*Stepa reprezintă o zonă de vegetaţie în care flora este reprezentată de

plante ierboase şi condiţiile climaterice sunt semiaride. Flora este

dominată de graminee şi din plante cu rizomi (care se dezvoltă rapid
după ce apar condiţii favorabile), dar şi din tufărişuri şi plante
spinoase. Zona de stepa ocupa regiunile de campie si dealuri joase
unde rocile sedimentare sunt bine maruntite.Clima calda din aceste
regiuni favorizeaza dezvoltarea si activitatea plantelor si animalelor
din sol, o mare perioada a anului. Stepa fiind o zonă care prin
definiţie este lipsită de arbori, în condiţiile schimbărilor climatice
actuale, este cea mai expusă fenomenul de deşertificare. De aceea se
impun luarea unor măsuri rapide, cele mai ieftine şi eficiente dintre
acestea, fiind înfiinţarea unor cordoane arboricole de protecţie sau
chiar a unor păduri. Prin intervenţia pozitivă a omului, mai ales pe
solurile uşoare (nisipoase) şi degradate din regiunile de stepă, dar şi în
cele de silvostepă, au apărut în veacul trecut, arborete(teren plantat cu
numeroase specii de arbori si arbusti si destinat studiului condițiilor
lor de dezvoltare). În zona de stepă, relieful este plan sau uşor
înclinat, ploile sunt puţine, iar căldura verii este dogoritoare. În lipsa
obstacolelor naturale, vântul este intens, contribuind şi mai mult la
fenomenul de uscăciune.

*Raspandire:
Stepele sunt specifice in general climatului temperat fiind cel mai
raspandite in Europa de est, centrul Asiei, centul Americii de nord,
America de sud – estul Argentinei si sudul Uruguayului si sudul
Africii .Zona de Stepă a României cuprinde o mare parte a Dobrogei,
estul Munteniei şi sud-estul Moldovei.
Clima:
Se caracterizeaza prin oscilatii insemnate de temperatura intre zi si
noapte in care curentii de aer pot avea o intnsitate mare; este o clima
care solicita organismul , acestea provocand un efect mare de adaptare
la conditiile meteorologice.Se caracterizeaza prin existenta a 4
anotimpuri,precipitatiile anuale fiind medii cuprinse intre 300 si 1000
mm / cm ² iar temperatura medie anuala este de 10º C.Verile sunt
secetoase iar iernil geroase.Temperatura medie iarna este de -10°C...-
5°C, iar vara poate ajunge până la 30...35°C
*Fauna:
În stepe sunt comune rozătoarele şi ierbivorele (popandaul harciogul
iepurele de camp etc.),diverse specii de antilope ; reptile: soparle si
serpi ; iar dintre păsări se remarcă ciocarlia graurul privighetoarea
,pitpalacul si dropia. Dropia este o pasăre de stepă specifică care
trăieşte în sud-estul Europei şi zonelor cu climă temperată din Asia. În
România s-a găsi până acum câţva ani în Bărăgan şi se mai găseşte în
rezervaţia naturală de la Beba Veche, judeţul Timiş, însă este pe cale
de dispariţie.
Specific acestui mediu este vulpea cu urechi de liliac un mamifer
interesant din sudul Africii care are urechi remarcabil de mari. Ea are
46-48 de dinti comparativ cu numarul obisnuit de 42 si se hraneste in
principal cu termite. Termitele constituie una dintre speciile cele mai
interesante de furnici caracteristice acestei zone . Viata lor a starnit
curiozitatea multor cercetatori si exploratori.Termitele traiesc in
colonii, ca si albinele sau furnicile. Ele pot fi intalnite pe toate
continentele, cu exceptia Antarcticii. Destul de raspandite sunt in
partea de sud a Europei, in Asia si sudul Africii. Foarte numeroase
sunt in Australia, America de sud si partea de sud a Americii de Nord.

Agricultura:
Arealul specific plantelor sălbatice din zona de stepă este relativ
restrâns, suprafeţele cele mai mari fiind ocupate de terenurile agricole.
Datorita solurilor celemai fertile zona de stepa constituie astazi cea
mai importanta zona agricola a Terrei. Se cultiva in special cereale
( grau, porumb ,ovaz etc) si predomina cresterea bovinelor si
porcinelor.(primul loc fiind ocupat in acest domeniu de China).
Vegetatia
În aceste regiuni, solurile s-au format sub vegetaţie ierboasă, arborii,
în mod natural fiind rari sau lipsind în totalitate. Pe alocuri, apar
arbuşti de talie mică, adesea spinoşi şi cu totul izolat, în câmp, se
poate întâlni câte un copac cu coroana mai bogată. Plantele care
populează regiunile de stepă, numite xerofite (sunt organisme adaptate
la viaţă, în condiţiile unui mediu caracterizat printr-o umiditate
scăzută), au cunoscut adaptări speciale, astfel încât ele au reuşit să
supravieţuiască, să se dezvolte şi să se înmulţească, în aceste medii
destul de ostile. Astfel, părţile subterane ale speciilor de stepă,
prezintă o dezvoltare profundă sau posedă metode de economisire a
apei, aşa cum este de pildă apariţia unui bulb subpământean. Frunzele
şi-au redus sau îngustat limbul, adesea suprafaţa ei devenind ceroasă
sau păroasă, astfel încât, evaporaţia să fie cât mai mică. De asemenea,
multe vegetale au dezvoltat de-a lungul evoluţiei lor, mijloace de
apărare împotriva animalelor ierbivore, exteriorizate prin prezenţa
unor organe spinoase.Dintre plantele spontane ierboase specifice zonei
de stepă de la noi, amintim: ciulinul, pălămida, holera inul , cosacii
,zăvăcusta, bujorul de stepă , stânjeneii de stepă. Alături de acestea,
cresc numeroase specii de graminee, ca: obsiga , negara, colilia ,
timoftica, păiuşul, firiceaua etc. Arbuştii şi semiarbuşti care cresc în
stepă, formează tufărişuri, adesea spinoase. Se întâlnesc specii ca:
murul, migdalul pitic, lemnul bobului, iasomia etc. Un arbust spinos,
întâlnit în stepă, silvostepă şi în toate pădurile de foioase de la noi,
urcând de la câmpie la munte, este păducelul.