Mediul padurilor de foioase (si de amestec)

Acest mediu se dezvolta intr-un climat cu precipitatii tot timpul anului, dar cu veri
calde si cu ierni cu atat mai friguroase cu cat ne departam de vestul continentului euro-
asiatic si american catre est. Este specific emisferei nordice.

LOCALIZARE

Daca in Europa si vestul Asiei, acest mediu se intalneste aproximativ intre

paralele de 43o si 60o (in Asia numai intre 52o si 55o), in Estul Asiei el coboara intre 24
si 50 N. In America, mediul padurilor temperate se dezvolta ca o fasie larga pe fatada
atlantica a continentului. Catre Pacific, mediul respectiv este situat ceva mai la Nord.

In emisfera sudica, tipul acesta de mediu aproape nu exista. Este intalnit pe

coasta Pacifica din Sudul statului Chile, in sud-estul Africii, in sud-estul Australiei, in
Tasmania si Noua Zeelanda.

CLIMA

La modul general, este deosebit de favorabila dezvoltarii padurilor cu frunze

cazatoare, chiar si a unor tipuri de conifere. Conditia este insa sa existe si suficienta apa,
iar vegetatia sa prezinte o mare adaptibilitate la alternanta anilor ploiosi cu cei
secetosi , precum si la anumite conditii locale (de roca, expunere, panta etc.). In mare,
clima se afla sub influenta latitudinii si a vanturilor de vest, respectiv sub influenta
deplasarii ciclonilor tropicali si subpolari. Exista 4 anotimpuri, dintre care 2 extreme:
veri calde si ierni friguroase, dar cu zapada multa, ceea ce face ca solul, in general, sa nu
inghete.

De aceea, in afara caracterului temperat, care reprezinta o medie mai mult

teoretica, aceasta clima se remarca prin schimbari frecvente si uneori bruste de vreme,
prin alternante neperiodice, de zile si luni ploioase cu altele secetoase, prin ani foarte
ploiosi si altii saraci in precipitatii. In Romania, dar si in alte tari, agricultorii parafrazeaza
astfel de intamplari prin expresii de genul “anul strugurilor”, “anul prunelor” etc.

Este vorba de ani in care conditiile meteo au fost favorabile unei culturi anume.
Iarna aici stagneaza aer polar. Anotimpul acesta se caracterizeaza prin zile scurte si reci,
vreme relativ uscata si frumoasa cu inghet frecvent. Vara, insa, zilele sunt foarte lungi si
calde.

Precipitatiile cad tot timpul anului, cu precadere vara, avand o medie anuala de
550-1200 mm. in cazul climatului oceanic, frecventa ploilor este mai mare iarna. Totusi,
pe parcursul anului, ajung aici fronturi calde si reci, fapt ce implica precipitatii cu o
repartitie foarte neregulata.

In anii secetosi, multe culturi sunt salvate prin apa inmagazinata in prealabil in
solul profund.

SOLURILE

Sunt brune de padure si mult mai fertile decat podzolurile, deoarece au un grad
mai redus de levigare. Frunzele cazute toamna influenteaza fertilitatea prin
descompunerea lor si,totodata, pastreaza umezeala, astfel formandu-se un humus
finisat bine amestecat cu minerale. De asemenea, solurile sunt profunde si bogate in
elemente interschimbabile, fiind formate pe paturi de dezagregari periglaciare pe nisip,
pietrisuri sau loess, care contin astfel de elemente. Exist si 2 varietati extreme de sol:

·Un sol mai levigat (in climatul oceanic, de obicei sub stejar) cu un orizont A, avand o
nuanta de bej-malos.

·Un sol podzolic intalnit in sectoarele cu un continentalism mai pronuntat si sub paduri
de amestec fag-conifer.

Orizontul A este cenusiu, iar cel B mai ruginiu (datorita prezentei oxizilor de fier).

Diferentieri locale, importante in orizontul de sol, sunt impuse de roci, expozitia

versantilor, panta si drenaj.

VEGETATIA

Specifica este cea de frunze cazatoare in anotimpul rece, dominata de stejar si

fag. Bogatia speciilor este cu mult mai mare decat in mediul boreal, cauza fiind
amestecul impus de oscilatiile climatice cuaternare. Formatiunile vegetale prezinta o
stratificare complexa in care se pot deosebi arbori inalti, arbustii si stratul inferior.

Acesta din urma infloreste primavara cand razele solare patrund pana la sol.
Arborii care domina sunt diferitele tipuri de stejar, castan, fag, carpen, artar, frasin, ulm,
plop, salcie, anina, iar dintre arbusti alunul, cornul s.a. Apar si conifere precum pinul,
bradul, tisa, in special in partile mai reci. Adesea se formeaza asociatii de catre 2-3
specii dominante care pot fi impuse de roca, de expunere a versantului, de sol, de
gradul de drenaj. Asa sunt de exemplu, asociatiile de cer si garnita, de salcie si anin,
care urmeaza cel mai adesea raurile. In partile mai reci si in etajul montan de tranzitie.
Acest mediu vegetal a suferit defrisari masive si astazi apare puternic transformat
datorita interventiei antropice.

FAUNA

Este destul de bogata datorita resurselor mari de hrana, dar mult mai redusa in
prezent din cauza antropizarii puternice. Specifice sunt o serie de erbivore, carnivorele
gasindu-se aici in numar tot mai redus, ca si omnivorele (ursul brun). Se mai intalnesc:
rozatoare, multe insecte fitofage, animale insectivore, precum si o bogasta pedofauna.

Dintre erbivore, cele mai cunoscute sunt cerbul si caprioara; dintre carnivore,
lupul, vulpea, nevastuica, rasul, bufnita, eretele, iar dintre insectivore numeroase specii
de pasari, lilieci, arici s.a.

Mai pot fi amintite ca reprezentative mistretul sau chiar iepurele. Temperaturile

influenteaza intensitatea vietii. Vara, toate etajele padurii sunt bine populate, pe cand
iarna majoritatea animalelor se refugiaza in sol sau la nivelul solului.

Clima combinata cu factorii locali (relieful) conduce la o adaptare a vietuitoarelor

de unde rezulta o diversificare regionala a faunei.

RELIEFUL

Relieful acestui mediu este de altitudine joasa, predominand campiile, podisurile,

iar muntii fiind dezvoltati sub 1000 m altitudine.

Specificul reliefului, din punct de vedere al mediului, consta intr-o dubla

mostenire. Este vorba, pe de o parte, de suprafete si niveluri de eroziune, de obicei
tropicale, iar pe de alta de reliefuri cuaternare modelate alternativ in faze periglaciare si
temperate. De la relieful cuaternar s-au mostenit atat depozite superficiale variate, cat
si reliefuri intre care o densitate mare de vai bine adancite, versanti relativ stabili,
reliefuri colinare si de acumulare.

Depozitele superficiale sunt reprezentate prin straturi groase, de dezagregari

periglaciare, depuneri de tip Loess, dar si prin morene glaciare cu toata gama lor de
forme (morene de fund, frontale, intre fund si frontale depozite fluvio-glaciare, precum
si prin relief fluvio-glaciar).

Asa se prezinta arealele Scandinaviei sudice, Germania nordica si Polonia. Aceeasi

situatie se intalneste in America de Nord, unde sedimente glaciare si depozite
periglaciare apar pana mult in sudul Marilor Lacuri.

Morfogeneza cea mai activa a existat aici in conditiile de tundra din timpul
glaciatiunii cuaternare cand raurile carau multe pietrisuri si creau vai largi pe care le
pardoseau cu aluviuni. Atunci s-au nivelat multe dintre podurile foarte largi de terase,
iar versantii sufereau o intensa modelare pana la atingerea unor profile care puteau
mentine o patura de dezagregari. Pe acestea s-au format ulterior solurile.Versantii
actuali sunt, in consecinta, mosteniti.

In momentul de fata,desi densitatea fragmentarii prin vai este puternica,

eroziunea este mult incetinita, precipitatiile infiltrandu-se cu usurinta in sol, in stratul
de frunze sau in dezagregarile vechi(periglaciare).

In urma defrisarilor,sau in anumite conditii locale provocate de om, procesele de

eroziune devin active.In rest, padurile tampon impun o evolutie in echilibru a peisajului.
Umiditatea este permanenta datorita precipitatiilor care se infiltreaza in aceste straturi
si, inevitabil, duce la dizolvare. Specific acestui mediu este faptul ca domina dizolvarea
si foarte putin descompunerea chimica.

Hidrografia este constanta,datorita apelor acumulate in subteran ce alimenteaza

numeroase izvoare limpezi.

Luncile largi ale vailor raurilor fac distinctia intre acest mediu si alte
medii,inundatiile ce pot aparea brusc, ramanand in limitele albiilor minore.In regimul
climei continentale, cu alimentatie pluvio-nivala, nivelurile raurilor atingand nivelul
maxim in martie – aprilie, pe cand in cel oceanic,in februarie.

Antropizarea a avut un efect puternic asupra acestui mediu, Diferentele vazandu-

se in functie de roca, panta, expunere, mod de utilizare al terenurilor etc.

VARIETATILE MEDIULUI TEMPERAT ANTROPIZAT

Spre deosebire de padurea boreala, cea temperata a fost puternic umanizata inca
din Antichitate,astfel luand nastere “civilizatia lemnului”.

Datorita popularii dense mediul initial a fost transformat radical, exceptand

mediul montan,unde modificarile sunt mai putin intense.

Omul a intervenit prin defrisari si prin geosisteme natural-antropice sau

antropizate.Cele mai timpurii defrisari au avut loc in China si apoi in Europa, insa in
China au fost aproape totale.In Europa s-au mai pastrat unele areale impaduritepentru
vanatori.Mai recent,despaduririle iau amplare si in America de Nord, unde inca au mai
ramas areale intinse de padure,precum cele din Apalasi.

Necesitate de agricultura a atras dupa sine despaduririle si,odata cu acestea,

araturile, locurile respective devenind niste “openfields” (campuri deschise). In aceste
locuri omul a creat si diverse ecosisteme antropizate (orase, sate).

In unele situatii, in urma despaduririi, locul padurii a fost luat de alta vegetatie
naturala,numita “vegetatie secundara”;astfel gorunul sau stejarul au luat locul fagului.
Omul a mai introdus in multe locuri si canstanul comestibil,castanele avand mare
cautare in lipsa cartofului.

Terenurile degradate,un alt efect al antropizarii, sunt acele terenuri rezultate in

urma despaduririlor haotice. In locul padurilor s-a instalat stepa
secundara,suprapasunata, afectata de ravene si torenti.In acesta situatie se gasesc
delurile si muntii josi din Anglia,iar in climatul continental (cu ploi mai neregulate),
putem da ca exemplu Subcarpatii, PodIsul Transivaniei s.a. Mediul de deal si de munte
jos este in echilibru doar daca este impadurit, odata devenit teren agricol fiind afectat si
acest echilibru. Starea de subechilibru si degradare apare odata cu lipsa intretinerii
pantelor si teraselor special amenajate.