Universitatea Bucuresti

Facultatea de geografie

Studiu geografic
complex al Patagoniei

Decembrie 2019
 Cuprins
1. Localizare
2. Istoric
3. Relief
4. Climă
5. Floră şi faună
6. Suprafaţă (areale urbane)
7. Activităţi economice
8. Populaţie. Cultură. Meşteşuguri tradiţionale
9. Potenţialul turistic
10. Infrastructură. Căi de acces
 Localizarea

Patagonia este o regiune slab populată

la capătul sudic al Americii de Sud,
împărțită de Chile și Argentina.
Regiunea cuprinde secțiunea de sud a
Munților Anzi și deșerturi, pampas și
pajiști spre est.

Patagonia este una dintre puținele

regiuni cu coaste pe trei oceane,
Oceanul Pacific la vest, Oceanul Atlantic
la est și Oceanul de Sud la sud.

Img. 1 Localizare
 Istoric

 Numele Patagonia provine de la cuvântul patagón, care a fost folosit de

Magellan în 1520 pentru a descrie triburile native ale regiunii. Se credea că
oamenii pe care i-a numit Patagoni, tindeau să fie mai înalți decât europenii
vremii.
 Descoperirea strâmtorii Magellan a avut loc in 1520 prin expediția lui
Ferdinand Magellan care căuta calea maritimă spre insulele Moluce (insule ce
aparțin de Indonezia situate între insulele Noua Guinee și Sulawesi).
Traversarea canalului a durat 20 de zile, timp în care echipajul lui Magellan, a
văzut numai fumul produs de focurile de tabără ale indienilor. Magellan
denumește canalul „Estreito de Todos los Santos” (Canalul de Ziua Morților),
nefiind nicio dovadă care atestă faptul că Magellan ar fi pus piciorul pe una
din insule. Ca urmare a descoperirii strâmtorii, acesta devine calea maritimă
spre mirodenii, din Asia, sau aurul și argintul din Peru.
 Relief

 Patagonia este în marea sa parte o regiune vastă

de stepă, cu suprafață de peste 900.000 km
pătrați, formată din 3 zone geografice:
 Anzii Patagoniei, situați în vestul regiunii, cu
vîrfuri acoperite de zăpadă, de 3000–4000 m
înălțime (cel mai înalt vîrf: San Valentin – 4058 m)
 Podișul Patagoniei in centru si est, ce pierde din
înălțime dinspre vest spre est, până ajunge la
țărmurile abrupte si stincoase ale Oceanului
Atlantic
 Țara de Foc, zonă insulară din sudul Patagoniei, Tara de Foc
despărțită de continent prin strâmtoarea
Magellan.

Img. 2 Relief
 Pe câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul
lasă loc porfirului, granitului și bazaltului. Precipitațiile mai bogate în vestul
Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de
aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai
mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica.
 Printre depresiunile ce traversează platoul, principalele sunt Gualichu la sud de
Rio Negro, Valcheta și Maquinchao prin care înainte au curs apele lacului
Nahuel Huapi - care acum curg în râul Limay, râurile Seguerr și Deseado. Unele
din aceste depresiuni au fost vechi rute comerciale interoceanice.
 În zona centrală a regiunii au loc erupții vulcanice, care au luat parte la
formarea platoului din Terțiar până în prezent, au depus un strat de lavă
bazaltică, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a
ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu
schimbările tectonice din acea perioadă, ce au săpat o depresiune
longitudinală, care separă platoul de dealurile. In vest există o depresiune
similară la poalele Anzilor Cordilieri ce conține cel mai fertil sol din Patagonia.
 Clima
 Panta estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special
vara, când o ramură a unui curent sudic ecuatorial spală coasta vestică, în
timp ce pe coasta de vest ajunge un curent rece.
 La Puerto Montt temperatura medie anuală este 11 °C, cu valori medii ale
extremelor între 25,5 °C și −1.5 °C.
 La Bahia Blanca, în apropierea coastei Atlanticului, în nordul regiunii,
temperatura medie anuală este de 15 °C și variază într-o plajă mai mare
de temperaturi.
 La Puenta Arenas, în punctul sudic extrem, temperatura medie anuală
este 6 °C și valorile medii ale extremelor sunt între 24,5 °C și -2 °C.
 Vânturile bat predominant spre vest, iar pe panta vestică precipitațiile
sunt mai abundente. Precipitațiile anuale în insulele vestice din preajma
orașului Torres del Paine au valori între 4.000 mm și 7.000 mm, în timp ce
pe dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe
câmpii.
Img 3. Clasificarea climatelor in Patagonia
Img. 4 Temperaturile si precipitatiile regasite in Patagonia
 Flora si fauna

Floră
 Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare
de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sud a coastei vestice,
unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomină pădurile
subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase, iar pe
panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag. Dincolo de această zonă,
în stepă predomină păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvara și
vara, iarba este întrepătrunsă de plante acoperite cu flori.
 Berberis buxifolia este considerată simbolul Patagoniei. O tufă veșnic verde ale cărei
fructe sunt comestibile și folosite la prepararea unui gem popular.
 Fitzroya este un arbore masiv și longeviv, un arbore emblematic pentru Lake District,
protejat în Parcul Național Los Alerces.
Img. 5 Berberis buxifolia

Img. 6 Fitzroya
Faună

 Lama Guanaco (Lama guanicoe), puma, zorro sau vulpea braziliană (Canis
azarae), zorrino (un tip de sconcs) și tuco-tuco sunt cele mai caracteristice
mamifere ale câmpiilor patagoniene. Lamele cutreieră în turme de-a lungul
țării și formau principala hrană pentru nativi. Viscacha și Mara (Dolichotis) sunt
de asemenea caracteristice stepelor și pampasurilor nordice.
 Păsările sunt adeseori abundente. Caracho (Polyborus tharus) este caracteristic
peisajului patagonian; prezența papagalilor verzi cu coadă lungă (Conurus
cyanolysius) în sudul continentului, până la malul strâmtorii Magellan au atras
atenția primilor navigatori; printre fulgi de zăpadă se pot vedea păsări Colibri.
Printre păsările de apă menționăm flamingo, gâște și rațe, întâlnite în special
în zona strâmtorii.
 Fauna marină include balene, pinguinul regal, orca, foca elefant. Peninsula
Valdes aparține Patrimoniului mondial UNESCO din 1999 datorită importanței
sale în conservarea speciilor periclitate.
 Img. 8 Vulpea braziliană

Img. 7 Lama Guanaco

Img. 9 Caracho Img. 10 Pinguini

 Suprafaţă (areale urbane)

 Populația :1.740.000 locuitori (2001).

 Densitatea populației: 1,93 loc/km².
 Deși omul trăiește în Patagonia de 9000 de ani, colonizarea sistematică
a Patagoniei a început abia în sec XIX cu coloniști europeni care au
dominat locuitorii originari amerindieni. Întinderile prafuite din
pampasul patagonian sunt patria crescătorilor de vite, numiți gauchos și
a fermelor de creștere a animalelor ( vite și oi) – estancias. Sunt în curs
de dezvoltare extracția cărbunelui, a petrolului și aurului.
Cele mai importante orașe:
 pe teritoriul argentinian: Viedma,Comodoro Rivadavia, Puerto Deseado
 pe teritoriul chilian: Punta Arenas,Puerto Montt, Puerto Aysén,
Coihaique.
 Activitati economie
 In partea de nord vest a regiunii, sunt pășuni întinse, ceea ce a favorizat
creșterea ovinelor, aceasta se practică nestânjenit după aplanarea în anul 1881
a confictelor de graniță dintre Argentina și Chile. Comerțul principal făcându-
se cu carne și lână, creșterea ovinelor fiind tot mai mult monopolizata în
detrimentul populației băștinașe.
 Febra de aur a cuprins și Țara de Foc (1880-1910) după ce un locotenent de
marină din Chile a descoperit aur. La lucrările de prospecțiuni geologice a luat
parte în anii 1884 și inginerul român Julius Popper. Aurul găsit de căutători era
vândut în Punta Arenas, de unde ajungea pe piețele din Montevideo, Santiago
de Chile și apoi în Europa. După anul 1910 scade cantitatea de aur, exploatarea
de aur fiind sistată.
 Economia argentiniană se bazează, în primul rând, pe agricultură, dar, în
ultimele decenii, s-a dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor
de cărbune și petrol) și industria manufacturieră (prelucrarea produselor
petroliere, textilă, chimică, alimentară). Exportul Argentinei se bazează pe
produsele agricole (carne, cereale, lână). Importurile constau în echipamente
tehnologice, chimicale, metale.
Populaţie. Cultură. Meşteşuguri tradiţionale

Locuită din cele mai vechi timpuri de indieni mapuche, tehuelche sau
selknam, aceste pământuri vitrege au fost colonizate lent şi dificil, din
cauza climei mai puţin prietenoase, cu temperaturi reci şi vânturi
tăioas, in partea estică a munţilor. Autohtonii au dispărut, fiind înlocuiţi
de o populaţie “sud-americano-europeană”. Colonizarea sistematică a
Patagoniei a început abia în secolul XIX. In anul 1843,a fost întemeiat
orasul Punta Arenas, iar la scurt timp după aceea aici a fost înființată o
zonă a comerțului liber. Guvernul chilian i-a sprijinit pe emigranții
europeni, oferindu-le condiții favorabile. In anii ’70, pe țărmurile
Strâmtorii Magellan au început să acosteze primele vase care
transportau oi la bord.
 Potenţialul turistic

 Parcul Nahuel Huapi este cel mai

vechi parc național din Argentina,
infiintat in 1934. Acesta
înconjoară Lacul Nahuel Huapi la
poalele Anzilor Patagoniei.
 Prin Bariloche se poate ajunge in
Parcul National Nahuel Huapi,
aflat pe drumul national 40. Acest
drum are 5.301 kilometri si
traverseaza Argentina de la nord
la sud, paralel cu Anzii. Pe traseul
sau se afla 21 parcuri nationale,
printre acestea numarandu-se si
Los Glaciares.
Img. 11 Parcul National Nahuel Huapi
 Parcul National Los Glaciares, la
790 kilometri est de Puerto
Deseado.
 Înființat în 1937, parcul național
este al doilea ca mărime din
Argentina.
 Aici se regaseste ghetarul Perito
Moreno, acest ghetar este
localizat pe bratul sudic al lacului
Argentino, in canalul Tempanos.
 Ghetarul are o lungime de 35 de
kilometri si 60 de metri inaltime.
Ofera un spectacol fabulos atunci
cand marginile sale albastre se Img. 12 Parcul National Los Glaciares
desprind si se sparg in mii de
cristale care plutesc pe lac.
 Parcul Național Torres del Paine a fost
înființat la 13 mai 1959.
 Este un parc național care cuprinde
munți, ghețari, lacuri și râuri in sudul
Patagoniei din Chile.
 Se află într-o zonă de tranziție între
pădurile subpolare magelane și Stepele
patagoniene.
 Torres del Paine sunt cele trei vârfuri
de granit distincte ale lanțului Paine.
Img. 13 Torres del Paine
 Tinutul ghetarilor gigantici
Se poate observa ghetarul de
aproape daca mergi cu una dintre
barcile ce pleaca din Punta
Bandera si poate ajunge pana la
baza formatiunii glaciare. Daca
mergi cu barca, vei putea observa
si alti ghetari gigantici, precum
Upsala, Onelli, Bolados, Agazzis,
Heim sau Mayo.
In zona nordica a parcului vei
putea admira muntii. Aici vei
vedea varfurile Fitz Roy (3.375
metri) si Cerro Torre (3.128 Img. 14 Varfurile Fitz Roy si Cerro Torre
metri).
 La 30 de kilometri de pasul
Garibaldi se afla Ushuaia, cel mai
sudic oras al planetei. In Ushuaia
poti practica multe activitati in aer
liber, incepand cu schi, continuand
cu plimbarile cu sanii trase de caini,
pana la calatoria cu Trenul
Sfarsitului Lumii (el Tren del Fin del
Mundo) in Parcul National Tierra de
Fuego sau croaziere in canalul
Beagle.
Img. 15 Ushuaia
 Infrastructură. Căi de acces

 Avionul este mijlocul de călătorie cel mai rapid în Patagonia. Drumul

național 40 traversează regiunea de la nord la sud.
 Argentina dispune de o infrastructură modernă de șosele și autostrăzi,
dar exista și sosele în zone izolate; de o rețea foarte dezvoltată a
transportului public, urban și interurban, subteran, rutier, aerian,
feroviar, fluvial și maritim.
 Bibliografie

1. Linc, Ribana (1999), Geografia continentelor, America, Partea I, Ed. Univ. din
Oradea, Oradea
2. Linc, Ribana, Filimon, C. (2003), America. Geografia continentelor, Ed. Univ.
din Oradea
3. Matei, H. si colab. (2003), Enciclopedia Americilor, Ed. Meronia, Bucuresti
4. Mihailescu, N., Grigore, I. (1978), Anzii si tarile andine, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica Bucuresti