1 The Great Basin Desert: The Great Basin Desert este un deșert care se află în vestul Statelor

Unite, în special în regiunea cunoscută sub numele de Great Basin. Coordonatele geografice
aproximative ale acestui deșert variază, dar în general sunt între latitudinea 35°N și 42°N, și
longitudinea 115°W și 120°W. Este un deșert semiarid și include părți din statele Nevada, Utah,
California, Oregon și Idaho

2 Atacama: Deșertul Atacama se află în partea de nord a Chile și se întinde și în zonele limitrofe
din Peru și Bolivia. Coordonatele geografice aproximative ale deșertului Atacama variază, dar în
general sunt între latitudinea 18°S și 28°S, și longitudinea 69°W și 75°W. Este unul dintre cele mai
aride deșerturi din lume și este cunoscut pentru condițiile sale extrem de uscate.

3 Patagonia: Regiunea Patagoniei din America de Sud cuprinde o varietate de peisaje, inclusiv
zone deșertice. Coordonatele geografice ale regiunii Patagoniei variază, dar în general se extinde în
partea de sud a continentului sud-american, între aproximativ latitudinea 40°S și 56°S, și longitudinea
66°W și 75°W. Acesta include părți din sudul Argentinei și al Chilei și este cunoscut pentru peisajele
sale spectaculoase, inclusiv munți, lacuri și fiorduri.

4 Iranian: Deșertul Iranian, cunoscut și sub numele de "Dasht-e Kavir" sau "Deșertul
Maranjab," este un deșert care se întinde în regiunea centrală a Iranului. Coordonatele geografice
aproximative ale acestui deșert variază, dar în general se află între latitudinea 32°N și 35°N, și
longitudinea 51°E și 55°E. Este unul dintre cele mai mari deșerturi din Iran și este cunoscut pentru
peisajele sale aride și dunele de nisip.

5 Namib: Deșertul Namib este un deșert uscat care se întinde în principal în Namibia, dar se
extinde și în părți din Angola și Africa de Sud. Coordonatele geografice aproximative ale deșertului
Namib variază, dar în general se află între latitudinea 20°S și 28°S, și longitudinea 11°E și 17°E.
Deșertul Namib este cunoscut pentru dunele sale de nisip roșu și este considerat unul dintre cele mai
vechi deșerturi din lume. Este, de asemenea, cunoscut pentru peisajele sale spectaculoase și
biodiversitatea unică adaptată la condițiile aride.

6 Turkestan: Deșertul Turkestan, cunoscut și sub numele de "Kyzylkum" sau "Kyzyl Kum," se află
în Asia Centrală, în special în Uzbekistan și Kazahstan. Coordonatele geografice aproximative ale
acestui deșert variază, dar în general se află între latitudinea 40°N și 45°N, și longitudinea 60°E și
72°E. Deșertul Turkestan este cunoscut pentru peisajele sale aride și este unul dintre cele mai mari
deșerturi din această regiune.

7 Gobi: Deșertul Gobi se întinde în Asia Centrală și de Est, și are coordonatele geografice
aproximative între latitudinea 42°N și 45°N, și longitudinea 87°E și 110°E. Este unul dintre cele mai
mari deșerturi din lume și se întinde în principal în Mongolia și China

8 Nullabor Plain: Aceasta este o zonă mare de teren plat, arid sau semi-arid, cunoscută pentru
peisajele sale deschise și lipsa copacilor. Chiar dacă nu este clasificat întotdeauna ca un "deșert rece"
în sensul tradițional, caracteristicile sale aride se potrivesc cu descrierea unui deșert și poate avea
temperaturi mai scăzute în anumite perioade ale anului datorită latitudinii sale sudice. Coordonatele
geografice ale Nullarbor Plain variază pe întregul său teritoriu, dar pentru a oferi o referință generală,
putem spune că se întinde între aproximativ latitudinea 30°S și 32°S, și longitudinea 126°E și 132°E.

9 Desertul Taklamakan se află în vestul Chinei, în regiunea Xinjiang, și are coordonatele

geografice aproximative între latitudinea 37°N și 42°N, și longitudinea 77°E și 85°E. Este unul dintre
cele mai mari deșerturi din lume și este cunoscut pentru dunele de nisip mari și condițiile extreme de
aride.

10 Desertul Karakum se întinde în principal în Turkmenistan, dar se extinde și în părți ale

Uzbekistanului și Kazahstanului. Coordonatele geografice aproximative ale acestui deșert variază, dar
în general sunt între latitudinea 38°N și 45°N, și longitudinea 55°E și 66°E. Desertul Karakum este
situat în partea de sud-vest a Asiei Centrale și acoperă o suprafață mare din această regiune aridă și
semiaridă.

CLIMATUL

Tipul de climat

Deșerturile reci au un climat de la semi-arid la arid, cu o mare varietate de temperaturi între zi și

noapte și între sezoane. Acest tip de climat este clasificat în grupul B din clasificarea climatică
Köppen, mai specific subtipurile BWk , unde 'B' denotă un climat arid, de la cuvântul german "Boden"
, care se traduce în română ca "sol" sau "pământ". În contextul clasificării climatice Köppen, acest
termen reflectă ideea că în regiunile cu climat de tipul 'B', solul este adesea expus intemperiilor, fără
acoperire vegetală densă, datorită precipitațiilor insuficiente.

Temperaturi medii anuale

Temperaturile medii anuale în aceste deșerturi pot fi mai scăzute decât în alte tipuri de deșerturi,
adesea sub 10°C. Iernile sunt în mod caracteristic geroase, cu medii lunare care pot coborî sub -10°C
în cele mai reci luni, în timp ce verile pot avea medii lunare de peste 10°C, uneori chiar 20°C în unele
zone.

Precipitatii medii anuale

Precipitațiile sunt foarte reduse în deșerturile reci, uneori chiar sub 50 mm pe an, cum ar fi în
Deșertul Atacama, cel mai arid loc de pe Pământ. În contrast, unele deșerturi reci pot avea
precipitații apropiate de 150-200 mm pe an. Acestea sunt neregulate și rareori pot lua forma zăpezii
în unele deșerturi reci, cum ar fi Patagonia.

vanturile

Vânturile specifice deșerturilor reci includ brize locale generate de diferențele de temperatură,
precum și vânturi mai largi asociate cu sistemele de presiune ale regiunii. De exemplu, în Deșertul
Patagonian, vânturile predominante sunt cele din vest, cunoscute sub numele de "westerlies". În
Deșertul Gobi, unul dintre vânturile caracteristice este "sharav", un vânt cald și uscat care poate
contribui la temperaturile ridicate vara. Samum (Simoom) Acesta este un vânt specific deșerturilor
calde, dar variații ale acestui tip de vânt fierbinte și uscat pot apărea ocazional și în deșertul Iranului,
care are zone de deșert rece.

Sezoane

Sezoanele în deșerturile reci sunt marcate de variații mari de temperatură între iarnă și vară. Iarna
este lungă și friguroasă, cu perioade în care solul poate fi înghețat, dar acoperirea continuă de
zăpadă nu este comună. Vara este scurtă și adesea caldă, dar nu suficient de lungă sau umedă pentru
a susține o vegetație densă. Primăvara și toamna sunt de obicei efemere, servind ca perioade de
tranziție rapidă între extreme termice.

HIDROGRAFIA
Caracteristicile retelei hidrografice

Intermitență: Majoritatea cursurilor de apă din deșerturile reci sunt intermitente sau efemere.
Aceasta înseamnă că râurile curg doar în anumite perioade ale anului, de obicei în urma
precipitațiilor rare sau a topirii zăpezilor și ghețarilor.

Bazine Endoreice: Multe deșerturi reci au bazine endoreice, unde apa nu se scurge în mare, ci se
acumulează în lacuri sărate sau sepește în sol.

Salinitate: Datorită ratei reduse de precipitații și a ratei mari de evaporare, multe corpuri de apă din
deșerturi reci sunt foarte sărate.

Zone Oazice: În unele deșerturi reci, existența unor cursuri de apă sau izvoare subterane poate duce
la formarea de oaze. Aceste zone verzi, deși rare, sunt esențiale pentru viața sălbatică și pentru
comunitățile umane.

Principalele râuri și lacuri (!!!!!! Hartă

Deșertul Gobi: Râurl principal il reprezinta Kerulen, care se varsă în lacul Dalai, un

lac endoreic, esențial în susținerea ecosistemelor și a comunităților nomade din regiunea sa. Este
cunoscut pentru peisajele pitorești pe care le creează și pentru importanța sa istorică, fiind asociat cu
imperiul lui Ginghis Han și cu începuturile istoriei Mongoliei.
Râul Kerulen

Varsarea in lacul dalai

Patagonia: Râul Santa Cruz este un exemplu notabil, joacă un rol crucial în Patagonia. Este unul dintre
puținele râuri din regiune care curge de la Anzi până la Oceanul Atlantic, străbătând un traseu de
aproximativ 385 kilometri. Este vital pentru agricultura și producția de energie hidroelectrică în zonă.
Râul este de asemenea cunoscut pentru ecosistemele sale bogate și diversitatea vieții sălbatice,
inclusiv pentru populațiile de păstrăv, atrăgând pescari din întreaga lume.
Namib: Râul Orange este principalul curs de apă, cel mai lung râu din Africa de Sud, având o lungime
de aproximativ 2.200 kilometri. Izvorăște din Munții Drakensberg și se varsă în Oceanul Atlantic, fiind
vital pentru irigații și hidroenergie
Taklamakan: Râul Tarim este sursa majoră de apă, situat în China de Vest, este cel mai lung râu
interior al Asiei, cu o lungime de aproximativ 2.179 kilometri. Traversând Bazinul Tarim, unul dintre
cele mai mari bazine endoreice din lume, acest râu alimentează o vastă oază, esențială în deșertul
Taklamakan, unul dintre cele mai aride locuri de pe Pământ.
Atacama: Sunt puține râuri, dar Râul Loa este cel mai lung. Acest râu este vital pentru furnizarea apei
într-o regiune extrem de uscată, susținând viața și activitățile economice, inclusiv mineritul, în orașe
precum Calama și în minele de cupru din apropiere. Datorită locației sale unice, Râul Loa creează o
oază de viață în inima deșertului
The Great Basin
Lacul Pyramid: Este un lac sărat relict situat în statul Nevada, SUA. Lacul este un vestigiu al
preistoricului Lac Lahontan și este cunoscut pentru stâncile sale în formă de piramidă.
Karakum – Lacul Sarygamysh: Este un mare lac sărat situat la granița dintre Turkmenistan și
Uzbekistan.
Regimul de scurgere al râurilor:

Regimul de scurgere al râurilor:

Variații Sezoniere: Multe râuri din deșerturile reci au un regim de scurgere puternic influențat
de precipitații și topirea zăpezilor sau ghețarilor. De exemplu, râurile din Deșertul Gobi pot
avea debit mare în primăvară datorită topirii zăpezilor, în timp ce în restul anului pot fi
aproape secate.

Fluctuații Anuale: Debitul râurilor din aceste deșerturi poate varia considerabil de la un an la
altul, în funcție de cantitatea de precipitații și de condițiile climatice. În anii mai uscați, multe
râuri pot rămâne fără apă pentru perioade lungi.

Efectul Evaporării: Evaporarea ridicată în zonele aride influențează semnificativ regimul de

scurgere, reducând cantitatea de apă care ajunge în bazinele mai joase ale râurilor sau în
lacuri.

Aportul de Apă Subterană: În unele cazuri, râurile din deșerturile reci sunt alimentate și de
apele subterane, ceea ce poate asigura un flux constant, chiar dacă redus, chiar și în
perioadele de secetă.

VEGETATIA

Principalele asociații vegetale:

Vegetația este în mare parte xerofită, adaptată la condiții de uscăciune extremă.

Plantele sunt adesea scunde, cu frunze mici sau modificări ale frunzelor pentru a reduce
pierderea de apă.

În multe zone, vegetația dominantă include ierburile, tufișurile, și diverse suculente.

Caracteristicile covorului vegetal:

Covorul vegetal este în general dispersat și fragmentat datorită condițiilor aride.

Speciile de plante sunt adesea spațiate pentru a reduce competiția pentru apă.

În zonele cu ceva mai multă umiditate, se pot forma oaze sau zone de vegetație mai densă.
Specii endemice/rare/protejate:

Deșertul Gobi: Allium polyrhizum, cunoscută și sub numele de "Wild Onion" sau "Ceapa
sălbatică din Gobi". Această specie unică de ceapă se găsește în zonele aride și semi-aride ale
Deșertului Gobi și este adaptată pentru a supraviețui în condiții de secetă extremă. Ea
formează bulbi subterani mari, care îi permit să stocheze apă.
Deșertul Namib: Welwitschia mirabilis, o plantă extrem de rară, care până la 1500-2000 de
ani.
Deșertul Taklamakan: Diverse specii de poplar, precum Populus euphratica, cunoscută și sub
numele de plopul Euphrate sau plopul deșertului. Specia fiind adaptată la medii deșertice
severe precum cele din Taklamakan. Populus euphratica are un rol crucial în ecosistemele
deșertice, oferind umbră și stabilizând solul, și este o sursă importantă de lemn pentru
comunitățile locale.
Deșertul Atacama: Cactuși și suculente unice, adaptate la uscăciunea extremă. Copiapoa
cinerea, un tip de cactus endemic acestei regiuni.
The Great Basin: Arbuști de tip sagebrush și pini bristlecone, unii dintre cei mai longevivi
copaci, unul dintre acestia pe numele sau Metusaleth , avand venerabila varsta de 4853 de
ani, considerandu-se cel mai batran copac in viata, oficial.
Metusaleth
În Deșertul Karakum, o specie de plantă notabilă, este Haloxylon aphyllum, cunoscută și sub
numele de "Saxaul negru"

Arii protejate:
În Deșertul Gobi există mai multe arii protejate, inclusiv Parcul Național Gobi
Gurvansaikhan.
Deșertul Namib este protejat prin Parcul Național Namib-Naukluft.
În Deșertul Atacama există Rezervația Națională Los Flamencos.
The Great Basin are Parcul Național Great Basin, protejând ecosistemele unice ale regiunii.
Deșrtul Karakum - Rezervația Naturală de Stat Repetek, care este situată în estul
Turkmenistanului
FAUNA

Principalele caracteristici și adaptări ale faunei:

Rezistența la Ariditate și Temperaturi Extreme: Animalele din aceste deșerturi sunt adaptate
pentru a supraviețui în condiții de secetă și temperaturi variabile, de la frigul extrem noaptea
și iarna, la căldura intensă ziua și vara.

Conservarea Apei: Multe specii au adaptări pentru a minimiza pierderea de apă, cum ar fi
excreția concentrată și metode eficiente de termoreglare.

Comportamentul Nocturn: Multe animale sunt nocturne pentru a evita căldura zilei.

Dieta Specializată: Fauna deșertică adesea se adaptează la diete care le permit să obțină
umiditatea necesară din alimente, cum ar fi plante suculente sau insecte.

Specii de animale reprezentative:

The Great Basin: Șopârla cu Coada de Veveriță (Uta stansburiana): Aceasta este o șopârlă
endemică regiunii, adaptată la climatul arid. Este cunoscută pentru capacitatea sa de a alerga
pe două picioare și poneiul mustang
Namib: Gecko-ul cu burta web-footed (Pachydactylus rangei), și Scarabeul Namib (Stenocara
gracilipes).
Patagonia: Guanaco (o rudă a lamei), și Armadillo-ul Patagonian.
Atacama: Vulturul Andin sau Vultur gryphus și rozătoare, cum ar fi Vizcacha.
Gobi: Camelul Bactrian sălbatic sau Camelus ferus și Veverița de Piatră de Deșert sau
Taklamakan: Iepurele Tolai sau Lepus tolai si Jerboa cu trei degete (Dipus sagitta)
Karakum: varanus griseus sau Saiga (Saiga tatarica)

SOLURI
Tipuri de soluri:

Soluri Aride (Solonchak, Yermosol): Aceste soluri sunt caracteristice pentru deșerturi și sunt
sărace în materie organică. Ele sunt adesea sărate, cu straturi de sare acumulate datorită ratei
ridicate de evaporare.

Soluri cu Textură Nisipoasă (Psamosol): În multe deșerturi reci, predomină solurile nisipoase,
cu granulație mare și slab reținătoare de apă.

Soluri Aloviale și Aluvionare: În zonele unde există râuri sau foste cursuri de apă, se pot
forma soluri aluvionare, care sunt mai fertile datorită sedimentelor depuse.

Soluri Litice: În zonele montane sau cu roci expuse, solurile pot fi mai puțin dezvoltate,
formându-se direct peste substratul stâncos.

Procese pedogenetice (modul de formare al solurilor):

Salinizarea: Datorită evaporării intense și precipitațiilor reduse, sărurile se pot acumula la

suprafața solului, un proces cunoscut sub numele de salinizare.

Eolianizarea: Vântul joacă un rol major în deșerturi, transportând materialul fin și contribuind
la formarea solurilor nisipoase.

Arenizarea: În condițiile climatice aride, descompunerea materialului organic este limitată,

iar solurile devin nisipoase și lipsite de nutrienți.

Lixiviarea Redusă: Datorită lipsei de apă, solurile deșerturilor reci nu sunt supuse proceselor
intense de lixiviere, astfel că mineralele și sărurile rămân adesea în straturile superioare ale
solului.
The Great Basin: Aici predomină solurile aride, cunoscute și sub numele de Yermosoluri.
Sunt soluri caracterizate prin conținut scăzut de materie organică și sunt adesea sărate.

Namib: Solurile din Deșertul Namib sunt în mare parte nisipoase, cu zone de soluri saline, în
special în regiunile apropiate de coastă.
Patagonia: Predomină solurile aride și nisipoase, cu o structură slabă și puțină materie
organică.
Atacama: Acest deșert este cunoscut pentru solurile sale extrem de aride și sărate
(Solonchak). Sunt unele dintre cele mai uscate soluri de pe Pământ.
Gobi: Solurile din Deșertul Gobi sunt variate, dar în general sunt soluri aride, nisipoase și
litice în zonele muntoase.
Taklamakan: Caracterizat de soluri nisipoase, acest deșert are o rețea hidrografică limitată,
ceea ce contribuie la natura sa predominant aridă și nisipoasă.
Karakum: În Deșertul Karakum predomină solurile aride și sărate, cu zone de sol nisipos și,
în unele locuri, soluri aluvionare în apropierea surselor de apă.

RELIEF

Unitatile de relief sunt mult prea diverse pentru a discuta despre o structura generica

Principalele unități de relief din regiunea analizată:

The Great Basin: Acest deșert este caracterizat prin prezența bazinelor interioare și a
lanțurilor montane paralele. Este cunoscut pentru văile sale aride și munții înalți.
Namib: Deșertul Namib prezintă dune de nisip masive, unele dintre cele mai înalte din lume,
precum și zone de platou stâncos și canioane.
Patagonia: Caracterizată prin stepe vaste și mese (platouri înalte), cu zone de relief
accidentat, inclusiv canioane și văi fluviale.

Atacama: Are un peisaj variat, inclusiv munți vulcanici, sărături (flat salt) și dune de nisip.
Gobi: Un amestec de stepe, dune de nisip și rocă expusă, cu prezența unor formațiuni
stâncoase și munți izolați.

Taklamakan: Predominant format din dune de nisip mobile, cu zone de relief mai stabil pe
margini.
Karakum: Caracterizat în mare parte de peisaje nisipoase, cu zone de dune și teren plat, și are
câteva zone cu roci expuse și munți mici.

Procese caracteristice de modelare a reliefului:

Eolianizarea: Vântul joacă un rol major în modelarea reliefului deșerturilor, în special în

formarea dunelor de nisip și în eroziunea rocilor, precum în Namib.

Eroziunea Fluvială: În zonele unde există râuri, eroziunea fluvială poate modela canioane și
văi, precum în Patagonia, ca o consecință a fostelor zone glaciare.

Eroziunea Hidrologică: Ploile rare, dar intense, pot duce la eroziunea rapidă și la formarea de
ravene sau grohotișuri.

Procese Tectonice: În unele deșerturi, cum ar fi Atacama, procesele tectonice, inclusiv

vulcanismul, au un rol important în formarea reliefului.
Salinizarea și Formarea Săratăturilor: În zonele cu evaporare intensă și drenaj limitat, se
formează sărături și alte caracteristici asociate cu acumularea sărurilor.

Concluzie

În concluzia analizei științifice a deșerturilor reci precum The Great Basin, Namib, Patagonia,
Atacama, Gobi, Taklamakan și Karakum, ne confruntăm cu o realitate geografică profundă și
încărcată emoțional. Aceste ecosisteme, remarcabile prin diversitatea lor climatică și
geomorfologică, nu numai că ne dezvăluie complexitatea interacțiunilor naturale, dar ne și
îndeamnă să reflectăm asupra relației noastre cu mediul înconjurător. Ele reprezintă o
mărturie a adaptabilității vieții în cele mai aspre condiții, fiecare organism și formă de relief
fiind o dovadă a rezilienței și a ingeniozității naturale. În același timp, fragilitatea acestor
deșerturi în fața schimbărilor climatice și a impactului uman subliniază o responsabilitate
esențială: aceea de a proteja și conserva aceste peisaje unice pentru generațiile viitoare. Prin
studiul lor, obținem nu doar înțelegere științifică, ci și o apreciere mai profundă a frumuseții
și valorii inestimabile a Pământului nostru.