DIVERSITATEA LUMII VII – CATEGORII SISTEMATICE

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE: taxonomie, taxon, specie, nomenclatura binară, taxoni supraspecifici

II. VIRUSURILE:
1. virusuri ADN (adenovirusuri)
2. virusuri ARN (ribovirusuri)

III. REGNUL PROCARIOTA (MONERA):

1. Arhebacterii
2. Eubacterii:
3. Cyanobacterii:

IV. REGNUL PROTISTA

1. Protiste asemănătoare plantelor
a) Încrengătura Chlorophyta (alge verzi unicelulare)
b) Încrengătura Euglenophyta (Euglenele)

2. Protiste asemănătoare animalelor:

Încrengătura Sporozoare:

V. REGNUL FUNGI:
1. Încrengătura Ascomicete
2. Încrengătura Bazidiomicete

VI. REGNUL PLANTE:

PLANTE AVASCULARE (TALOFITE)
1. Algele (Phycophyta)
a) Încrengătura Chlorophyta (alge verzi pluricelulare)
b) Încrengătura Rodophyta (alge roşii)
c) Încrengătura Phaeophyta (alge brune)

2. Muşchii:
Încrengătura Briophyta – Clasa Briatae

PLANTE VASCULARE (CORMOFITE)

1. Încrengătura Pteridofita (ferigi) – Clasa Filicatae
2. Încrengătura Gimnosperme – Clasa Conifere
3. Încrengătura Angiosperme
a) Clasa Dicotiledonate
b) Clasa Monocotiledonate
VII. REGNUL ANIMALE:
1. Încrengătura Celenterate:
a) Clasa hidrozoare (hidrele)
b) Clasa scifozoare (meduzele)

2. Încrengătura Platelminţi: (viermi laţi)

a) Clasa Trematode
b) Clasa Cestode

3. Încrengătura Nematode (Nematelminţi) - viermi cilindrici

4. Încrengătura Anelide: (viermi inelaţi):

a) Clasa Oligochete: ex. râma
b) Clasa Hirudinee: ex. lipitoarea

5. Încrengătura Moluşte:
a) Clasa Gasteropode (melci)
b) Clasa Lamelibranhiate (scoici)
c) Clasa Cefalopode (sepii, caracatiţe)

6. Încrengătura Artropode:
a) Clasa Arahnide (păianjeni)
b) Clasa Crustacee (raci, homari, languste)
c) Clasa Insecte

7. Încrengătura Vertebrate:
a) Clasa Peşti - peşti osoşi
b) Clasa Amfibieni:
- Urodele (amfibieni cu coadă)
- Anure (amfibieni fără coadă)
c) Clasa Reptile:
– Lacertilieni (şopârle)
– Ofidieni (şerpi)
– Chelonieni (broaşte ţestoase)
– Crocodilieni (crocodili)
d) Clasa Păsări
e) Clasa Mamifere

VIII. CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII ÎN ROMÂNIA

1. Specii ocrotite
2. Rezervaţii naturale
3. Parcuri naţionale
 I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Taxonomia = ştiinţa clasificării vieţuitoarelor, stabileşte regulile şi principiile de clasificare a organismelor.
Taxonii = ranguri (niveluri) în ierarhia unei clasificări
Specia = unitatea de bază utilizată în taxonomie.
Specia reprezintă un grup de indivizi între care se realizează reproducerea sexuată şi care dau naştere la
descendenţi fertili.

Denumirea speciilor se realizează utilizând nomenclatura binară în limba latină, introdusă de Linne. Conform
acestei nomenclaturi speciile sunt denumite prin 2 cuvinte, primul reprezentând genul (scris cu literă mare) iar al doilea
specia (scris cu literă mică), de exemplu Homo sapiens (omul)

Taxonii supraspecifici sunt următorii:

Regnul: cea mai mare categorie sistematică. Lumea vie cuprinde 5 regnuri: Procariote (Monera), Protiste, Fungi
(Ciuperci), Plante, Animale

Fiecare regn cuprinde mai multe încrengături

Încrengătura (filum) = categoria sistematică ce cuprinde mai multe clase
Clasa = formată din ordine
Ordinul = format din familii
Familia = formată din genuri
Genul = format din specii
Specia = cuprinde subspecii, rase, etc.

II. VIRUSURILE
Caractere generale:
 sunt particule infecţioase de dimensiuni foarte mici
 nu au metabolism propriu
 nu au capacitate de autoreproducere (se înmulţesc doar în celulele vii)

Forme de virusuri în natură: virion (virus matur capabil să infecteze celula gazdă), virus vegetativ (format din
genom fără capsidă), provirus (genomul viral integrat în unul din cromozomii celulei gazdă).

Structura virionului cuprinde:

- genomul viral (format din ADN sau ARN) şi
- capsida (învelişul proteic) formată din unităţi
proteice (capsomere)

Structura virionului

Clasificare şi exemple:
1) adenovirusuri (virusuri cu genom ADN), de exemplu: bacteriofagii (virusuri ce infectează bacteriile), virusul
herpesului, variolei
2) ribovirusuri (virusuri cu genom ARN), de exemplu: virusul gripal, rabic, virusul mozaicul tutunului, HIV

Boli produse de virusuri: se numesc viroze şi afectează plantele, animalele, omul. Exemple: hepatita, gripa,
herpesul, turbarea, SIDA.
 III. REGNUL PROCARIOTA (MONERA) - BACTERIILE

Caractere generale:
- sunt organisme unicelulare, nu au nucleu individualizat delimitat de membrană nucleară
- formează colonii
Exemple: bacteriile şi algele verzi unicelulare (cianobacterii)

Bacteriile

Răspândire: specii libere în apă, aer, sol sau parazite în corpul organismelor vii

Tipuri morfologice de bacterii:

- sferice: coci (streptococ, stafilococ, pneumococ)
- bastonaş: bacili (bacil tetanic, b. Koch)
- virgulă: vibrioni (vibrion holeric)
- spirală: spirochete şi spirili (Treponema p. ce produce sifilis)

Structura celulei bacteriene (vezi structura celulei procariote)

Locomoţie: unele specii prezintă cili, flageli

Nutriţie: autotrofă (bacterii fotosintetizante) sau heterotrofă (saprofită, parazită, simbiontă)

Structura celulei bacteriene

Respiraţie:
- aerobă (în prezenţa oxigenului);
- anaerobă (specifică bacteriilor ce trăiesc în medii fără oxigen)

Înmulţire: prin diviziune directă.

Clasificare: arhebacterii şi eubacterii.

Eubacteriile au structură celulară caracteristică procariotelor.
Exemple: stafilococ, streptococ, bacilul tetanic, bacilul Koch.

Importanţă:
- bacteriile saprofite descompun resturile vegetale şi animale din sol furnizând substanţe minerale necesare fotosintezei;
- bacteriile saprofite sunt utile în industria alimentară producând fermentaţii, de exemplu fermentaţia lactică, acetică;
- bacteriile fixatoare de azot trăiesc în simbioză cu plantele leguminoase (în nodozităţi);
- bacterii parazite (patogene) produc boli numite bacterioze la plante, animale, om, de exemplu: tuberculoza (bacilul
Koch), pneumonia, salmoneloza, febra tifoidă, etc.
 IV. REGNUL PROTISTE
Caractere generale
 Organisme unicelulare ce au caractere de asemănare cu plantele, animalele, ciupercile
 Sunt specii libere în mediul acvatic sau parazite în corpul organismelor vii;
 Locomoţia se realizează cu ajutorul flagelilor, cililor, pseudopodelor;
 Nutriţia: autotrofă sau heterotrofă (saprofită sau parazită)
 Reproducerea: asexuată sau sexuată

Clasificare

1. Protiste asemănătoare plantelor (algele unicelulare)

Încrengătura Chlorophyta: alge verzi unicelulare

 Peretele celular conţine celuloză
 Pigmenţi asimilatori: clorofilă
 Au nutriţie autotrofă
 Depozitează amidon
Exemple: Chlorella, Chlamydomonas

Chlorella
Chlamydomonas

Încrengătura Euglenophyta (Fitoflagelate):

 Peretele celular conţine celuloză
 Pigmenţi asimilatori: clorofilă Depozitează amidon
 Au flageli şi vacuolă contractilă
 Au nutriţie mixotrofă (autotrof la lumină şi
heterotrof la întuneric).
EXEMPLE: Euglena verde

Euglena

2. Protiste asemănătoare animalelor

Încrengătura Sporozoare
 specii endoparazite, ce formează spori
 Exemple
- Plasmodium parazitează la om globulele roşii producând malaria. Boala se manifestă prin febră, frisoane şi
este transmisă de către ţânţarul Anophel.
- Babesia: produce babesioză

3. Importanţa protistelor

 Participă la circuitele biogeochimice ca producători, consumatori, descompunători

 Intră în componenţa fitoplanctonului (sursă de hrană pentru animale acvatice)
 Protistele fotoautotrofe produc oxigen
 Unele alge sunt utilizate ca materia primă în industria celulozei
 Efecte negative: specii parazite ce produc boli, de exemplu sporozoarele.
 V. REGNUL FUNGI (CIUPERCI)
Caractere generale:
 Sunt răspândite în sol, apă sau în organismele vii sau moarte
 Sunt eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice
 Corpul se numeşte miceliu şi este format din celule numite hife
 Peretele celular conţine chitină.
 Substanţa de rezervă: glicogen
 Nutriţia: heterotrofă: saprofită sau parazită. Unele specii realizează simbioze cu algele verzi (lichenii) sau
micorize cu rădăcinile arborilor
 Înmulţire: asexuat (prin spori, porţiuni de miceliu) şi sexuat (contopirea gameţilor)

Clasificare:

1) Încrengătura Ascomicete
 Cuprinde specii unicelulare coloniale (drojdiile) sau
pluricelulare (mucegaiurile)
 Înmulţirea se realizează asexuat (prin spori, prin înmugurire)
sau sexuat (prin contopirea gameţilor)
 Sporii se numesc ascospori şi se formează în ască
 Nutriţia este saprofită (drojdiile, mucegaiurile) sau parazită
(cornul secarei)

Exemple: Penicillium notatum (mucegaiul verde-albăstrui),

Saccharomyces cerevisiae (drojdia de bere), S. elipsoideus
(drojdia de vin), Claviceps purpurea (cornul secarei) Penicillium notatum
2) Încrengătura Bazidiomicete
 Sunt ciuperci superioare, pluricelulare cu miceliu septat
 Sporii numiţi bazidiospori se formează pe bazidii
Exemple:
- Specii saprofite: Ciuperca de câmp, hribul, pălăria şarpelui
- Specii parazite: Rugina grâului (Puccinia graminis), tăciunele
porumbului (Ustilago)

Psalliota campestris
(ciuperca de câmp)

Importanţă:

1. Unele specii saprofite descompun resturile vegetale şi animale

2. Drojdiile realizează fermentaţii
3. Ciupercile produc antibiotice (Penicillium) sau alte substanţe farmaceutice
4. Unele specii formează simbioze cu algele sau micorize cu rădăcinile arborilor
5. Unele ciuperci cu pălărie sunt comestibile, altele toxice
 VI. REGNUL PLANTE

Caractere generale:
 Sunt eucariote pluricelulare adaptate la mediul terestru
 Au nutriţie autotrofă (realizează fotosinteză)
 Corpul vegetativ este un tal sau corm
 Sporii şi gameţii se formează în organe specializate (sporangi, gametangi)

Clasificare:
I. PLANTE AVASCULARE (TALOFITE)

1. Alge pluricelulare

2. Briofite (muşchi)

II. PLANTE VASCULARE (CORMOFITE)

3. Pteridofite (ferigi)

4. Gimnosperme

5. Angiosperme

A. PLANTE AVASCULARE (fără ţesut conducător): alge pluricelulare şi briofite

B. PLANTE VASCULARE (cu ţesut conducător): ferigi, gimnosperme, angiosperme

 A. PLANTE AVASCULARE
1. Alge pluricelulare

Caractere generale ale algelor pluricelulare

 Eucariote răspândite în mediul acvatic (ape dulci sau marine)
 Corpul este un tal (nu este diferenţiat în organe); Nu au ţesut conducător
 Nutriţie autotrofă (prin fotosinteză); au pigmenţi asimilatori: verzi, roşii, bruni.
 Înmulţirea: asexuat (prin fragmentarea talului) sau sexuat (fecundarea gameţilor).

Încrengătura Chlorophyta – alge verzi pluricelulare (mătasea broaştei)

Caracteristici:
- au dimensiuni macroscopice, sunt răspândite în ape dulci
şi marine;
- peretele celular conţine celuloză;
- pigmenţi asimilatori: clorofilă a şi b;
- substanţă de rezervă: amidon;

Exemple: mătasea broaştei (Spirogyra), lâna broaştei

(Cladophora), salata de mare (Ulva lactuca).
Cladophora
Spirrogyra
(lâna broaştei)
Încrengătura Phaeophyta (alge brune)

Caracteristici:
- alge marine microscopice sau macroscopice;
- pigmenţii asimilatori: clorofila, fucoxantina;
- produs de rezervă: laminarină ( manitol);

Exemple: Laminaria, Fucus, Cystoseira

Fucus Laminaria
Încrengătura Rodophyta (alge roşii )

Caracteristici:
- alge macroscopice, răspândite în mări şi oceane;
- au tal cladomial ramificat cu din rizoizi, cauloid, filoid
- pigmenţii asimilatori: clorofila, ficoeritrina (pigment roşu),
ficocianina (pigment albastru);
Exemple: Ceramium rubrum

Ceramium rubrum

Importanţa algelor

1. Filogenetică: algele verzi stau la originea plantelor superiore

2. Producători de oxigen, substanţe organice prin fotosinteză
3. Sursă de substanţe utile în farmacie, industrie alimentară
- plante talofite si cormofite
 3. Încrengătura Angiosperme (plante cu sămânţă închisă în fruct)

Caractere generale:
 Sunt cele mai evoluate plante, adaptate mediului terestru;
 Sunt plante ierboase sau lemnoase (arbori, arbuşti);
 Majoritatea au flori hermafrodite (cu stamine şi pistil).

Reproducere: sexuată

Structura florii: pedicel, receptacul,

caliciul (sepalele), corola (petalele), androceu
(stamine), gineceu (pistil).

Staminele prezintă filament şi anteră cu

2 saci polinici. În sacii polinici se formează
grăuncioare de polen (microspori) ce vor da
naştere la 2 gameţi bărbăteşti.
În ovar se formează ovule (macrospori)
ce vor forma oosfera (gamet femeiesc).

Structura ovulului: 2 integumente,

sacul embrionar (macrospor) ce conţine:
oosfera, nucleul secundar, 2 sinergide şi 3
antipode

Fecundaţia este dublă:

 prin contopirea oosferei cu un gamet bărbătesc se formează zigotul principal (diploid 2n) ce va da
naştere embrionului;
 Prin contopirea nucleului secundar (diploid - 2n) cu cel de al 2-lea gamet bărbătesc se formează zigotul
accesoriu (3n – triploid) ce va da naştere cotiledoanelor ce vor hrăni embrionul în timpul germinaţiei.
 În urma fecundaţiei ovarul se transformă în fruct iar ovulele în seminţe. Deoarece ovulele sunt închise în ovar
seminţele vor fi închise în fruct.

Clasificare:
Clasa Dicotiledonate Clasa Monocotiledonate
Caracteristici: Caracteristici:
1.Rădăcini pivotante sau rămuroase 1.Rădăcini fasciculate (firoase)
2. Tulpină ramificată, cilindrul central are fascicule libero- 2. Tulpină neramificată, cu noduri şi internoduri, cilindrul
lemnoase dispuse pe un singur cerc central are fascicule libero-lemnoase dispuse neregulat
3. Frunze cu nervaţiune palmată sau penată 3. Frunze cu nervaţiune paralelă
4. Florile de tip 4 sau 5, înveliş floral format din caliciu şi 4. Florile de tip 3 (trimere), înveliş floral nediferenţiat în
corolă caliciu şi corolă
5. Sămânţa are embrion cu 2 cotiledoane 5. Sămânţa are embrion cu 1 cotiledon

Exemple de reprezentanţi: Exemple de reprezentanţi:

Fam. Rosacee – măceş, trandafir, măr Fam Graminee (Poacee) – cerealele: grâu, porumb, orz,
Fam. Leguminoase (Fabacee) – floare cu aspect de ovăz, secară
fluture, fructul este o păstaie, exemple: mazăre, fasole, trifoi, Fam. Liliacee – ceapă, usturoi, lalea, crin
lucernă Fam. Iridacee – stânjenel
Fam. Crucifere – flori de tip 4 cu elemente dispuse în
cruce, fructul silicvă, exemple: varză, rapiţă, ridiche,
Fam. Asteracee (Compozite) – flori dispuse în
inflorescenţe, fructul este o achenă, ex. floarea soarelui,
păpădie
Fam. Umbelifere: inflorescenţă în formă de umbrelă
 VII. REGNUL ANIMALE
Caractere generale:
 Cuprinde organisme pluricelulare (metazoare) cu celule diferenţiate, grupate în ţesuturi şi organe;
 Sunt forme libere, foarte rar imobile, răspândite în toate mediile de viaţă;
 Prezintă nutriţie heterotrofă;
 Respiraţia este aerobă, rar anaerobă (la endoparaziţi);
 Reproducerea este de tip sexuat;
 Prin contopirea gameţilor (ovul şi spermatozoid) se formează celula-ou (zigotul).

1. Încrengătura celenterate
Caractere generale:
 Trăiesc în mediul acvatic;
 Corp cu simetrie radiară;
 Prezintă forme fixate (polipi) şi forme libere (meduze);
 Sunt animale de pradă ce îşi captează hrana cu ajutorul tentaculelor ce prezintă celule urzicătoare
(cnidoblaste);
 Corpul are formă de umbrelă sau sac cu pereţii dubli (endoderm şi ectoderm);
 Reproducerea este de tip sexuat (contopirea gameţilor) şi asexuat ( înmugurire).

Clasa hidrozoare:

 Sunt animale fixate (polipi)

 Specii marine sau de apă dulce, solitare sau coloniale
 Corpul are formă de sac
 Tentaculele au celule urzicătoare
 Înmulţirea se realizează asexuat – prin înmugurire
(vara) şi sexuat (toamna).

Exemplu: Hidra de apă dulce

Hidra viridis (hidra de apă dulce)

Clasa scifozoare:
 Sunt specii libere, exclusiv marine
 Corp în formă de clopot sau umbrelă
 Cavitate gastrică cu 4 buzunare
 Reproducerea este sexuată, sexe separate, fecundaţia
are loc în apă.
Exemplu: meduza fără văl Aurelia aurita (meduza fără văl)

Importanţă:
 Formează planctonul marin intrând în componenţa lanţurilor trofice