:
• Rub al-Khali (în arabă - „Pătrimea goală”) este unul dintre cele mai mari deşerturi nisipoase din
lume (780.000 km2 ) ocupând treimea sudică a peninsulei Arabia.
• Se prezintă sub formă de dune de nisip de cca. 300 de m înălţime; regiunea dunelor ocupă peste
500.000 km². Multe râuri (wadi) din Arabia Saudită seacă în nisipul deşertului. In nord se află cea
mai mare oază, Liwa, (50.000 -150.000 locuitori)
• Este o regiune hiperaridă, precipitaţiile nu depăsesc 50 mm/an.
• Vremea este nuanţată de vântul Pasat; în sud extinderea deşertului este limitată de influenţa
musonului.
• Temperaturile pe Tropicul Racului ating 60°C în timpul zilei, iar noaptea coboară până la punctul de
îngheţ.
• Vegetaţia este constituită din câteva specii de plante xerofite.
• Fauna cuprinde specii păianjeni şi rozătoare adaptate la clima uscată.
Desertul Gobi:
• Numele derivă dintr-un cuvânt mongolez care înseamnă "foarte mare şi uscat".
• Situat în Asia centrală, este al doilea din lume ca mărime după deşertul Sahara;
• Se deosebeşte de acesta prin absenţa aproape completă a dunelor de nisip (acestea ocupă doar 3%
din suprafaţă), motiv pentru care este considerat de către unii geografi ca semideşert.
• Clima este temperat continentală tipică, cu temperaturi extrem de scăzute iarna (sub - 40 °C), şi cu
veri foarte fierbinţi.
• Se înregistrează schimbări rapide de temperatură, nu numai în timpul anului dar şi în decursul unei
singure zile: diferenţa de temperatură într-un interval de 24 de ore poate atinge 32 °C.
• Prin acest deşert trecea vestitul drum al mătăsii.
• Vegetatia este constituită din arbusti adaptati la secetă, branca, saxaulul si tufişul de salvie, şi iarbă
(iarba cu firul subţire).
• Fauna desertului Gobi include gazele, lupi, ursi, dihori, fluierari, capra de caşmir, etc.

Desertul Thar:
• Deşertul Thar se întinde pe teritoriile limitrofe ale Indiei şi Pakistanului, în zona cuprinsă între
râurile Indus, Jhelum şi Trimab.
• Are o suprafaţă de aproximativ 300000 kmp din care 120000 kmp se află în statul indian Rajasthan.
• Aparţine tipului de deşert de nisip al zonei subtropicale în partea de nord, şi al zonei tropicale în
partea de sud.
• In general este constituit din depozite vechi aluvionare; o parte din aceste depozite a fost
supusă spulberării.

Desertul Gilbson:
• Este situat la altitudinea de 300-500 m şi ocupă o suprafaţă de 324000 kmp.

• În zona centrală se înalţă munţi puternic erodaţi.

• Reţin atenţia numeroasele izvoare arteziene şi albiile uscate ale creek-urilor.

• Precipitaţiile medii anuale însumează 250 mm, ceea ce permite dezvoltarea unei vegetaţii dominate de
spinifex şi mulga.

Desertul Victoria
• parţine statelor Australia de Sud şi Australia de Vest, are o suprafaţă de peste 424.400 km² şi o lungime de
peste 700 km.

• Pe cuprinsul său sunt numeroase dune nisip, uneori şi regiuni cu iarbă sau lacuri sărate.

• Interesante sunt dunele de formă semilunară cu o structură argiloasă, formate din depunerile de pe fundul
lacurilor secate.