Vegetaţia, fauna, solurile şi rezervaţiile naturale

Vegetaţie impusă de condiţiile de relief şi climă.

Zonele de stepă şi silvostepă
- altitudini joase (sub 300 m), climat continental
- vegetaţia iniţială a fost predominant înlocuită cu culturi agricole.
Etajul nemoral
- deosebiri structurale sesizabile mai ales în raport cu altitudinea
- etajul stejarului (stejar, cer, gârniţă) – pînă la 600 m. alt.
- etajul gorunului (peste 400 m)
- etajul fagului, în amestec cu gorunul (la 550 – 650 m) şi cu conifere (în vecinătatea Carpaţilor
la peste 800 m)
Modificări antropice masive în structura și distribuția spațială a asociațiilor vegetale -
intensificare a degradării terenurilor şi schimbări profunde în distribuţia faunei.
Mozaic de soluri:
- molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane, soluri cenuşii) – foarte fertile, dar care necesită irigaţii
- soluri argiloiluviale (brune, brun-roşcate, brune-luvice etc.) – cele mai extinse – cu fertilitate
destul de bună
- soluri aluviale, lăcovişti, vertisoluri, soluri de fâneaţă, pe versanți erodisoluri, iar în arealele cu
exces de săruri-soluri halomorfe.

Campia Romana

Provincia moesică - cea mai mare parte

Provincia pontică - doar estul (partial Cp. Baragan, Cp. Brăilei, Cp. Siretului inf. şi Cp. Covurlui)
Provincia dacică - un mic areal aparţine, între Argeş şi Buzău la nord de Bucureşti

Structura actuala este influentata de:

- relieful plan - zonalitate
- climatul actual cu nuanţări evidente de la vest la est – tipuri de asociatii vegetale
- evoluţia vegetaţiei şi animalelor în holocen - endemism
- dezvoltarea aşezărilor şi creşterea continuă a terenurilor agricole - artificializare
Elemente zonale
Zona nemorală
- la vest de Mostiştea – Dâmboviţa
- la altitudini sub 100 m
- păduri de cvercinee suprapuse teritorial pe soluri argiloiluviale
- specii mezofile, termofile în proporţii variate
- specii mediteraneene, semperviriscente – la V de Jiu
- asociaţii de tip şibleah - la contactul cu silvostepa, în est
- defrisari masive
Zona silvostepei
- sudul Olteniei, Câmpia Burnazului, Câmpia Mostiştei, vestul Bărăganului, Câmpia Râmnicului.
- formata din pâlcuri de păduri de cvercinee poienite (stejarul pedunculat asociat cu cerul,
gârniţa) şi pajiştile (specii xerofile)
- cernoziomuri cambice
Zona stepei
- în estul Câmpiei Române
- continentalism accentuat
- fauna de rozatoare, reptile, pasari
- soluri bălane, cernoziomuri
Elemente azonale
- zăvoaie de lunca - soluri aluviale
- vegetaţia acvatică – de mal (stuf, papură, uneori plaur), vegetaţie plutitoare şi submersă,
ihtiofauna, soluri hidromorfe
- vegetaţia psamofilă – pe nisipuri - psamosoluri
- vegetaţia halofilă - soluri salinizate (soloneţuri şi solonceacuri)
- vegetaţie segetală şi ruderală - artificializare

Rezervaţii naturale – preponderent forestiere (pădurea Căldăruşani, Pădurea Râioasă, Pădurea

Comana, Crângul Buzăului, Pădurea Snagov, Pădurea Spătaru, Pădurea Frasinu, Poiana cu
narcise de la Negraşi)
Dealurile de Vest

Provincia biogeografică dacică

Provincia biogeografica moesică - doar în Banat - specii medit şi submedit
- alt. reliefului impune o etajare a vegetaţiei
- la contactul cu câmpia abundă elementele xerofile
- Până la 350 m: pădurile de stejar (stejar pedunculat)
cu cer (mai ales la N de Crişul Repede)
gârniţă (în centru şi sud), jugastru, ulm, frasin, tei arbuşti;
- 350 - 600 m: pădurile de gorun în nord cu fagul, carpenul, castanul brun
- păşuni şi terenuri agricole

2 grupe de soluri:
argiluvisolurile (brune luvice, luvisoluri albice), dl joase şi la S de Barcău
cambisoluri (brune eu-mezobazice, brune acide)dl Silvaniei
solurile aluviale în luncile râurilor şi în vatra depresiunilor
vertisoluri (bazinul Crişurilor)
erodisoluri (pe vers erodaţi şi alunecări de teren; D.Lipovei, D.Silvaniei etc.)

Podisul Moldovei

Provincia dacice - dealurile înalte (peste 400 m) din centru, vest şi nord, cu vegetatie forestieră
Provincia sarmatica - Câmpia Moldovei, cu specific silvostepic
Provincia pontică - dealurile de sud şi sud-est, cu caracter stepic şi silvostepic

Vegetatia forestieră
Pădurea de amestec cu fag şi conifere - la contactul cu Obcina Mare, pe dealurile cu structură
piemontană (ex. Ciungi).
Pădurea de fag pură - insular în Pod. Dragomirnei, Dl. Mare, Culmea Tătăruşi şi în Pod. Central
Moldovenesc, la înălţimi mai mari de 400 m
- relictă din holocenul mediu (subatlantic)
- rezervatii - elemente secundare rare (Zamostea, Mitocu, Dragomirnei,
Oroftiana)
Pădurea de gorun şi stejar - peste 80% din interfluviile provinciei dacice: Pod. Sucevei, Pod.
Central Moldovenesc, Col. Tutovei şi Dl. Fălciului
- la 300-450 m
Fauna pădurilor - cervidee, porc mistreţ, lup, dihor, nevăstuică, pisică sălbatică, veveriţă, diferite
specii de şoareci, o mare varietate de păsări (ghionoaie, ciocănitoare, ciuful de pădure, huhurezu,
buha, privighetoarea, cucul, pupăza, graurul etc.)
Silvostepa
- Câmpia Moldovei
- pe înălţimi de 200 – 250 m
- pădurea are caracter de şleau (cu gorun în centru şi sud şi cu stejar în vest)
Stepa
- în sudul Podişului Moldovei (Depr. Huşi, Depr. Elan-Horincea
- vegetatie ierbiasă, cu asociaţii de păiuş şi colilie.
Fauna caracteristică silvostepei şi stepei - răspândire mare - rozătoarele (popândăul, şoarecele de
câmp, hârciogul, iepurele de câmp,iepurele de vizuină; pădurile silvostepei adăpostesc căprioara,
mistreţul, vulpea, lupul, numeroase păsări, reptile, nevertebrate.

Vegetaţia intrazonală
- în lungul albiilor principale - pajişti mezo-hidrofile şi esenţe lemnoase slabe (sălcişuri,
plopişuri)
- în jurul lacurilor şi mlaştinilor (centuri de stuf, pipirig, papură, rogoz, iar în ochiul de apă plante
hidrofile)
- faună acvatică: mamifere (bizamul, vidra), acvifauna şi ichtiofauna
- vegetaţie halofilă (Salicornia, Suaeda, Artemisia, Statice etc.) – pe sărături

Artificializare - îndepărtarea, pe mari suprafeţe, a vegetaţiei iniţiale, diminuarea fondului

faunistic şi la introducerea peisajului agricol care se desfăşoară în peste 60% din suprafaţa
Podişului Moldovei

Solurile – mare parte au fertilitate medie si bună (la alt. sub 350 m), multe suprafete degradate
prin eroziune in suprafata
Soluri argiloiluviale - la 300 – 600 m alt., podzoluri (făgete pure sau în ameste cu conifere),
soluri brune (păd. de cvercinee) şi pratoziomuri (la contact cu silvostepa).
Molisoluri - în sudul podişului şi în Câmpia Moldovei, se suprapun cu silvostepa (între 100 şi
250 m alt.): cernoziomuri levigate - pe terenurile slab înclinate; soluri cenuşii, rendzine (pe
calcare în Podişul Central Moldovenesc) şi pseudorendzine (pe marne).
Solurile intrazonale: solurile aluviale (în lunci, au fertilitate bună), lacoviştile (în sud-estul
podişului), solurile gleice (Podişul Sucevei – în luncile Siretului, Moldovei, Depresiunea
Rădăuţi) folosite pentru păşuni şi fâneţe, soluri halomorfe (îndeosebi în Câmpia Moldovei,
Culoarul Prutului, Dealurile Fălciului, pe marne şi argile în condiţiile climatului excesiv
continental) şi erodisoluri.
Podisul Getic

Provincia dacică – vegetație forestieră

- păduri de gârniţă (îndeosebi pe solurile argiloase), cer (pe soluri uşoare în Podişul Bălăciţei) –
în sud
- păduri de gorun - în centru şi nord (Podişul Motrului, Podişul Olteţului, Dealurile Argeşului,
Podişul Cotmeana etc.)
- zăvoaie cu plop, salcie, arin, sânger –în luncile mari
Faună bogată, cu multe elemente ce-au pătruns din câmpie. Sunt şi specii sudice (viperă cu corn,
broască ţestoasă, ciocănitoare cenuşie etc.) submediteraneene, balcanice etc.
Solurile aparţin clasei argiloiluviale cu o distribuţie impusă de desfăşurarea reliefului: soluri
brune luvice și luvisoluri albice (pe intefluvii, podurile teraselor); soluri pseudogleizate pe
depozite argiloase și vertisoluri între Olt şi Jiu, pe versanții puternic afectati de torențialitate –
erodisoluri; în lunci - soluri aluviale aflate în diferite stadii de evoluţie (aluviuni, protosoluri,
soluri aluviale).

Podișul Mehedinți

Etajul pădurilor de gorun

- în amestec cu cerul, gârniţa, stejarul pufos
- cu cărpiniţa şi alunul turcesc, alături de alun, liliac, corn, dârmox în Culoarul Dunării
- cu fag pe vârfurile mai înalte şi pe versanţii umbriţi
Etajul pădurile de fag
- la contactul cu muntele
Vegetaţia calcicolă
- pe cornetele calcaroase și în chei
- elemente termofile (mojdrean, liliac, corn, cărpiniţă, scumpie etc.)
Păduri de pin negru – pe versanții dunăreni (înaintează mult în bazinul inferior al Bahnei).

Fauna
- specii comune pădurilor de deal (căprioară, mistreţ, vulpe, dihor, privighetoare, mistreţ,
cuc etc.)
- specii sudice (viperă cu corn, coluber, scorpioni, porumbelul de scorbură etc).

Rezervaţii naturale
- cu specific botanic (Gura Văii-Vârciorova, 303 ha; Ponoarele, 20 ha îndeosebi pentru liliacul
sălbatec),
- forestiere (Borovăţ, 56,8 ha – pin negru),
- speologice (peşterile Topolniţa, Epuran, Ponoare),
- paleontologice (Bahna-Iloviţa, pentru calcarele recifale)

Soluri brune acide şi brune de pădure

Rendzine – pe calcare
Erodisoluri - pe versanţii cu pantă >200 din zona cornetelor, cheilor şi pe supr. intens păşunate
Soluri aluviale – luncile văilor mari
Podișul Transilvaniei

Provincia dacică, în cadrul a trei etaje – unul superior, al

Etajul pădurilor de fag
- la peste 700 m
Etajul pădurilor de gorun
- se dezvoltă între 400 şi 700 m
- cel mai extins
Etajul pădurilor de cvercinee
- la altitudini mai mici de 500 m
- cele mai defrişate şi înlocuite cu culturi agricole, cu fâneţe şi păşuni secundare
Vegetaţia intrazonală
- în luncile râurilor, alcătuită din sălcii, plopi şi fâneţe higrofile.
- pe malurile lacurilor - stuf, papură şi rogoz
- pe terenurile sărăturoase - specii halofile (Salicornia herbacea, Suaeda maritima, Aster).
Fauna:
- pădurile sunt populate de cervidee, mistreţi, lupi, foarte multe păsări, insectele
- pajițtile secundare adăpostesc rozătoare (iepurele, pârşul, nevăstuica), numeroase specii de
păsări (ciocănitorile, gaiţa, turturica, cucul, cinteza etc.).
Solurile
- caracterul mozaicat al distribuţiei lor
- mărimea extrem de diferită a arealelor
Cambisoluri: soluri brune eu-mezobazice (eutricambosoluri), brune-acide (districambosoluri) şi
brune – luvice (luvosoluri) în asociaţii uneori cu luvisolurile albice (luvosoluri)
- se desfăşoară în nord şi în est, în Subcarpaţii Transilvaniei şi în sud în Depresiunea Făgăraş
- au potenţial pentru silvicultură şi păşuni
- când sunt luate în cultură necesită măsuri de creştere a fertilităţii şi combatere a eroziunii
Argiluvisoluri: soluri brune argiloiluviale (preluvosoluri), cele mai extinse, solurile brune luvice
(luvosoluri) în est şi nord, solurile brune argiloiluviale (preluvosoluri) la vestul şi sud-vestul
acestora (Podişul Hârtibaci, Depresiunea Sibiului), precum şi în Dealurile Feleac, luvisolurile
albice (luvosoluri)
- au fertilitate bună pentru păşuni, fâneţe, pomicultură dar şi pentru culturi cerealiere
- necesită fertilizare, amendamente cu calcar, iar uneori măsuri de combatere a excesului de
umiditate în depresiuni şi pe suprafeţe orizontale
Molisoluri (cernisoluri) - cernoziomurile argiloiluviale (faeziomuri) şi cambice (cernoziomuri şi
faeziomuri) - în centrul şi vestul Câmpiei Transilvaniei,
- conţinut bogat în humus, cu fertilitate bună pentru culturile agricole
- sunt utilizate atât pentru păşuni, fâneţe, cât şi pentru culturi cerealiere, pomicultură; necesită
însă îngrăşăminte şi afânare adâncă
Soluri hidromorfe (hidrisoluri), soluri halomorfe (salsodisoluri), soluri neevoluate (aluviosoluri),
erodisoluri (erodosoluri).
Rezervații naturale: Fînațele Clujului; Poiana Narciselor (în apropiere de localitatea Vad, cu
înflorire în jurul datei de 20 mai), Pădurea Mociar; Lacul fără fund de la Ocna Sibiului, Râpa
Roșie (lânga Sebes), vulcanii noroioși de la Hasag.