Cum devin carnivore unele plante?

Toate plantele au nevoie de nitrogen si fosfor

pentru ca celulele lor sa creeze proteine si acizi
nucleici. Majoritatea plantelor extrag aceste
elemente din sol, unde sunt eliberate de bacterii si
fungi, prin descompunerea materiei organice. Cu
toate acestea, in unele habitate, dezvoltarea
acestor microorganisme este impiedicata, astfel ca
pamantul devine sarac in substante hranitoare. Un
exemplu de acest gen sunt mlastinile, unde
muschiul produce acizi organici care ucid multi din
microbii care sunt responsabili cu reciclarea
substantelor nutritive din pamant. Situatia este
inrautatita de cantitatea mare de ploaie care cade
in zonele respective; apa tinde sa spele nitratii din
pamant.

Probleme de acelasi tip apar si la plantele

epifite (care traiesc pe alte plante, fara sa fie
parazite, acestea servindu-le numai ca sprijin),
deoarece acolo exista foarte putin pamant din care
sa isi extraga substantele nitratii sau fosfatii. Unele
plante cre traiesc in aceste conditii au ''rezolvat''
problema formand o simbioza cu bacteria care
fixeaza nitrogenul. Cu toate acestea, plantele
carnivore au evoluat in asa fel, incat ''fura''
substantele nutritive de care au nevoie de la
insectele sau chiar animalele mici care le cad
prada. Revenind la intrebarea de la inceputul
articolului, pentru ca acest tip de plante sa fie
''castigatoare'' in lupta selectiei naturale, trebuie ca
beneficiile dezvoltarii si inmultirii mai rapide,
datorate modului in care se hranesc, sa fie mult
mai mare comparativ cu plantele obisnuite.

Apa de ploaie poate fi retinuta de planta daca

aceasta isi strange frunza in forma unui cornet,
transformand-o astfel intr-un fel de capcana; daca
frunza dezvolta si peri cu tentacule care sa secrete
substante lipicioase, insectele pot fi prinse cu
usurinta - capcana ar deveni in acest caz de tip
urna.
Capcana burduf - a evoluat probabil prin
adancirea si inchiderea frunzei cu peri.
Capcana cleste - a evoluat probabil prin
apropierea si inchiderea marginilor unei frunze cu
peri; aceasta se deschide atunci cand incearca sa
prinda prada, pentru a avea o suprafata mai mare
de expunere.

Capcana basica - a evoluat dintr-o planta

acvatica cu urna si capac, care se inchide printr-un
mecanism interesant, atunci cand unul din peri
este atins.
Capcana adeziva - modificarea unei frunze cu
peri mai intai prin aparitia glandelor secretoare si
apoi prin miscarea acestora.
Capcana plesnitoare - este o varianta a capcanei
adezive, in care perii sunt mai rezistenti la
miscarile pe care le face prada si secreta mai
multa substanta lipicioasa.
Capcana urna - nu a avut o cale dificila de
dezvoltare. Capcana s-a realizat prin adancirea si
solidificarea urnei de tipul celor care se gasesc la
bromelii - astfel au aparut capcanele de la
Brocchinia si Catopsis. Producerea enzimelor nu
este un proces vizibil.

Capcana plantelor din genul Genlisea

poate fi asemanata cu cea de tip
plesnitoare, numai ca frunza are forma de
Y si s-a specializat in prinderea insectelor
care nu zboara. Aceasta adaptare a dus la
expunerea unei suprafete cat mai mari, in
toate directiile si, cum frunza nu este tinuta
vertical, mentinerea insectei in capcana
este lasata in intregime pe seama
gravitatiei.
Modul de functionare al capcanelor de
tip basica, prezente la genul Utricularia,
este ceva mai greu de explicat. Ele sunt
asemanatoare urnelor, numai ca s-au
specializat pe prada acvatica

Unde traiesc plantele carnivore?

Cel mai potrivit mod in care putem sa incepem
raspunsul la aceasta intrebare este sa pornim de la studiul
habitatelor in care traiesc si se dezvolta aceste plante.
Cea mai cunoscuta planta carnivora, Plesnitoarea lui
Venus, a trebuit sa se adapteze unor conditii de mediu destul
de dificile. Ea creste in locuri unde componenta pamantului
nu prezinta aproape deloc nitrati sau calciu. Desigur, aceasta
situatie a pus o problema evidenta, pentru ca nitrogenul este
un element esential in sinteza fosfatului, iar calciul pentru
intarirea peretilor celulari. De asemenea in habitatul respectiv
solul prezinta cantitati foarte mici de fosfat si fier (fosfatul
este esential petnru sinteza acizilor nucleici, iar fierul pentru
sinteza clorofilei). De cele mai multe ori, pamantul este
imbibat cu apa, fapt care incurajeaza producerea de ioni
toxici precum amoniul, iar pH-ul este foarte acid. Amoniul
poate fi folosit ca sursa de nitrogen pentru plante, dar
toxicitatea sa inseamna ca concentratiile ridicate pot ucide
planta. In plus fata de asta, habitatul este din cand in cand
ars de incendii, sau distrus prin interventia oamenilor.

Cum ''functioneaza'' o planta carnivora

In mod normal, plantele isi folosesc
frunzele pentru a capta lumina solara. Energia
preluata de la sursa de lumina, alaturi de dioxidul
de carbon din atmosfera si apa din pamant sutn
folosite pentru a produce zaharuri si alte substante
chimice si oxigen. Suma tuturor acestor zaharuri,
amino-acizi, grasimi, etc., se numeste bio-masa si
de acumularea ei depinde dezvoltarea plantei.
Producerea bio-masei din lumina se numeste
fotosinteza. Si frunzele respira, oarecumla fel ca si
animalele, arzand din bio-masa pentru a genera
energie chimica. Aceasta energie este temporar
depozitata sub forma unei substante numite
trifosfat de adenozina.

Pentru ca o planta sa se dezvolte, ea

trebuie sa realizeze mai des fotosinteza decat
respiratia, altfel, in cele din urma, isi va consuma
toate resursele (toata bio-masa) si va muri.
Respiratia si fotosinteza sunt procese opuse.
Fotosinteza foloseste energia (lumina) si dioxidul
de carbon pentru a face bio-masa si elibereaza
oxigen, iar respiratia arde bio-masa cu oxigen
pentru a produce energie (chimica) si dioxid de
carbon.

Perju Maria
cl. a X-a A