Deşerturile tropicale sunt un mediu extrem. Sunt cele mai uscate şi mai calde zone de pe glob.

Ploile sunt sporadice şi se întâmplă să nu plouă deloc timp de un an sau chiar mai mult.
Condiţiile de secetă sunt rezultatul influenţei anuale a presiunilor ridicate subtropicale.
Răspândirea pe glob
Deşerturile sunt situate aproximativ la 20-25 ° latitudine nord şi sud unde acţionează cu precădere masele de aer
din zona subtropicală.
În deşerturile tropicale alizeele bat permanent, dar există şi vânturi locale cu denumiri specifice
ca de exemplu: sirocco, hamsin, khamsân.
Ele sunt răspândite în nord-vestul Mexicului, peninsula California, vestul Peru, nord-vestul
Chile, nordul şi sud-vestul Africii, Arabia, Iran, Pakistan, vestul Indiei, vestul şi centrul Australiei.
Exemple: Atacama, Sahara, Kalahari, Namib, Thar, Gibson, Rub al-Khali, Sechura etc.
Caracteristici climatice
Temperatura
Cel mai important factor care influenţează caracteristicile deşerturilor tropicale este presiunea exercitată de
masele de aer cald din zona subtropicală care coboară şi usucă aerul şi inhibă condensaţia. Totodată, acest
mediu este datorat şi distanţei faţă de surse de umiditate.
În deşerturile tropicale se înregistrează cele mai mari temperaturi de pe glob.
Temperaturile ridicate sunt datorate unghiurilor largi sub care deşerturile sunt bătute de razele soarelui şi astfel
au şi cel mai mare procentaj de raze solare dintre toate mediile.
Deşerturile având două anotimpuri calde, nici o lună nu are o medie a temperaturii sub 18°C, iar multe locuri
înregistrează în mai multe luni consecutive o medie în jur de 30 °C.
Temperaturile din timpul zilei pot atinge chiar 50 grade Celsius în zone joase depărtate de mare sau ocean, iar
suprafaţa terestră, mai ales dacă este acoperită cu nisip poate atinge 80 grade Celsius.
Cerul este predominant senin din cauza lipsei umiditaţii.
Neexistând nori, în timpul zilei pământul absoarbe căldură, iar noaptea intensitatea radiaţiei este mare şi
temperaturile pot ajunge chiar la 0 grade Celsius. Aerul supraîncălzit se răceşte considerabil pe timpul nopţii
rezultând amplitudini termice diurne de peste 30 grade Celsius.
Precipitaţiile
În deşerturile tropicale precipitaţiile sunt foarte reduse din cauza uscăciunii aerului şi a înălţimii mari a nivelului
de condensare.
Se întamplă să ia naştere curenţi ascendenţi datorită supraîncălzirii aerului care nu ating nivelul
de condensare dar formează “furtuni de nisip”.
Rareori se întâmplă să pătrundă cicloni formaţi în zona temperată în zona tropicală dând naştere la averse de
ploaie.
Astfel se înregistrează precipitaţii între 100 şi 300 mm pe an.
Odată la câţiva ani sau chiar decenii, când se întâmplă să plouă se umplu văile şi ia naştere o
vegetaţie care trăieşte cât rezistă apa căzută.
Deşertul Atacama este cel mai uscat loc de pe Pământ. Acolo nu a plouat de aproximativ 400 de
ani.
Solurile
Solurile specifice deşerturilor tropicale sunt cele scheletice, cenuşii din categoria psamosolurilor. Datorită
amplitudinilor termice diurne mari apare fenomenul de dezagregare a rocilor astfel landsfaltul specific fiind cel
al deşerturilor de nisip (dune de nisip) sau de piatră (hamade).
Vegetaţia
Deşerturile tropicale au vegetaţia săracă şi efemeră şi depinde de ploi. După ploi puternice, în urma umplerii
văilor, apar plante care nu rezistă decât până se evaporă apa.
De asemenea pot apărea plante xerofile adaptate la condiţii de excesive de secetă.
Apa în deşert
La suprafaţă totul pare o mare fără apă, dar sub imensele dune de nisip, apa îşi croieşte drum prin canale
subterane.
Oazele
Vegetaţia deşerturilor tropicale are caracter permanent doar în oaze. Acolo se dezvoltă o vegetaţie prosperă în
locuri în care apa subterană iese la suprafaţă sau apa freatică este la mică adâncime.
De obicei în oaze se cultivă curmali, cereale şi chiar legume.