MEDIUL DE STEPA

Stepa reprezintă o zonă de vegetaţie în care flora este reprezentată de plante ierboase şi
condiţiile climaterice sunt semiaride. Flora este dominată de graminee şi din plante cu rizomi
(care se dezvoltă rapid după ce apar condiţii favorabile), dar şi din tufărişuri şi plante
spinoase. Zona de stepa ocupa regiunile de campie si dealuri joase unde rocile sedimentare
sunt bine maruntite.Clima calda din aceste regiuni favorizeaza dezvoltarea si activitatea
plantelor si animalelor din sol, o mare perioada a anului. Stepa fiind o zonă care prin definiţie
este lipsită de arbori, în condiţiile schimbărilor climatice actuale, este cea mai expusă
fenomenul de deşertificare. De aceea se impun luarea unor măsuri rapide, cele mai ieftine şi
eficiente dintre acestea, fiind înfiinţarea unor cordoane arboricole de protecţie sau chiar a unor
păduri. Prin intervenţia pozitivă a omului, mai ales pe solurile uşoare (nisipoase) şi degradate
din regiunile de stepă, dar şi în cele de silvostepă, au apărut în veacul trecut, arborete(teren
plantat cu numeroase specii de arbori si arbusti si destinat studiului condițiilor lor de
dezvoltare). În zona de stepă, relieful este plan sau uşor înclinat, ploile sunt puţine, iar
căldura verii este dogoritoare. În lipsa obstacolelor naturale, vântul este intens, contribuind şi
mai mult la fenomenul de uscăciune.

Raspandire:
Stepele sunt specifice in general climatului temperat fiind cel mai raspandite in Europa
de est, centrul Asiei, centul Americii de nord, America de sud – estul Argentinei si sudul
Uruguayului si sudul Africii .Zona de Stepă a României cuprinde o mare parte a Dobrogei,
estul Munteniei şi sud-estul Moldovei.

Clima:
Se caracterizeaza prin oscilatii insemnate de temperatura intre zi si noapte in care
curentii de aer pot avea o intnsitate mare; este o clima care solicita organismul , acestea
provocand un efect mare de adaptare la conditiile meteorologice.Se caracterizeaza prin
existenta a 4 anotimpuri,precipitatiile anuale fiind medii cuprinse intre 300 si 1000 mm / cm ²
iar temperatura medie anuala este de 10º C.Verile sunt secetoase iar iernil
geroase.Temperatura medie iarna este de -10°C...-5°C, iar vara poate ajunge până la
30...35°C.

Fauna:
În stepe sunt comune rozătoarele şi ierbivorele (popandaul harciogul iepurele de camp
etc.),diverse specii de antilope ; reptile: soparle si serpi ; iar dintre păsări se remarcă ciocarlia
graurul privighetoarea ,pitpalacul si dropia. Dropia este o pasăre de stepă specifică care
trăieşte în sud-estul Europei şi zonelor cu climă temperată din Asia. În România s-a găsi până
acum câţva ani în Bărăgan şi se mai găseşte în rezervaţia naturală de la Beba Veche, judeţul
Timiş, însă este pe cale de dispariţie.
Specific acestui mediu este vulpea cu urechi de liliac un mamifer interesant din sudul Africii
care are urechi remarcabil de mari. Ea are 46-48 de dinti comparativ cu numarul obisnuit de
42 si se hraneste in principal cu termite. Termitele constituie una dintre speciile cele mai
interesante de furnici caracteristice acestei zone . Viata lor a starnit curiozitatea multor
cercetatori si exploratori.Termitele traiesc in colonii, ca si albinele sau furnicile. Ele pot fi
intalnite pe toate continentele, cu exceptia Antarcticii. Destul de raspandite sunt in partea de
sud a Europei, in Asia si sudul Africii. Foarte numeroase sunt in Australia, America de sud si
partea de sud a Americii de Nord.

Agricultura:
Arealul specific plantelor sălbatice din zona de stepă este relativ restrâns, suprafeţele
cele mai mari fiind ocupate de terenurile agricole.
Datorita solurilor celemai fertile zona de stepa constituie astazi cea mai importanta zona
agricola a Terrei. Se cultiva in special cereale ( grau, porumb ,ovaz etc) si predomina
cresterea bovinelor si porcinelor.(primul loc fiind ocupat in acest domeniu de China).

Vegetatia
În aceste regiuni, solurile s-au format sub vegetaţie ierboasă, arborii, în mod natural
fiind rari sau lipsind în totalitate. Pe alocuri, apar arbuşti de talie mică, adesea spinoşi şi cu
totul izolat, în câmp, se poate întâlni câte un copac cu coroana mai bogată. Plantele care
populează regiunile de stepă, numite xerofite (sunt organisme adaptate la viaţă, în condiţiile
unui mediu caracterizat printr-o umiditate scăzută), au cunoscut adaptări speciale, astfel încât
ele au reuşit să supravieţuiască, să se dezvolte şi să se înmulţească, în aceste medii destul de
ostile. Astfel, părţile subterane ale speciilor de stepă, prezintă o dezvoltare profundă sau
posedă metode de economisire a apei, aşa cum este de pildă apariţia unui bulb subpământean.
Frunzele şi-au redus sau îngustat limbul, adesea suprafaţa ei devenind ceroasă sau păroasă,
astfel încât, evaporaţia să fie cât mai mică. De asemenea, multe vegetale au dezvoltat de-a
lungul evoluţiei lor, mijloace de apărare împotriva animalelor ierbivore, exteriorizate prin
prezenţa unor organe spinoase.Dintre plantele spontane ierboase specifice zonei de stepă de la
noi, amintim: ciulinul, pălămida, holera inul , cosacii ,zăvăcusta, bujorul de stepă , stânjeneii
de stepă. Alături de acestea, cresc numeroase specii de graminee, ca: obsiga , negara, colilia ,
timoftica, păiuşul, firiceaua etc. Arbuştii şi semiarbuşti care cresc în stepă, formează
tufărişuri, adesea spinoase. Se întâlnesc specii ca: murul, migdalul pitic, lemnul bobului,
iasomia etc. Un arbust spinos, întâlnit în stepă, silvostepă şi în toate pădurile de foioase de la
noi, urcând de la câmpie la munte, este păducelul.