SPANIA

LIMITE si ASEZARE GEOGRAFICA.

Situata in Europa de Sud-Vest; are iesire la Golful Biscaya, Marea

Mediterana, Oceanul Atlanticului de Nord; se delimiteaza de Franta prin muntii
Pirinei, fiind situata la sud-vest de aceasta.
Coordonate geografice: 36-43°48” lat.N si 3°19” long. E - 9°18” long.V
Suprafata totala: 504,783 km²;
Limite: 4982,2 km fara tarmul Insulelor Canare – 1126 km si I.Baleare 910
km; Franta si Andorra (712 km); M.Mediterana (1670 km), Gibraltar (1,2 km),
O.Atlantic (1367 km), Portugalia (1232 km)

RELIEFUL si STRUCTURA GEOLOGICA.

Ca morfologie, in Peninsula Iberica predomina podisurile si muntii inalti, iar

campiile ocupa un loc secundar. Distributia acestora reflecta o stransa legatura cu
structura geologica. Cea mai mare parte a ei este formata dintr-un intins masiv
hercinic, peneplenizat, fracturat, transformat in podisuri si munti de tip bloc,
constituiti din sisturi cristaline si intruziuni granitice.

Din cuprinsul acestui masiv rigid fac parte podisurile Castiliei Vechi si Noi si
Estramadurei; Muntii Galiciei si Cantabricii de Vest, Cordiliera Castiliei (Sierra
Guadarama, Gredos si Gata), lantul muntos Guadelupa-Toledo si Sierra Morena.
Restul reliefului apartine unitatii geosinclinalului alpin, incepand cu Cordiliera
Betica, continuand cu muntii din Insulele Baleare, Muntii Iberici (in cea mai mare
parte), latura de est a Muntilor Cantabrici si apoi Muntii Pirinei.

Unitati majore de relief.

Muntii Cantabrici sunt jumatate hercinici (partea de V.), unde apar cele mai
mari inaltimi (Vf. Europa 2670m) si jumatate alpini (partea de E.), cu altitudine

1
mai mica. Ei domina tarmul Golfului Biscaya si Campia litorala ingusta, fiind
fragmentati de rauri scurte si bogate in apa. Acestia au un traseu paralel cu tarmul,
iar in partea lor vestica se termina abrupt, formand unul dintre cele mai tipice
tarmuri cu riass (aspect sinuos).

Muntii Pirinei fac legatura intre tarmul Oc. Atlantic si tarmul M.Mediterane,
fiind legati de Cantabrici prin Muntii Biscaya, cu altitudine mica (1500m). Acestia
sunt munti inalti, constituiti din roci cristaline, ce formeaza nucleul central (pe care
se inscriu cele mai mari inaltimi, Masivul Maladeta cu Vf. Pic D`Aneto, de 3404
m) si din roci paleozoice. Sub raport tectonic, ei reprezinta un mare anticlinoriu, iar
ca altitudine se situeaza pe locul al doilea in Europa, fiind putin fragmentati
transversal, ceea ce-i face inaccesibili. Varfurile ascutite, versantii abrupti si
relieful glaciar (circuri, vai etc.) reprezinta alte caractere morfologice ale Pirineilor.
Spre cele doua capete extreme, ca si pe laturile lor, ei descresc ca inaltime si sunt
constituiti din roci sedimentare (mezozoice si tertiare).

Ghetarii actuali ocupa o suprafata de numai 30 km². Mai jos urmeaza padurile de
conifere si de foioase, care au intinderi mari. Ca resurse ale subsolului ei dispun de
zacaminte variate (aur, argint, plumb, cupru etc.).

Cordiliera Betica sau Andaluza reprezinta prelungirea sistemului muntos alpin

al Atlasului din Africa, si este constituita din roci variate cristaline, sedimentare si
vulcanice. Ea este formata din mai multe culmi paralele. Inaltimile cele mai mari
se intalnesc in culmea Sierra Nevada cu Vf.Mulhacen (3480 m), constituita din
roci cristaline, strapunse de eruptii noi, tertiare. Datorita altitudinii mari, zapezile
se mentin aici tot timpul anului, formand chiar ghetari mici de circ (cei mai sudici
din Europa). Culmile din nordul Sierrei Nevada cu altitudini mai mici (cca 2000
m), cunoscute sub denumirea de culmile Subbetice, sunt constituite mai mult din
calcare, pe care se dezvolta fenomene carstice. Acestea sunt insotite de numeroase
depresiuni tectonice.

Cordiliera Betica se prelungeste prin Insulele Pityuse si Baleare, de unde, dupa un

arc de cerc, se leaga cu Muntii Iberici si Pirinei. Aceasta cordiliera este insotita pe
litoral de o fasie ingusta de campie ce se lateste mai mult in jurul orasului Murcia,
fiind cunoscuta sub denumirea de ``Riviera Andaluza``.

2
 Cordiliera Catalona se desfasoara incepand de la Valencia spre N-E. Dupa ce
face contactul cu Muntii Iberici prin cateva masive inalte (1800-2200), altitudinile
ei scad spre Barcelona la 1200-1392 m, unde de altfel au si latimea cea mai mica,
dar prin care totusi domina litoralul si Campia Aragonului.

Campia Andaluziei este cea mai intinsa campie de aici, fiind situata in lungul
Raului Guadalquivir si orientata spre Oc. Atlantic. La contactul cu muntii are
caracter deluros, iar pe litoral apar lagune si dune. In cuprinsul ei se afla orasele
Cordoba si Sevilla. Pe litoral este situat portul Cadix.

Campia Aragonului este o campie de natura fluvio-lacustra complet

inconjurata de munti, situata intr-un mare graben de forma triunghiulara, dominata
in N. de Muntii Pirinei; in V, S-V, de catre Muntii Iberici, iar in S-E, de Cordiliera
Catalona. In centrul ei se afla orasul Zaragoza, situat pe Ebru, care dreneaza
intraga campie prin afluentii ce-i primeste din munti si formeaza un defileu adanc,
taiat in Muntii Cataloniei.

Muntii Iberici reprezinta zona de legatura dintre orogenul Pirineilor si

platforma Mesetei, ale caror culmi depasesc in cateva varfuri 2000 m si sunt
orientate de la N-V spre S-E. In cuprinsul lor predomina pasunile.

Podisul Castiliei reprezinta cel mai intins podis interior iberic, dezvoltat pe
fundamentul Mesetei, acoperit de depozite tertiare si cuaternare destul de subtiri.
Culmea Sierrelor Guadarama, Gredos si Gata ( denumita si cordiliera muntoasa a
Castiliei) separa acest podis in doua: Podisul Castiliei Vechi, in N, cu altitudine de
600-800 m (drenat de bazinul superior al Raului Duero) si avand in centru orasul
Valladolid, si Podisul Castiliei Noi in S, cu altitudine de cca. 500 m (drenat de trei
rauri: Tagul, Guadiana si Jucar). In N. acestui podis se afla orasul Madrid, iar S. lui
este cunoscut sub denumirea de Podisul La Mancha. In V. Podisului Castiliei Noi
se ridica Sierrele Toledo si Guadalupa, cu inaltimi mai mici (1400 m), iar in S-V se
intinde Sierra Morena, cu altitudine si mai mica (1100-1300 m), dar care domina
Campia Andaluziei printr-un versant abrupt.

Relief derivat.

Relieful glaciar este rezultatul eroziunii ghetarilor de calota din nordul

continentului si al celor montani instalati la peste 1 800m in trecut, azi la peste

3
3000 m; se prezinta sub forma de circuri glaciare,vai glaciare, praguri si morene.
Pe teritoriul Spaniei relief glaciar se regaseste in Muntii Pirinei si in culmea Sierra
Nevada ( Vf. Mulhacen-3480 m ).
Relieful carstic se dezvolta pe roci dizolvabile , unde apar goluri,iar
prin precipitare apar cruste si forme pozitive; in cazul Spaniei este
reprezentativa zona Cuevas de Nerja, pestera unde s-au format
stalactite impresionante.
Relieful litoral este cel mai recent format fiind rezultatul evolutiei din
ultimele milenii. In Spania regasim tarmurile cu riass in vestul
Cantabricilor.

CLIMA.

1.Factori genetici ai climei

Clima este regimul multianual al vremii, care ia nastere in urma interactiunii

dintre factorii radiativi, fizico-geografici si dinamici sub influenta tot mai
accentuata a activitatii societatii omenesti (Ciulache S., 2002). Din insasi definitia
climei rezulta ca factorii care o genereaza sunt: radiatia solara, suprafata activa –
subiacenta, circulatia atmosferica si activitatea antropica.

Ponderea factorilor respectivi in determinarea conditiilor climatice este

variabila de la o regiune la alta. Hotaratoare ramane insa, intodeauna, radiatia
solara, in afara careia ceilalti trei factori n-ar mai putea actiona.

1.1. Factorii radiativi

Includ toate fluxurile de energie radianta care strabate atmosfera, dar pot fi
redusi la radiatia solara, deoarece radiatia terestra, radiatia atmosferei etc. nu sunt
altceva decat energie solara transformata. Reductia respectiva este valabila pentru
sistemul Pamant-atmosfera,in ansamblul sau. Cand insa se analizeaza conditiile
climatice, pe zone sau regiuni distincte, bilantul radiativ si bilantul caloric capata
semnificatii deosebit de importante.

1.1.1. Radiatia solara directa

4
 Radiatia solara directa constituie componenta energetica esentiala a bilantului
radiativ si sursa principala de caldura pentru suprafata terestra. Ea depinde de
unghiul de inaltime a Soarelui, de opacitatea atmosferica si de unghiul sub care
aceasta este receptionata.

1.1.2. Radiatia solara difuza

Radiatia difuza este parte din radiatia solara care, la traversarea atmosferei,
sufera fenomenul de difuzie, ajungand la suprafata terestra din toate partile boltii
ceresti. Radiatia solara difuza depinde de unghiul de inaltime a Soarelui deasupra
orizontului, de opacitatea atmosferei si de nebulozitate. Valoarea acestei radiatii
este in general foarte redusa, crescand in prima parte a zilei, pe masura ce inaltimea
Soarelui deasupra orizontului se mareste si scade treptat spre seara.

1.1.3.Radiatia globala

Radiatia globala (totala) reprezinta suma radiatiei solare directe (S) si a celei
difuze (D) masurate pe unitatea de suprafata orizontala. Sumele anuale ale radiatiei
globale depind de latitudine, de regimul norilor, de ceata si de complexul
conditiilor meteorologice si fizico-geografice.

1.1.4. Radiatia reflectata

Radiatia reflectata reprezinta abaterea fascicolului de radiatie de la directia

initiala, fara a se produce modificari de alta natura. Radiatia reflectata variaza in
functie de: albedoul suprafetei active, de structura fluxului radiatiei golbale si de
caracteristicile fizice ale straturilor inferioare ale atmosferei.

1.1.5. Radiatia efectiva

Diferenta dintre radiatia emisa de suprafata activa si cea emisa de atmosfera

spre pamant poarta denumirea de radiatie efectiva si depinde in fiecare moment de
situatia atmosferica, de temperatura suprafetei si a aerului, de umezeala absoluta,
de gradul de nebulozitate, de densitate, de masa si de inaltimea norilor, etc.

Noaptea, radiatia efectiva determina racirea suprafetei active, valoarea ei

crescand pe timp senin.

5
1.1.6. Bilantul radiativ

Bilantul radiativ al suprafetei active reprezintă rezultanta schimburilor de

energie radianta ce au loc neincetat la nivelul suprafetei terestre sau ca diferenta
dintre valorile radiatiei absorbite si cele ale radiatei efective .

R=(Q+q)(1–A)–E

R = bilantul radiativ

Q = radiatia solara directa

q = radiatia difuza

Q + q = radiatia globala

A = albedoul

E = radiatia efectiva

1.2. Factorii dinamici ai climei ( circulatia generala a atmosferei )

Circulatia generala a atmosferei terestre constituie cauza principala a

variaţiilor neperiodice ale regimului meteorologic in decursul anilor.

Circulatia generala a atmosferei imprima climei un caracter dinamic prin

deplasarea maselor de aer, sub actiunea principala a sistemelor barice (cicloni si
anticicloni).

In cazul Spaniei, este prezent ciclonul mediteranean; masa de apa a

Mediteranei ramane mai calda iarna fata de teritoriul Europei si Africii de Nord.

1.3. Factorii fizico - geografici

Pozitia geografica, relieful, apele, vegetatia, solurile sunt particularitati ale

suprafetei teritoriului ce actioneaza in mod diferentiat, insa in acelasi timp ca un tot
unitar si complex, denumit suprafata activa-subiacenta.

Suprafata subiacenta, cu care aerul vine in contact direct, constituie in primul

rand sursa principala de transformare a energiei solare radiante in caldura, precum
si de umezire a aerului.

6
 Pe de alta parte, suprafata subiacenta joaca un rol esential in transformarea
maselor de aer in deplasarea lor. Cu cat aceasta suprafata activa – subiacenta este
mai neuniforma si mai fragmentata, cu atat mai variate si mai complexe vor fii
natura si scara proceselor atmosferice generate si influentate de ea.

In ansamblul ei, clima Spaniei este mediteraneana, dar cu diferentieri

regionale remarcabile. In V. si N-V, contrastele termice anuale sunt mai moderate
si precipitatiile abundente. In regiunile interioare, mai ales in cele doua Castilii,
amplitudinea anuala este mai mare (21,2 ° C. la Madrid) si precipitatiile medii
anuale reduse (420mm. la Madrid). Pe fatada mediteraneana, amplitudinile anuale
scad din nou datorita iernii mai calde. Cu exceptia regiunilor din N-V, vara este
secetoasa si fierbinte. In aceste conditii, culturile agricole nu dau rezultate
satisfacatoare decat prin irigare.

In cadrul peninsulei Iberice, datorita conditiilor orografice si a pozitiei si

orientarii tarmurilor se poate vorbi de mai multe tipuri de climate. Cele mai
importante dintre acestea sunt:

Climatul temperat oceanic: se intalneste in Galicia, Asturias, Cantabria, Tara

Bascilor si Navarra. Se caracterizeaza prin precipitatii abundente, repartizate
uniform de-a lungul anului si prin temperaturi moderate, atat iarna cat si vara
(10,4°C media lunii Ianuarie si 19,2°C media lunii August și 1.008mm/an pentru
orasul La Coruña).

Climatul temperat continental: se intalneste in Castilla si Leon, Madrid, La

Rioja, Castilla-La Mancha, Estramadura și Andalucia. Se caracterizeaza prin
precipitatii reduse, repartizate neuniform de-a lungul anului si prin amplitudini
termice mari de la zi la noapte, precum si de la un anotimp la altul.

Climatul mediteraneean: se intalneste in Catalonia, Valencia, Murcia, Andalucia,

precum si in Insulele Baleare. Se caracterizeaza prin precipitatii ce scad in
cantitatea dinspre nordul spre sudul zonei (640mm/an la Barcelona, 524mm/an la
Tortosa, 454mm/an la Valencia, 336mm/an la Alicante, 196mm/an la Almeria).
Aceste precipitatii cad preponderent toamna, sub forma de aversa. Temperaturiile
sunt relativ ridicate atat vara (23-27°C media lunii August) cat si iarna (8-12°C

7
media lunii Ianuarie), amplitudinea termica dintre cele doua anotimpuri fiind mai
ridicata decat in cazul climatului temperat oceanic, dar mai scazuta decat in cazul
climatului temperat continental.

Topoclimatul muntilor inalti: se intalneste sporadic, in cazul masivelor muntoase

ce depasesc 2000m inaltime (Muntii Pirinei, Muntii Cantabrici, Cordiliera Iberica
si cea Centrala, Sierra Morena etc.) Acest climat se caracterizeaza prin precipitatii
ceva mai abundente si temperaturi mai reduse de-a lungul anului.

Topoclimatul temperat continental excesiv: se intalneste sporadic in Madrid,

Castilla-La Mancha si Castilia si Leon (suprapunandu-se astfel Mesetei Centrale).
Se caracterizeaza prin precipitatii foarte scazute (de obicei sub 250mm/an),
repartizate neuniform de-a lungul anului, temperaturi scazute iarna si ridicate vara
(amplitudini termice ridicate) precum si printr-o evapotranspiratie excesiva, lucru
care-si pune amprenta asupra vegetatiei, solului si inclusiv faunei.
Extreme climatice:
Temperatura maxima: 47,2°C, s-a inregistrat in Murcia, la data de 4 Iulie 1994.
Aceasta este urmata de cele 46,6°C inregistrate la aceeasi data, pe aeroporturile din
Sevilia si Cordoba. Este de notat faptul ca valori superioare acestora au fost
inregistrate si masurate in secolul trecut (cum ar fi cele 51,0°C inregistrate la
Sevilia pe data de 30 Iulie 1876), dar n-au fost omologate oficial.

Temperatura minima: -32°C, inregistrata in apropierea lacului Estangento

(Lerida) pe data de 2 Februarie 1956. Aceasta valoare este urmata de cea
inregistrata la Calamocha (Teruel) pe data de 17 Decembrie 1963 (-30,0°C)

Precipitatii maxime cazute in decursul unei zile: 817mm, pe data de 3

Noiembrie 1987 in localitatea Oliva (Tenerife), valoare urmata de cea inregistrata
pe data de 17 Decembrie 1963 in localitatea Puebla del Duc, din Valencia
(790mm).

Precipitatii maxime cazute in decurs de-o ora: 129,9mm, valoare inregistrata la

data de 31 Martie 2002 in localitatea Santa Cruz de Tenerife din Insulele Canare.

HIDROGRAFIE.

8
 La fel ca si hidrografia oricarei alte tari, cea a Spaniei este determinata de doua
tipuri principale de factori: climatici (repartitia si volumul precipitatiilor in timpul
unui an) si geologici (relieful si solurile).
Raurile
Din cele aproximativ 1.800 de rauri si parauri din Spania, doar Tago are un
curs mai lung de 1.000 de km si doar 90 au mai mult de 100km. Celelalte sunt rauri
scurte si cu un debit neregulat: de cele mai multe ori seaca in perioadele secetoase
si se umfla si provoaca inundatii locale in timpul ploilor torentiale. Majoritatea
raurilor care-si au obarsia in muntii ce marginesc sau strabat Meseta Centrala curg
spre vest de-a lungul podisului si strabat Portugalia pentru a se varsa in Oceanul
Atlantic. O exceptie semnificativa o constituie raul cu cel mai mare debit din
Peninsula Iberica si anume Ebro, care se varsa in Marea Mediterana dupa ce
strabate vest-est Campia Aragonului. Raurile din partea de nord a tarii si care
izvorasc din Cordiliera Cantabrica sunt scurte si tumultuoase, debusand in Golful
Biscaia sau Oceanul Atlantic, generand un relief specific (tarmuri cu rias in nord
vest). Insulele sunt lipsite de rauri cu un caracter permanent, singurele exceptii
fiind La Palma si Gomera.
Raurile tributare Marii Mediterane prezinta debite mai mari iarna, iar vara
volumul de apa se reduce mult.
Principalele rauri ale Spaniei:
-Tajo (1007km ), Guadiana (967 km), Ebro (910 km), Duero (895 km),
Guadalquivir (657 km), Jucar (498 km), Genil (337 km), Segura (325 km), Mino
(310 km), Turia (280 km).
Lacurile
Lipsa unor vaste depresiuni interioare lipsite de drenaj, forta eroziva a raurilor
precum si evapotranspiratia excesiva prezenta in cea mai mare parte a Spaniei au
determinat inexistenta unor lacuri cu o suprafata mare, desi exista dovezi ca in
trecutul geologic al regiunii (Tertiar) au existat astfel de lacuri in vechi depresiuni
endoreice (Meseta Centrala si Campia Andaluziei). Aceste depresiuni au disparut
pe masura ce raurile au reusit sa treaca de sistemul montan ce le imprejura.
Lacurile existente in Spania se pot imparti in patru mari categorii:

9
-lacuri de origine endoreica (tectonice si vulcanice). Sunt destul de rare si reduse
ca suprafata, cel mai mare fiind Laguna de la Janda (Cadiz), 30-40km² in
momentele de maxima extindere, dar cu o adancime foarte redusa, de aproximativ
1m.

-lacuri de origine exogena (glaciare, carstice, eoliene si litorale). Cele de origine

glaciara se intalnesc doar in muntii inalti, cum ar fi Pirinei (Estany - 880m în
diametru si 80m adancime, Lago de Rius - 1.600m in diamentru si 25m adancime,
El Tort - 2.400m in lungime si 96m adancime etc), Cordiliera Centrala (in Sierra
de Guadarrama și Masivul Gredos), in Muntii Iberici si in Sierra Nevada (cum ar fi
lacurile Zeguas si Caldera, situate la peste 2.700m inaltime).
Lacul de origine glaciară Laguna Grande de Peñalara, in Sierra de Guadarrama
(Madrid)
Cele mai importante lacuri carstice sunt: Laguna de Ruidera si Ciudad Real.
Lacurile de origine eoliana se gasesc in zona de coasta a Geronei si au o suprafata
redusa. Lacurile si lagunele maritime se intalnesc in zona de varsare a raurilor
Guadalquivir si Ebro, precum si a altor lacuri de dimensiuni reduse.

-lacuri de origine mixta (tectono-carstice) sunt rare si reduse in suprafata, fiind

greu de determinat preponderenta fiecarui factor in formarea acestora.

-lacuri de origine antropica. Acestea au fost create de catre om, mai ales în
decursul ultimului secol, cu scopul regularizarii unor rauri, precum si pentru a
stoca importante rezerve de apa necesare irigatiilor si alimentarii marilor orase.
Astfel de lacuri (baraje) se gasesc mai ales pe cursul raurilor mari: Tago, Ebro,
Duero, Guadiana, Guadalquivir etc.

VEGETATIE si SOLURI

Teritoriul Spaniei este acoperit cu vegetatie si soluri tipic mediteraneene, cu

exceptia teritorilor din N-V, unde se remarca influenta pronuntata a Europei
Centrale. In aceasta parte a Spaniei cresc paduri alcatuite din fag, stejar, castan,
frasin, artar s.a., pe soluri brune si podzolite. In restul tarii sunt raspandite
formatiunile vegetale de maquis, garriga, palmito si tomilares, pe soluri galbene

10
slab evoluate sau terra rossa. In S-E Spaniei exista suprafete importante cu aspect
de semidesert(Almeria), care amintesc apropierea Africii.

Vegetatia Peninsulei Iberice si inclusiv a Spaniei, in functie de conditiile

climatice, de relief si a tipurilor de sol se poate impartii in patru mari arii de
influenta.
Mediteraneana:
Stejarul de stanca (Quercus ilex): Este regiunea de vegetatie cu cea mai mare
extensiune spatiala din Spania si este influentata de regiunea climatica omonima.
Valoarea amplitudinii termice si a cantitatii de precipitatii ce cade in decursul
anului au determinat aparitia a doua zone principale:

Zona stejarului, in care reprezentantul principal este stejarul de stanca (Quercus

ilex), la care se mai adauga stejarul de pluta (Quercus suber), stejarul lusitan
(Quercus lusitanica) cu frunze cazatoare. Aceste plante apar in formatiuni reduse in
suprafata si care au cel mai adesea forma unor insule sau a unor fasii inguste.

Zona de maquis, alcatuita din tufisuri sempervirescente, greu de strabatut de 1,5-3

m inaltime, in care apar: maslinul salbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus
communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul (Laurus nobilis),
rodiul (Punica granatum), drobita (Genista), si pe alocuri palmierul pitic
(Chamaerops humilis).

Eurosiberiana:
Aceasta regiune de vegetatie se intalneste in partea de nord a Spaniei, unde
predomina precipitatiile bogate si regulate si o clima ceva mai rece decat in restul
teritoriului. Si aceasta regiune poate fi imparțita in doua zone principale:

Zona atlantica, se gaseste in nordul si nord vestul tarii. Vegetatia specifica acestei
zone este formata din paduri de foioase dese cu numeroase pajisti verzi. Predomina
specii de stejar si fag, adaptate conditiilor de umiditate la care se adauga specii de
brad (Abies) si pin (Pinus silvestris) pe masura cresterii altitudinii. Covorul vegetal
al acestei zone este foarte dezvoltat si variat.

11
Zona submediteraneana - se intalneste in Cordiliera Cantabrica. Este specific:
stejarul pufos (Quercus rubens), pinul silvestru (Pinus silvestris), la care se mai
adauga si pinul alb (Pinus alba) si stejarul alb (Quercus alba). Odata cu scaderea
altitudinii si a precipitatiilor aceste specii incep sa fie inlocuite de cele specifice
zonei de maquis.
Etajare pe altitudine
In functie de etajarea pe altitudine se pot intalni urmatoarele doua etaje principale:

Etajul montan alpin - se intalneste la altitudini mai mari de 2.400 de metri si se

caracterizeaza prin specii cu un ciclu vegetativ redus (din cauza temperaturilor
scazute din timpul iernii). Cele mai intalnite specii sunt cele de conifere si in
special de pin si molid. La altitudini mai mari de 3.000m locul padurilor de
conifere este luat de pajistile si pasunile alpine.

Etajul subalpin - se intalneste la altiduni cuprinse intre 1.200 si 2.400 de metri si

reprezinta o zona de tranzitie intre etajul alpin si zone climatica din care acesta face
parte.
Vegetatia insulelor Canare
Insule Canare prezinta o vegetatie specifica, net diferentiata fata de cea a Spaniei
continentale. Sunt caracteristice specii cu un grad ridicat de endemism
(aproximativ 500 de specii de plante se intalnesc doar in aceste insule si nicaieri
altundeva pe glob). Vegetatia este puternic influentata de clima si datorita
prezentei muntilor inalti este etajata altitudinal.

POPULATIA.

In 1981, populatia Spaniei era de 37.800.000 loc., in prezent observandu-se o

crestere semnificativa ajungandu-se la o populatie de aprox.45.000.000 loc.
Actualmente densitatea medie este de 89.6 loc./km2. Diferentierile regionale de
densitate sunt destul de accentuate. Cel mai putin populate sunt regiunile centrale
ale celor doua Castilii. Densitatiile cele mai mari sunt localizate in campiile
periferice. Natalitatea s-a mentinut ridicata ( peste 20 %..) pana la sfarsitul
deceniului 7, dar incepand cu 1970 a scazut treptat si in 1980 era de 15.1 %...
Mortalitatea a scazut de la 19.3 %.. in 1938 la 7.7%..in 1980. Scaderea
spectaculoasa a mortalitatii a dus la cresterea sporului natural cu toate ca

12
natalitatea a scazut si ea. In 1980, sporul natural era de 7.4%..adica mult mai mult
decat in Olanda sau Finlanda, tari cu valorile dintre cele mai ridicate din Europa
Occidentala. Sporul natural ridicat este unul dintre elementele care au contribuit la
crearea unui curent de emigrare spre ale tari. Fluxul spaniol extern a fost franat in
ultimii ani ca urmare a dificultatilor economice din tarile gazde. Cu toate acestea,
aproape 3 mil. Spanioli traiesc in afara tarii. Emigrarea a ameliorat presiunea
demografica din unele regiuni cu tendinta de suprapopulare, dar nu a putut absorbi
intreg surplusul de forta de munca din aceste regiuni sau din unele sectoare ale
economiei. Migratia interioara a nivelat intr-o oarecare masura disparitatile
teritoriale sau de bransa: Andaluzia si Murcia sunt regiuni de exod, in timp ce
Catalonia, Aragonul si chiar Galicia sunt regiuni de absorbtie.

Dupa 1950 s-a pus tot mai mult in evidenta deplasarea de la sat spre oras. In 1950,
48 % din populatia activa lucra in agricultura, procent redus la 30% in prezent.
Aprox. 74% din populatia Spaniei locuieste in orase, iar procentul este in crestere.

ISTORIA SPANIEI.

Teritoriul Spaniei este locuit in Antichitate de triburi iberice care se contopesc

cu celtii patrunsi in prima jumatate a mileniului I i.e.n. formand populatia
celtiberica. Fenicienii in sec. XI-X i.e.n., apoi grecii in sec. VII i.e.n. intemeiaza pe
litoralul meridional o serie de colonii. Orasele fenicienie (Godes, Malaca) trec in
sec. V i.e.n. sub stapanirea Cartagenei care ocupa in 237-226 i.e.n. jumatatea
sudica a peninsulei. Victorioasa in cel de-a doilea razboi punic (218-201 i.e.n),
Roma transforma, in cursul sec. II-I i.e.n. intreaga Spanie in provincie romana
(Hispania). Posesiunile spaniole sunt cucerite in sec. V e.n. de triburile germane
ale suebilor (care intemeiaza in sec. V-VI, in NV Spaniei un mic regat) si de cele
ale vizigotilor care ocupa restul peninsulei (sec.V-VIII). Coasta meridionala este
cucerita temporar in sec. VI-VII de Imperiul Bizantin. In 711-718 Spania este
ocupata de arabi, care pun bazele unui emirat (din 929 califat) independent, cu
capitala la Cordoba. Din Asturia singura provincie neocupata de arabi, incepe
insec. VIII ``reconquista``. In urmatoarele secole iau nastere pe teritorii recucerite
regatele Leon, Castilia, Aragon, Navarra, Portugalia; sunt recucerite rand pe rand
Toledo (1085), Lisabona (1147), Cordoba (1236), Sevilia (1248), Cadiz(1262).

13
Prin unirea Aragonului cu Castilia se constituie in 1479 Regatul Spaniol, iar prin
cucerirea Granadei, ultimul oras detinut de arabi, ia sfarsit in 1492 ``reconquista``.
In sec XIII-XIV, Spania cucereste Insulele Baleare, Sicilia, Sardinia, incepand sa
joace, in urmatoarele doua secole, un rol de prima importanta in politica
europeana. La sfarsitul sec. XV si inceputul sec. XVI, Spania este alaturi de
Portugalia, principalul promotor al descoperirilor geografice, punand bazele unui
intins imperiu colonial. Sub Carol I, 1516-1556, care sub numele de Carol Quintul
este proclamat in 1519 imparat al Imperiului Romano-German. Spania devine
prima putere europeana, ingloband regatul Neapolelui, Sicilia, ducatul Milano,
Tarile de Jos, America Centrala si meridiana. Sub Filip II (1556-1598) incepe
declinul puterii spaniole si al aspiratiilor ei la hegemonia in Europa (pecetluite
definitiv prin pacea Pirineilor (1659). In 1581 Olanda isi proclama independenta;
in 1588 ``Invincibila Armada``, flota care urma sa cucereasca Anglia este distrusa;
razboaiele impotriva Frantei se incheie dezastruos. In urma razboiului de
succesiune la tronul tarii (1701-1714), Spania (aliata cu Franta), pierde posesiunile
din Italia, Belgia si Gibraltarul. Dupa ocuparea tarii de trupele Frantei
Napoleoneene (1808), izbucneste un razboi de eliberare nationala (1808-1813). In
1820 rascoala militara condusa de colonelul Riego declanseaza a doua revolutie
burgheza inabusita in 1823 de trupele franceze. Razboaiele civile din sec. XIX
(1834-1839 si 1872-1876 - ``Razboaiele Carliste``) afecteaza intreaga tara intre
1810-1826, coloniile spanile din America Latina isi dobandesc independenta.
Cuba, Puerto Rico, Filipine si Insulele Guam sunt cedate in 1898, SUA, in urma
infrangerii suferite in razboiul hispano-american (aprilie-decembrie 1898). In
cursul Primului Razboi Mondial (1914-1918) Spania ramane neutra. In 1920 ia
fiinta Partidul Comunist din Spania. In 1930 este inlaturata dictatura militaro-
monarhica a lui Primo de Rivera (1923-1930), iar la 14.IV.1931, in urma victoriei
in alegeri a partidelor republicane, este abolita monarhia si Spania se proclama
pentru a doua oara republica ( prima data in 1873-1974). Sunt adoptate masuri
radicale (separarea bisericii de stat, votul universal, etatizarea averilor manastiresti
etc.). Victoria electorala a Frontului Popular 6.II.1936 declanseaza rebeliunea
militaro-fascista (in frunte cu generalul Francisco Franco) impotriva repubilicii,
urmata de Razboi civil (1936-1939). In urma victoriei din Razboiul Civil, in care a
fost sprijinit de Grmania si Italia fascista, Franco devine Prim-ministru si sef al
statului pe viata. In al Doilea Razboi Mondial, Spania se declara neutra. In decenile
6-7, Spania cunoaste o dezvoltare economica mai rapida (investitii externe, avantul
14
turismului etc.). Dupa moartea Gen. Franco (20.XI.1975), Printul Juan Carlos de
Burbon (desemnat in 27.VII.1969 ca viitor suveran al statului). Este proclamat la
22.XI.1975 Rege al Spaniei. In 1976 intreaga Spanie este cuprinsa de un val de
revendicari sociale, cel mai puternic din ultimii 40 de ani. La 3.VII.1976 Carlos
Arias Novarro (Prim-ministru din 29.XI.1973) demisioneaza, succesorul sau fiind
numit Adolfo Suarez Gonzales. Procesul de democratizare a vietii politice
declansat in 1975, se accelereaza: in urma refernedumului asupra reformei ploitice,
Cortesurile devin Parlament bicameral, majoritatea deputatilor fiind alesi prin vot
direct (15.XII.1976), Partidul franchist Miscarea Nationala este dizolvat
(1.IV.1977), iar partidele de stanga sunt legalizate (Partidul Comunist in inegalitate
din 1939, la 9.IV.1977). L 15.VI.1977 se desfasoara alegeri pentru Cortesuri,
castigate de Uniunea Centrului Democratic ( UCD), condus de primul minstru
A.S.Gonzales. In Catalonia se extinde autonomia prin reinfiintarea Guvernului
propriu - ``Generalitatea``- 29.IX.1977, Camera Deputatilor dezbate pentru prima
oara in ultimii 40 de ani politica externa a tarii ( septembrie 1977), are loc
eliberarea detinutilor politici (14.X.1977), adoptarea noii Constitutii de catre
Cortesuri (31.X.1978) si aprobarea ei printr-un referendum national (6.XII.1978).
Alegerile generale din 1.III.1979 sunt castigate tot de UCD, Partidul Comunsit din
Spania afirmandu-se ca a treia forta politica a statului. In aceeasi perioada se extind
insa si actiuni teroriste intreprinse fie de unele gruprui nationaliste basce ( `ETA``),
fie de unele grupari de dreapta. Pe plan economic , la 7.X.1977 se semneaza Pactul
de Moncloa – Un program comun al partidelor reprezentate in Cortesuri, in
vederea restabilirii, echilibrului economic al tarii care prevede masuri de
combatere a inflatiei, reducerea somajului si a cheltuielilor publice, si o renastere a
impozitelor. In 1978 cu exceptia combaterii somajului (care a ajuns la 7,1 % din
populatia activa), celelalte prevederi ale Pactului sunt indeplinite. La 28.VII.1977
Spania solicita oficial aderarea la Piata Comuna, cerere aprobata la de Consiliul
C.E.E. la 4.XII.1984 si urmand a intra in vigoare la 1.I.1986. Dupa prezentarea la
3.XII.1978 a cererii de aderare la NATO, Spania devine la 30.V.1982 cel de-al 16
lea membru al organizatiei. In urma tratativelor cu Vaticanul, la 31.I.1979 sunt
semnate 4 acorduri menite sa inlocuiasca concordatul din 1953 (invatamantul
religios devine facultativ, iar privilegile fiscale ale Bisericii sunt abolite).
Disensiuni interne duc la sciziuni in cadrul UCD, care decide la 18.II.1983
autodizolvarea sa. A.Suarez Gonzales, care a condus din 1977, 5 cabinete
succesive isi prezinta la 29.I.1981 demisia. Participantii la tentativa de lovitura de
15
stat militara din 23.II.1981 (cand ocupa timp de mai multe ore cladirea Cortesurilor
din Madrid) sunt judecati si condamnati. Alegerile legislative generale din
28.X.1982 la care se prezinta 79 de formatiuni politice sunt castigate de Partidul
Socialist Muncitoresc Spaniol; secretarul general al partidului, Felipe Gonzalez
Marquez, formeaza la 2.XII.1982 un guvern socialist. Sunt adoptate masuri pe linia
micsorarii deficitului bugetar si cel al balantei de plati a reducerii ratei inflatiei, a
deficitului sectorului public si a datoriei externe; este promovata competitivitatea
industriei spaniole si sunt luare masuri vizand combaterea somajului. Un
referendum in problema apartenentei Spaniei la NATO urmeaza sa fie organizat in
1986. Congresul Deputatilor adopta la 3.VII.1984 legea privind recunoasterea
drepturilor, inclusiv sociale (dreptul la pensie) pentru cei cca. 20.000 de voluntari
din randul armatei republicane, participanti la Razboiul Civil ( 1936-1939). Spania
este membru ONU din 1955.

GEOGRAFIA POLITICA.
Din punct de vedere administrativ Spania se divide in 17 comunitati autonome o
comunitate cu statut special si doua orase autonome:

Comunitatile autonome din Spania:

 Andaluzia (Andalucía)
 Aragon (Aragón)
16
 Asturias (Principado de Asturias)
 Cantabria
 Castilia si Leon (Castilla y León)
 Catalonia
 Castilia-La Mancha (Castilla-La Mancha)
 Ceuta
 Extramadura
 Galicia
 Insulele Baleare (Islas Baleares / Illes Balears)
 Insulele Canare (Islas Canarias)
 La Rioja
 Madrid (Comunidad de Madrid)
 Murcia (Región de Murcia)
 Navarra (Comunidad Foral de Navarra / Nafarroako Foru Komunitatea)
 Melila
 Tara Bascilor (País Vasco / Euskadi)
 Valencia (Comunidad Valenciana / Comunitat Valenciana)
Un nivel administrativ inferior este provincia, baza comunitatii autonome. Din
acest punct de vedere Spania este impartita in 50 de provincii. Ceuta si Melila si
zonele se suveranitate nu fac parte din aceste provincii. In timpul celei de-a doua
Republici s-a introdus separarea Spaniei in "comarcas" (departamente). Primul
astfel de departamen a fost Catalonia, dar in decursul anilor 80 si alte comunitati au
instaurat ca diviziune administrativa, de-o mai mica sau mai mare relevanta,
departamentul. Departamentul este constituit din mai multe municipii vecine care
impart acelasi trecut istoric, sau aceleasi particularitati geografice sau care au
interese economice comune. Pentru a se pune de acord cu nomenclatura actuala a
UE, se folosește sistemul supranumit NUTS. Astfel, conform acestui sistem care
stabileste rangul unei diviziuni administrative pe trei niveluri ierarhice, provinciile
corespund nivelului III, iar comunitatile si orasele autonome corespund nivelului
II.

ORASELE.

17
 Dupa 1950 s-a pus tot mai mult in evidenta deplasarea de la sat la oras.In 1950,
48% din populatia activa lucra in agricultura, procent redus la 30% in prezent.

Aproximativ 74% din populatia Spaniei locuieste in orase si procentul este in

crestere.

Madrid (3750000 locuitori in 1980, 3.132.463 in 2007) este capitala tarii si

totodata cel mai important oras. Atragand locuitori din toata Spania, dar mai ales
din regiunea limitrofa, orasul s-a dezvoltat tentacular, inconjurandu-se de cartiere
noi si absorbind cateva nuclee rurale. Industrializarea, activa mai ales dupa 1960, a
ridicat procentul muncitorilor. Importante sunt constructiile de masini, montajul de
automobile, rulmenti, material electric si electronic, aeronautica, constructii civile
s.a.

Barcelona (1810000 locuitori in 1980, 1.595.000 in 2007) este a doua mare

metropola a tarii. Mare centru comercial la sfarsitul evului mediu, Barcelona de
astazi este unul dintre marile porturi si orase industriale ale lumii mediteraneene.
Industria textila cu veche traditie, este inca una dintre ramurile de baza ale
industriei actuale si a antrenat dezvoltarea industriei de masini textile care asigura
repararea si inlocuirea masinilor textil. Alte ramuri industriale importante:
automobile, produse chimice, pielarie si incaltaminte, sticla, ceramica, prelucrarea
lemnului si etc..

Valencia (748.730 locuitori in 1980, 797.654 in 2007) este un oras cu trecut

comercial si industrial glorios. Metropola este dominata de industria textila, de cea
chimica, de cea a prelucrarii metalelor si de santiere navale.

Sevilla (612.000 locuitori in 1980, 699.145 in 2007), vechi port si oras cu

traditie in prelucrarea matasurilor, astazi este un oras cu functii complexe.

Zaragoza (590000 locuitori in 1980, 654.390 in 2007 ) a cunoscut o

prosperitate industriala in ultimele decenii, astfel ca muncitorii reprezinta astazi
35% din populatia activa. Cele mai importante ramuri industriale sunt prelucrarea
metalelor, automobile de teren, echipament electric, textile etc..

Bilbao (486.000 locuitori in 1980, 353.168 in 2007) port si centru al industriei

grele, polarizeaza activitatea economica a unui complex de centre subordonate,
situate in zona litorala pana dincolo de Santander.

18
 Multe dintre orasele amintite, devenite mari centre industriale si administrative,
pastreaza valori inestimabile arhitecturale si artistice. In afara de acestea exista
orase care nu au fost prinse de valul industrializarii, ramanand niste magnifice
orase-muzeu.

ECONOMIA

Spania este o tara capitalista industrial-agrara a carei economie a cunoscut o

dezvoltare importanta in ultimele decenii. In 1979, Spania ocupa locul 11 in lume
cu 162 mld $ PNB. Totodata efectele crizei economice mondiale s-au resimtit in
ultimii ani printr-un fenomen de recesiune a economiei spaniole, marcata de
stagnarea PNB, inflatia accentuata si numarul impresionant de someri: 1,6
milioane la inceputul anului 1981, adica 12% din populatia activa-cel mai mare
procent din Europa.

A) INDUSTRIA
Resursele energetice ale Spaniei nu acopera necesarul, dar nici nu sunt
neglijabile.

Cea mai mare parte din energie este asigurata de carbuni. Acestia se
exploateaza de multa vreme in minele din Muntii Cantabrici si Sierra Morena.
Criza energetica din ultima vreme a stimulat extractia si in 1980 s-au depasit12
mil. tone. Si mai mult a fost incurajata extractia de lignit care a crescut de la 2,9
mil.tone in 1974 la 15,6 mil. tone in 1980. Carbunii participa in mare masura la
productia de energie electrica. In 1980 s-au produs 110,2 mld. kWh, din care
aproape 1/3 in hidrocentrale. Dominata de structuri cristaline vechi, Spania este
saraca in petrol. Rezerve mici se gasesc langa Puertollano si un zacamant recent
descoperit si dat in exploatare la nord de Burgos. Productia de petrol a Spaniei este
neinsemnata. Pentru acoperirea necesarului de energie si asigurare cu materie
prima a unor ramuri ale industriei, Spania importa mari cantitati de petrol brut pe
care il prelucreaza in rafinariile instalate chiar in porturi (Bilbao, La Coruna,
Vigo, Huelva, Algeciras, Cartagena) sau in rafinaria din centrul industrial complex
Puertollano. Capacitatea de rafinare era la 1 ian 1978 de 55,8 mil.tone si in

19
majoritatea centrelor rafinariile sunt incluse in complexe petrochimice. Trei
conducte de petrol converg la Puertollano, plecand din porturile Rota, Malaga, si
Cartagena. O alta conducta leaga Puertollano de Zaragoza, trecand prin Madrid. In
ultimii ani Spania a recurs si la energia nucleara construind cateva centrale in
apropiere de marile orase consumatoare, ca Barcelona, Madrid, Burgos. Cele trei
centrale atomoelectrice date in functiune la 1 ian 1979 totalizeaza 1100 MW
putere instalata.

Zacamintele minerale ale Spaniei sunt relativ variate si bogate. Din structurile
complexe ale Muntilor Cantabrici, Sierra Morena, Cordiliera Betica si Muntii
Iberici se extrag anual 4mil.tone fier-minereu. Capacitatea de prelucrare a
industriei siderurgige spaniole este insa mult mai mare. In 1980 s-au produs 6,3
mil.tone fonta si 12,6 mil.tone otel cu minereu indigen si din import. Din subsolul
tarii se mai extrag minereuri de plumb, wolfram, mercur, zinc, cupru, uraniu si
saruri de potasiu. In 1980 s-au extras 88600 tone plumb-minereu si 179300 tone
zinc-minereu. Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic (
Aviles, Gijon, Mieres, Oviedo, El Ferrol, Bilbao, Baracaldo, Sestano) si central-
estic (Cartagena, Sagunto); in schimb, industria metalurgiei neferoase este
repartizata atat pe litoral cat si in interiorul tarii, de cele mai multe ori chiar in
centrele de extractie. Spania este cel mai mare producator de mercur din lume (
1200 tone in 1977) si ocupa locul trei in Europa la productia de cupru (112500
tone cupru in 1978).

Progresul industrial al Spaniei din ultimele decenii nu se caracterizeaza numai

prin dezvoltarea generala a productiei ci si prin diversificarea ramurilor
industriale. In afara unor branse traditionale, ca industria textila sau a pielariei, o
dezvoltare ampla a cunoscut industria constructoare de masini si a prelucrarii
metalelor. Cu exceptia Madridului si a catorva centre dispersate in cele doua
Castilii, industria constructoare de masini si de prelucrare a metalelor s-a dezvoltat
tot in zona litorala, pe fatada mediteraneana si atlantica, dar mai dispersata ca in
nord. Unele dintre porturile Spaniei au si santiere navale importante ca de exemplu
Bilbao, Barcelona, Valencia, Cadiz, Vigo, El Ferrol, Sevilla etc. Un progres
considerabil a cunoscut in anii de dupa razboi constructia de autoturisme. Spania a
fost din totdeauna pe locul din frunte cu echiparea de autoturisme:454700
autoturisme in 1970 si 722000 in 1974, depasind un milion in 1980. Alte ramuri
specializate si-au facut aparitia: industria aeronautica la Sevilla, Madrid si
20
Barcelona; industria de material rulant la Bilbao, Madrid, Barcelona, Alcazar de
San Juan.

Industria chimica este in plin proces de expansiune, modernizare si diversificare.

Gama produselor sale cuprinde: cauciuc sintetic (Bilbao, Santander, Puertollano);
fibre sintetice (Madrid, Alcala de Henares,La Batlloria); acid sulfuric (Madrid si
Cartagena); carbonat de sodiu (Torrelavega); amoniac (Puertollano si
Escombreras) etc. Varietatea alcatuirii geologica a permis dezvoltarea ampla a
industriei materialelor de constructie. In trei decenii productia de ciment de
exemplu a sporit de peste 10 ori: 28,3 mil.tone in 1980 fata de 2,1 mil.tone in
1946. Centrele cele mai importante sunt localizate in zonele calcaroase.

B) AGRICULTURA

Una dintre ocupatiile traditionale, agricultura joaca in prezent un rol secundar

in economia Spaniei, ocupand 30% din populatia activa, 10% din suprafata tarii
fiind ocupata de livezi, iar cca.35% este cultivata cu cereale, sfecla si trestie de
zahar, legume, bumbac etc. Graul si orezul ocupa 1/3 din suprafata cultivata cu
cereale. In 1980, Spania a produs 8560000 t orz, ocupand locul 3 in Europa, dupa
Franta si Marea Britanie; productia de grau a fost in acelasi an de 5901000 t. Dar
locul cel mai important in agricultuta Spaniei il ocupa culturile mediteraneene. Ea
isi imparte intaietatea in Europa, la productia de ulei de masline, cu Italia, ocupand
pe rand locul 1, in functie de conditiile de clima ale fiecarui an. In 1977, Spania a
produs doar 375000 t ulei de masline, situandu-se pe locul 2 dupa Italia, dar in
1978 Spania trece pe primul loc cu o productie de 471000 t fata de 446000 t
productia Italiei. In 1979 si 1980, Italia a depasit din nou Spania cu o productie de
512000 t in 1979 si 658000 t in 1980, fata de numai 469000 t in 1979 si 514000 t
in 1980 productia Spaniei. Cele mai mari suprafete plantate cu maslini sunt grupate
in Andaluzia, in special pe rama de contact cu Sierra Morena. Andaluzia produce
80% din uleiul de masline al Spaniei. Alte culturi de clima calda plaseaza Spania
pe locuri fruntase in Europa si chiar in lume. Ea ocupa locul 2 in Europa (dupa
Italia) la productia de orez (421000 t in 1980) si locul 1 la productia de citrice (3,1
mil.t in 1980). In productia de vin, Spania ocupa locul 3 in Europa (dupa Italia si

21
Franta). In 1980, productia de vin a Spaniei a fost de 42,4 mil. hl. Sa amintim si
faptul ca in Spania, la Elche, exista cea mai mare plantatie de curmali din Europa.

Agricultura spaniola a inregistrat succese importante in ultimele decenii prin

extinderea suprafetelor irigate (``regadio``) si prin imbunatatirea tehnicii de lucru
pe terenurile neirigate (``secano``).

Cresterea animalelor este o ocupatie veche a spaniolilor. Regiunile de cea mai

activa transhumanta sunt campiile joase din sud, sierrele din Estremadura si muntii
din regiunile Navarra, Leon si Soria. In ultima vreme, transhumanta a intrat in
declin si efectivul de ovine a scazut (14,6 mil. capete in 1980 fata de 18,7 mil.
capete in 1979) datorita concurentei line din tarile emisferei sudice si randamentul
scazut al acestei ramuri de activitate. La declinul transhumantei a contribuit intr-o
oarecare masura si renuntarea treptata la sistemul de asolament prin parlogire;
parloagele erau foarte cautate pentru pasunatul de iarna. Caderea efectivului de
ovine a fost oarecum compensate prin cresterea numarului de bovine (4,6 mil.
capete in 1980 fata de 3 mil. capete 1955), Spania fiind una dintre putinele tari din
lume specializata in cresterea taurilor pentru corida.

Un procent inca destul de mare din populatia litoralului se ocupa cu pescuitul.

Cele mai importante porturi pescaresti se insira pe fatada atlantica. Cantitatea
pescutia oscileaza in jurul a 1,5 mil. t anual.

C) RETEAUA DE CAI DE COMUNICATIE.

In Spania aceasta este neuniform dezvoltata. Caile ferate (aproape 20.000 km)
au ramas in urma de caile rutiere, a caror dezvoltare a fost stimulata de industria
autoturismelor si de turism. Pentru facilitarea fluxului turistic a fost necesara
strapungerea Pirineilor prin tunele ( Puerto de Viella si Ponzan) si construirea de
autostrazi.

Numarul turistilor care viziteaza anual Spania depaseste uneori numarul

locuitorilor, fiind una dintre cele mai vizitate tari de pe Glob. Intre 1960-1975,
turismul a adus Spaniei in medie de 2 mld. $ anual. In ultimii ani aceasta cifra s-a
dublat. In 1980 numarul turistilor straini a fot de 22,5 mil.

D) DIFERENTIERI REGIONALE.

22
 Diferentierile regionale in Spania sunt cele mai contrastant marcate intre
interiorul peninsulei si periferia sa maritima.

Nordul si nord-vestul, in general muntos, se deosebeste de restul tarii mai ales

prin clima sa umeda si contrastele termice sezoniere slabe. Favorizata de prezenta
unor zacaminte de fier si de carbuni, aceasta regiune se remarca prin dezvoltarea
preponderenta a industriei metalurgice de transformare. Dintre celelalte ramuri
industriale, mai importante sunt industria de prelucrare a lemnului, industria
chimica si industria textila.

Catalonia, in est, axata pe muntii cu acelasi nume si concentrand principala

activitate economica in campia litorala, are un climat mediteranean tipic, a carui
vara uscata si torida impune gospodarirea judicioasa a apei in sisteme de irigatii
complexe. Lipsita de resurse energetice si materii prime autohtone, Catalonia are
totusi o industrie dezvoltata. Ramura traditionala si cea mai puternica din intreaga
Spanie este industria textila, care conditioneaza aproape intregul profil industrial al
regiunii. Barcelona este principalul centru urban al Cataloniei.

Sudul si sud-estul, cu relief contrastant, are clima cea mai calda, cu o lunga
perioada de seceta. Regiunea este bogata in resurse minerale, grupate in special in
Sierra Morena. Industria extractiva ocupa un loc de baza in economia regiunii.
Industria de prelucrare nu este pe masura celei extractive. Doua mari orase se
impun in aceasta regiune: Sevilla in V. si Valencia in E.

In cele doua Castilii, in agricultura domina culturile cerealiere irigate

``regadio`` sau ``secano``, iar in zootehnie cresterea ovinelor. Industrile
traditionale alimentara si textila sunt in plina dezvoltare. In ultimele decenii au
aparut ramuri noi industriale la periferia marilor orase, Madrid fiind principalul lor
polarizator. Caracteristica industriei celor doua Castilii este lipsa marilor uzine,
dispersarea sa in unitati mici.

Regiunea aragoneza, axata pe Ebro, are o economie agro-industriala fara

stralucire. In culturi predomina cerealele. Aragonul are rezerve importante de
energie: carbuni si hidroenergie, mai ales pe raurile din Pirinei. Industria, cu toata
incurajarea din ultimele decenii, nu se ridica la nivelul regiunilor limitrofe.

23
 Insulele Baleare, una dintre regiunile insulare ale Spaniei, totalizeaza 500 km
pe care traiesc 600000 loc. Ocupatia lor traditionala este pescuitul, cresterea vitelor
si cultura plantelor de tip mediteranean. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au
creat cateva unitati ale industriei usoare (pielarie si incaltaminte, textile, ceramica),
iar turismul s-a dezvoltat continuu, constituind o sursa de venituri din ce in ce mai
consistenta.

Insulele Canare, o alta regiune insulara, cea mai indepartata de Spania

continentala, sunt situate in vestul Saharei. Peste 1,2 mil. loc. sunt repartizati cu
densitati inegale pe cei 7273 km² ai insulelor. Conditile climatice si solurile sunt
favorabile dezvoltarii livezilor de citrice si vitei-de-vie. Sezonul continuu pentru
plaja a stimulat dezvoltarea unei industrii turistice prospere.

24
 Analiza Swot

Strenghts Weakness

Apartenenta Pozitia Rata Criza

U.E si geografica somajului economi
TURISM
N.A.T.O. ridicata ca

Opportunities Threats

Posibilitatea Atragerea Atragerea Imbatrani Posibila Terorism

dezvoltarii imigrantilor unui nr. mai rea separarea
(ETA)
agricole mare de populatiei regiunii
turisti Catalonia

25
Bibliografie:

1. Cotet P.,Europa si Asia – geografie fizica, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1967.
2. Caloianu N., Geografia continentelor – Europa , Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1980.
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_Spaniei
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Remigiu/Spania
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunit%C4%83%C8%9Bile_autonome_ale_S
paniei

26