Clima Tropicală

Localizare: Regiunile tropicale aride sunt situate în principal în zona tropicală,

între tropicul Racului și tropicul Capricornului. Exemple de astfel de regiuni sunt
Deșertul Sahara din Africa de Nord, Deșertul Mojave din America de Nord și
Deșertul Australiei.
Clima: Caracteristica principală a mediului tropical arid este lipsa sau scăderea
semnificativă a precipitațiilor. Aceste regiuni au o climă foarte uscată, cu ploi rare
și în general perioade lungi de secetă. Temperaturile în aceste regiuni pot varia
considerabil, având veri fierbinți și ierni reci.
Relieful: Relieful din mediul tropical arid este în mare parte uscat, accidentat și
lipsit de vegetație. Aceste regiuni pot fi caracterizate prin dune de nisip, câmpii
pietroase sau munți stâncoși. Un exemplu renumit de relief într-o regiune
tropicală aridă este Munții Atlas din Africa de Nord.
Vegetația: Vegetația în mediul tropical arid este adaptată la condițiile de
uscăciune și temperaturi ridicate. Aceasta constă în principal în plante xerofite,
cum ar fi cactușii, suculentele și arborii mici și tufișurile care pot supraviețui cu
puțină apă. În zonele mai umede ale acestor regiuni, pot apărea și specii de arbori
rezistenți la secetă, cum ar fi arborii de cămăși.
Fauna: Fauna din mediul tropical arid este adaptată la condițiile dificile de
supraviețuire. Aceasta include reptile precum șopârlele, șerpii și șopârlele
veninoase, care pot rezista la temperaturi ridicate și la lipsa apei. Alte animale
întâlnite în aceste regiuni includ rozătoare, insecte și păsări migratoare.
Rețeaua hidrografică: Regiunile tropicale aride sunt caracterizate prin absența
sau prezența redusă a apelor de suprafață. Râurile și lacurile sunt rare și, atunci
când există, acestea sunt adesea temporare, formate în urma ploilor rare. Cu
toate acestea, în anumite zone ale acestor regiuni pot fi întâlnite oaze și râuri
subterane care furnizează apă pentru vegetație și faună.
Solurile: Solurile din mediul tropical arid sunt în general sărace în substanțe
nutritive și puțin fertile. Acestea sunt de obicei soluri nisipoase sau pietroase, care
prezintă o drenare rapidă a apei și rețin puține substanțe nutritive. În unele zone,
solurile pot fi sărate sau alcaline, ceea ce face dificilă creșterea plantelor.
Intervenția antropică: Activitățile umane au un impact semnificativ în mediul
tropical arid. Exploatarea excesivă a resurselor naturale, cum ar fi lemnul sau apa
subterană, poate duce la degradarea mediului și la scăderea biodiversității. De
asemenea, urbanizarea și agricultura intensivă pot avea un impact negativ asupra
ecosistemelor fragile din aceste regiuni.
 Clima subtropicală
Localizare: Regiunile cu mediu subtropical umed se găsesc în zonele de latitudine
medie și în apropierea coastei, în special în emisfera nordică. Exemple notabile
includ sudul Statelor Unite (precum Florida și Louisiana), estul Australiei (precum
Queensland), Japonia și sudul Chinei (precum provincia Guangdong).
Clima: Clima din regiunile subtropicale umede este caracterizată prin veri lungi și
călduroase, cu temperaturi ridicate și ierni blânde. Precipitațiile sunt abundente și
se distribuie uniform pe tot parcursul anului, dar sunt mai frecvente în perioada
caldă. Umiditatea ridicată și temperaturile ridicate favorizează dezvoltarea
vegetației exuberante.
Relieful: Regiunile subtropicale umede pot avea o varietate de forme de relief,
inclusiv câmpii, dealuri și munți. În apropierea coastei, pot exista delte și estuare
în asociere cu râurile care se varsă în oceane. Aceste forme de relief pot influența
distribuția precipitațiilor și procesele hidrologice din regiune.
Vegetația: Regiunile subtropicale umede sunt caracterizate de o vegetație
luxuriantă și diversă. Pădurile tropicale și subtropicale domină peisajul, cu o
varietate mare de specii de arbori, plante epifite și liane. Vegetația adaptată la
climă, cum ar fi palmierii, bambusul și ferigile, sunt frecvente în aceste regiuni.
Fauna: Biodiversitatea este foarte ridicată în regiunile subtropicale umede,
oferind adăpost și hrană pentru o varietate de specii animale. Acestea includ
reptile precum crocodilii și șerpii veninoși, mamifere precum maimuțele și pisicile
sălbatice, precum și o mare varietate de păsări colorate. Zonele costiere pot fi de
asemenea bogate în viață marină, inclusiv specii de pești și nevertebrate.
Rețeaua hidrografică: Regiunile subtropicale umede sunt traversate de
numeroase râuri și afluenți, care sunt alimentați de precipitații abundente. Aceste
râuri pot forma delte în apropierea coastei, oferind habitate importante pentru
diverse specii de păsări și pești.
Solurile: Solurile din regiunile subtropicale umede pot varia în funcție de climă și
relief. În general, acestea sunt bogate în substanțe nutritive datorită
descompunerii rapide a biomasei vegetale. Totuși, eroziunea solului poate fi o
problemă în zonele cu defrișări extinse sau practici agricole intensive.
Intervenția antropică: O intervenție antropică semnificativă în regiunile
subtropicale umede este reprezentată de defrișarea pădurilor pentru agricultură
extensivă, dezvoltarea urbană și exploatarea forestieră. Aceste activități pot avea
un impact negativ asupra biodiversității și echilibrului ecologic al acestor regiuni.
 Clima temperat oceanic
Localizare: Mediul temperat-oceanic este întâlnit în zonele de coastă ale
continentelor situate în latitudinile temperate. Exemple notabile includ regiunile
de coastă din vestul Europei (cum ar fi Marea Britanie, Franța, Portugalia), nord-
vestul Statelor Unite și estul Canadei, precum și Australia și Noua Zeelandă.
Clima: Caracteristica definitorie a mediului temperat-oceanic este climatul său
temperat și oceanic. Acest tip de climă se caracterizează prin ierni blânde și veri
răcoroase, cu precipitații moderate pe tot parcursul anului. Temperaturile medii
anuale sunt moderate, cu fluctuații sezoniere moderate. Influentele oceanice
determină temperaturi mai blânde în timpul iernii și verii.
Relieful: Mediul temperat-oceanic prezintă o varietate de forme de relief, inclusiv
zone montane, câmpii, văi și zone litorale. Munții pot juca un rol important în
mediul temperat-oceanic prin influențarea circulației aerului și a regimului
precipitațiilor. Câmpiile pot oferi soluri fertile și sunt adesea utilizate pentru
agricultură.
Vegetația: Vegetația mediului temperat-oceanic variază în funcție de regiune și
de influențele locale. Pădurile de foioase și amestecurile de păduri de conifere și
foioase sunt comune în zonele cu precipitații abundente. Vegetația sezonieră,
precum ierburi și flori, se dezvoltă în timpul verii și apoi se retrage în timpul iernii.
Fauna: Fauna mediului temperat-oceanic este extrem de diversă. Zonele costiere
oferă habitat pentru o mare varietate de viețuitoare marine, cum ar fi mamifere
marine, păsări de apă și pești. Pe uscat, mediul temperat-oceanic susține o gamă
largă de animale, inclusiv mamifere, păsări, reptile și insecte.
Rețeaua hidrografică: Mediul temperat-oceanic este caracterizat de prezența
râurilor și a sistemelor de apă dulce. Aceste râuri se varsă în oceane și mări și sunt
importante pentru transportul de apă dulce, nutrienți și sedimente. De asemenea,
ele oferă habitat pentru multe specii de pești și alte viețuitoare acvatice.
Solurile: Solurile mediului temperat-oceanic sunt variate și pot fi foarte fertile.
Precipitațiile moderate și temperaturile blânde facilitează dezvoltarea solurilor
fertile, care sunt favorabile agriculturii. De exemplu, solurile brun-roșcate și
podzolurile sunt comune în aceste regiuni.
Intervenția antropică: Mediul temperat-oceanic a fost supus intervenției
antropice semnificative. Defrișările extinse, urbanizarea, poluarea apei și aerului,
precum și pescuitul excesiv au avut un impact negativ asupra ecosistemelor
locale. Schimbările climatice globale reprezintă, de asemenea, o amenințare
majoră pentru mediul temperat-oceanic.
 Clima temperat de stepă si silvostepă
Localizare: Mediul temperat semiarid de stepă și silvostepă se întinde într-o zonă
intermediară între mediul arid și cel temperat umed. Acest tip de mediu este
întâlnit în principal în Eurasia, în special în regiunile din Europa de Est, Asia
Centrală și vestul Siberiei.
Clima: Clima în mediul temperat semiarid de stepă și silvostepă este caracterizată
prin ierni reci și veri calde, cu precipitații relativ reduse. Temperaturile medii
anuale variază între 10°C și 14°C, iar precipitațiile medii anuale sunt în jur de 300-
500 mm. Variațiile de temperatură între anotimpuri și între zi și noapte pot fi
semnificative.
Relieful: Relieful din mediul temperat semiarid de stepă și silvostepă este
predominant plat sau ușor înclinat, cu intercalări de dealuri și coline. Există puține
caracteristici montane semnificative în această zonă. Această topografie
facilitează extinderea vegetației de stepă și silvostepă.
Vegetația: În mediul temperat semiarid de stepă, vegetația predominantă este
reprezentată de iarbă înaltă și plante adaptate la perioadele de secetă și căldură
intensă. Specii precum gramineele și arbuștii rezistenți la secetă domină peisajul.
În zonele silvostepelor, vegetația se îmbogățește cu arbusti și arbori răspândiți,
cum ar fi stejarul, pinul și mesteacănul.
Fauna: Fauna din mediul temperat semiarid de stepă și silvostepă este adaptată la
condițiile dure ale acestei zone. Aici pot fi întâlnite animale precum iepuri, vulpi,
căprioare, lupi, jderi și diverse păsări migratoare. În trecut, aceste regiuni erau
cunoscute pentru a găzdui o mare diversitate de mamifere mari, cum ar fi
antilopa saiga și calul sălbatic, dar multe dintre aceste specii sunt acum în pericol
de extincție sau s-au diminuat semnificativ.
Rețeaua hidrografică: Mediul temperat semiarid de stepă și silvostepă este
caracterizat de râuri și pâraie cu debit redus și intermitent. Apele sunt adesea
alimentate de topirea zăpezii din munți sau de precipitațiile limitate. Aceste
cursuri de apă sunt importante pentru menținerea echilibrului ecologic și
furnizează resurse vitale pentru viața sălbatică și comunitățile umane din zonă.
Solurile: Solurile din mediul temperat semiarid de stepă și silvostepă sunt adesea
cunoscute sub denumirea de cernoziomuri, caracterizate prin culoarea neagră și
conținutul ridicat de humus. Aceste soluri sunt fertile și favorizează dezvoltarea
vegetației adaptate la condițiile climatice specifice.
Intervenția antropică: Intervenția umană în mediul temperat semiarid de stepă și
silvostepă poate avea efecte semnificative asupra ecosistemului. Schimbările de
utilizare a terenurilor, cum ar fi defrișarea și pășunatul excesiv, pot duce la
degradarea solurilor și pierderea biodiversității. Agricultura extensivă și
exploatarea resurselor naturale pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra
mediului.
 Clima temperată de pădure
Localizarea: Pădurile temperate se găsesc în regiunile cu climat temperat, în
principal în emisfera nordică. Ele se întind în zonele de latitudine medie, între
tropice și poli, în regiunile din Europa, America de Nord, Asia de Est și sudul
Americii de Sud.
Clima: Pădurile temperate se caracterizează prin patru anotimpuri distincte:
primăvară, vară, toamnă și iarnă. Acestea au veri calde și umede, cu temperaturi
medii între 20°C și 25°C, și ierni reci, cu temperaturi medii între -5°C și 5°C.
Precipitațiile sunt bine distribuite pe tot parcursul anului, variind între 500 și
1.500 mm pe an.
Relieful: Mediul temperat al pădurilor poate fi găsit pe diferite tipuri de reliefe,
inclusiv pe dealuri, munți și câmpii. Relieful poate influența compoziția și
structura pădurilor, determinând tipurile de soluri, drenele naturale și circulația
apei.
Vegetația: Vegetația în pădurile temperate este extrem de diversă și se
caracterizează prin prezența arborilor cu frunze căzătoare. Specii precum stejarul,
fagul, mesteacănul, castanul și molidul sunt comune în aceste păduri. Există și o
gamă variată de plante ierboase, mușchi și licheni care se dezvoltă în straturile
inferioare ale pădurii.
Fauna: Pădurile temperate sunt locuite de o varietate de specii de animale
adaptate la acest mediu. Acestea includ mamifere precum cerbul, căprioara,
vulpea, ursul, lupul și mistrețul. De asemenea, găsim numeroase specii de păsări,
cum ar fi bufnița, ciocănitoarea și vânturelul. Reptilele, amfibienii și insectele
completează diversitatea faunei.
Rețeaua hidrografică: Pădurile temperate sunt adesea străbătute de râuri și
pâraie, care formează o rețea hidrografică complexă. Aceste cursuri de apă sunt
importante pentru furnizarea de apă dulce, habitatul unor specii de pești și alte
organisme acvatice și asigurarea unei circulații adecvate a apei în ecosistem.
Solurile: Solurile din pădurile temperate variază în funcție de climă, tipul de roci
de bază și durata de descompunere a materialelor organice. Ele pot fi clasificate în
soluri acide, soluri neutre sau soluri alcaline. Solurile din pădurile temperate sunt
adesea bogate în nutrienți și prezintă un strat gros de humus, datorită
descompunerii materiei organice.
Intervenția antropică: Pădurile temperate au fost subiectul unei intervenții
antropice semnificative. Defrișările pentru agricultură, exploatarea forestieră și
urbanizarea au avut un impact major asupra acestor păduri. Suprafața pădurilor
temperate a fost redusă semnificativ în ultimele secole, iar această intervenție
umană continuă să amenințe biodiversitatea și integritatea acestor ecosisteme.
 Mediul subpolar de tundră
Localizare: Mediul subpolar de tundră este întâlnit în emisfera nordică, în
regiunile situate la nord de taiga și sud de zonele de gheață permanentă din
regiunea polară. Zonele arctice ale Canadei, Rusiei, Alaskăi, Scandinaviei și
insulele din Oceanul Arctic sunt principalele locații unde se găsește mediul
subpolar de tundră.
Clima: Clima din mediul subpolar de tundră este caracterizată de temperaturi
scăzute și variații sezoniere limitate. Verile sunt reci, cu temperaturi medii de
aproximativ 10°C în lunile cele mai calde, iar iernile sunt extreme, cu temperaturi
medii sub -20°C. Precipitațiile sunt moderate și se înregistrează în principal sub
formă de zăpadă. Din cauza latitudinii înalte, unele regiuni de tundră pot avea
perioade lungi de lumină sau întuneric total, în funcție de anotimp.
Relieful: Relieful mediului subpolar de tundră este caracterizat de prezența de
podișuri, câmpii și dealuri glaciale. Aceste forme de relief au fost modelate de
acțiunea glaciară din perioada glaciațiunilor anterioare. Solul este adesea bogat în
permafrost (strat de sol permanent înghețat), ceea ce duce la prezența zonelor
mlăștinoase și a lacurilor în regiune.
Vegetația: Vegetația din mediul subpolar de tundră este adaptată la condițiile reci
și scăzute de lumină solară. Caracteristicile comune ale vegetației de tundră
includ ierburile, mușchii, lichenii și plantele cu flori mici și rezistente. Arborii sunt
rare sau absenți, cu excepția zonelor de tundră arboricolă unde pot fi găsite plopi
pitici, salcâmi sau pini norvegieni.
Fauna: Fauna mediului subpolar de tundră este adaptată la condițiile dure și la
disponibilitatea limitată a hranei. Mamiferele caracteristice includ renii,
marmotele, iepurii arctici și vulpile polare. Păsările migratoare, cum ar fi sturzii de
câmp și stârcii polari, vizitează tundra în timpul verii. Zonele marine din
apropierea mediului de tundră sunt habitatul pentru mamifere marine precum
foci, morsa și balene.
Rețeaua hidrografică: Mediul subpolar de tundră este bogat în lacuri și râuri.
Acestea sunt alimentate în principal de topirea zăpezii și gheții în timpul verii
scurte. Râurile pot fi întrerupte de cascade și căderi de apă, iar lacurile pot oferi
habitate pentru plante și animale acvatice.
Solurile: Solurile din mediul subpolar de tundră sunt adesea afectate de
permafrost și procese de îngheț-dezgheț. Aceste soluri, cunoscute sub numele de
soluri tundră sau soluri gelisol, sunt adesea bogate în materie organică și au o
fertilitate scăzută. Stratul de permafrost înghețat împiedică drenajul adecvat și
limitează dezvoltarea rădăcinilor plantelor.
Intervenția antropică: Intervenția umană în mediul subpolar de tundră poate
avea impacte semnificative asupra ecosistemului. Activitățile precum exploatarea
resurselor naturale (mineritul, forajul petrolului), construcția de infrastructură
(drumuri, conducte), poluarea și schimbările climatice pot afecta negativ flora și
fauna locală, precum și echilibrul ecologic.
 Mediul polar
Localizare: Mediul polar se găsește în jurul Polului Nord și Polului Sud,
în regiunile Arctica și Antarctica. Regiunea polară arctică se află în
nordul Cercului Arctic, în timp ce regiunea polară antarctică se găsește
în sudul Cercului Antarctic.
Clima: Mediul polar se caracterizează prin temperaturi foarte scăzute și
un climat rece și extrem de aspru. Verile sunt scurte și răcoroase, iar
iernile sunt extrem de reci, cu temperaturi care pot scădea sub -50°C.
Precipitațiile sunt reduse și, în general, cad sub formă de zăpadă.
Relieful: Peisajul polar este dominat de ghețari, munți acoperiți de
zăpadă și platouri glaciate. Există și zone costiere cu fiorduri, ghețari de
coastă și pack-ice, care sunt blocuri de gheață de mare care se
formează în timpul iernii.
Vegetația: Vegetația în mediul polar este foarte limitată din cauza
temperaturilor scăzute și a solului înghețat. Majoritatea plantelor sunt
plante mici, cum ar fi mușchii, lichenii și plantele ierboase adaptate la
condițiile extreme. Copacii sunt aproape absenți în aceste regiuni.
Fauna: Mediul polar găzduiește o faună adaptată la condițiile reci și la
disponibilitatea limitată a hranei. Printre animalele caracteristice se
numără urși polari, reni, lupi arctici, foci, balene, pinguini și multe specii
de păsări migratoare.
Rețeaua hidrografică: Mediul polar cuprinde numeroase ghețari și
calote glaciare, care reprezintă rezerve uriașe de apă dulce solidificată.
În plus, există râuri și lacuri care se formează în timpul sezonului de
topire a zăpezii și a ghețarilor.
Solurile: Solurile în mediul polar sunt, în general, slab dezvoltate și
sărace în substanțe nutritive. Stratul superior este adesea acoperit de
vegetație mică și moale, iar în adâncime poate exista un strat
permanent de îngheț.
Intervenția antropică: Cu toate că mediul polar este departe de marile
așezări umane, intervenția antropică a avut un impact semnificativ
asupra acestei regiuni. Exploatarea resurselor naturale, cum ar fi
petrolul și gazul natural, precum și turismul, au adus schimbări
semnificative în ecosistemele polare. De asemenea, schimbările
climatice globale au dus la topirea ghețarilor și la pierderea habitatelor
pentru multe specii polare, punând în pericol echilibrul ecologic al
acestei regiuni fragile.
 Clima ecuatorial
Localizare: Mediul ecuatorial se află în jurul ecuatorului, între cele două tropice.
Principalele regiuni ecuatoriale sunt pădurile tropicale ale Amazonului din
America de Sud, Congo din Africa și insulele din Marea Indoneziei.
Climă: Mediul ecuatorial este caracterizat de o climă tropicală umedă și caldă pe
tot parcursul anului. Temperaturile sunt ridicate și relativ constante, în medie în
jur de 27-30 de grade Celsius. Precipitațiile sunt abundente, cu un sezon ploios
prelungit și scurte perioade de secetă. Umiditatea este mare și nivelul de
precipitații poate depăși 2.500 mm pe an.
Relieful: Mediul ecuatorial are un relief diversificat, care poate varia de la câmpii
extinse la lanțuri muntoase și văi adânci. Regiunile montane se găsesc în special în
zonele înalte din interiorul continentelor, cum ar fi Anzi în America de Sud și
Munții Rwenzori în Africa.
Vegetația: Vegetația din mediul ecuatorial este reprezentată în principal de
pădurile tropicale umede și luxuriante. Acestea sunt cele mai bogate și diverse
ecosisteme de pe Pământ, cu o mare varietate de specii de plante. Vegetația este
densă și stratificată, cu copaci înalți care formează un acoperiș deasupra stratului
inferior de plante. Pădurile ecuatoriale găzduiesc numeroase specii de arbori,
liane, epifite și plante medicinale.
Fauna: Mediul ecuatorial găzduiește o faună bogată și diversă. Aici trăiesc multe
specii de animale unice și exotice, cum ar fi maimuțe, jaguari, pume, elefanți
africani, gorile și o varietate de păsări tropicale colorate. De asemenea, în râurile
și pădurile ecuatoriale se găsesc numeroase specii de pești, reptile și amfibieni.
Rețeaua hidrografică: Mediul ecuatorial este bogat în apă, cu numeroase râuri și
bazine hidrografice. Râurile mari din această regiune, cum ar fi Amazonul și
Congo, au un debit mare și sunt surse importante de apă și resurse naturale
pentru regiune.
Solurile: Solurile din mediul ecuatorial sunt caracterizate de fertilitate ridicată și
pot fi bogate în substanțe nutritive. Acest lucru se datorează descompunerii
rapide a materiei organice într-un mediu cald și umed. Cu toate acestea, solurile
pot fi fragile și sensibile la eroziune, mai ales în urma defrișărilor și practicilor
agricole neadecvate.
Intervenția antropică: Mediul ecuatorial este supus unei intervenții antropice
semnificative. Defrișările pentru agricultură extensivă, exploatarea forestieră
ilegală, mineritul și creșterea populației umane au dus la pierderea rapidă a
habitatelor naturale și la pierderea biodiversității. De asemenea, poluarea,
dezvoltarea infrastructurii și schimbările climatice reprezintă amenințări majore
pentru mediul ecuatorial.
 Clima sub-ecuatorială
Localizare: Mediul sub-ecuatorial este întâlnit în zonele situate în jurul
ecuatorului, în regiuni precum Amazonia din America de Sud, Congo din Africa
Centrală, Peninsula Malay din Asia de Sud-Est și Insulele Solomon din Pacificul de
Sud.
Clima: Clima din mediul sub-ecuatorial este caracterizată de temperaturi ridicate
și precipitații abundente pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare sunt
constante, situându-se în jurul valorii de 25-27 de grade Celsius. Cantitatea mare
de precipitații, care poate ajunge la peste 2.000 de milimetri pe an, susține
dezvoltarea unei vegetații exuberante.
Relieful: Relieful din mediul sub-ecuatorial este variat și cuprinde regiuni
muntoase, câmpii, zone de câmpie și regiuni cu soluri mlăștinoase. Există munți
înalți și platouri, care pot influența cantitatea de precipitații și să ofere adăpost
pentru diverse specii de animale și plante.
Vegetația: Datorită climei calde și umede, mediul sub-ecuatorial este acoperit de
o vegetație luxuriantă și diversă. Pădurile tropicale sunt prezente în aceste regiuni
și includ arbori înalți, precum copacii de cauciuc, palmieri, liane și o gamă largă de
plante epifite. Aceste păduri găzduiesc o biodiversitate impresionantă, cu
numeroase specii endemice.
Fauna: Fauna din mediul sub-ecuatorial este extrem de diversificată și adaptată la
condițiile specifice ale acestei zone. Aici putem găsi specii de animale precum
maimuțe, jaguari, păsări exotice, reptile, amfibieni și insecte variate. Apele
râurilor și ale pădurilor sunt habitatul multor specii de pești și alte animale
acvatice.
Rețeaua hidrografică: Regiunile sub-ecuatoriale sunt străbătute de numeroase
râuri importante, care asigură irigația și susțin viața în aceste zone. De exemplu,
Amazonul din America de Sud este cel mai mare râu din lume în ceea ce privește
volumul de apă și este esențial pentru întregul ecosistem al junglei amazoniene.
Solurile: Solurile din mediul sub-ecuatorial sunt adesea bogate în substanțe
nutritive datorită vegetației abundente și a procesului rapid de descompunere. Cu
toate acestea, solurile pot fi și foarte sărace în anumite zone, cum ar fi solurile
lateritice. Acestea necesită o gestionare atentă pentru a fi folosite în scopuri
agricole.
Intervenția antropică: Mediul sub-ecuatorial a fost supus unei intervenții
antropice semnificative. Exploatarea forestieră extensivă, agricultura extensivă și
mineritul au avut un impact negativ asupra ecosistemelor fragile din această
regiune. Defrișările masive au dus la pierderea biodiversității, la degradarea
solurilor și la schimbări climatice.