BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

SINTEZE PENTRU BACALAUREAT

CLASA A IX-A

1. DIVERSITATEA LUMII VII

Ştiinţa care studiază clasificarea lumii vii se numeşte SISTEMATICA sau TAXONOMIE.
Unităţile de clasificare se numesc TAXONI: specie  gen  familie  ordin  clasă 
încrengătură  regn.

În zilele noastre, biosfera cuprinde peste 5 milioane de specii dintre care 1,5 mil specii
au fost descrise de către savanţi.

Din vremea lui Aristotel,organismele vii au fost împărţite în două grupe mari: plante şi
animale; plantele în ierburi, arbori şi arbuşti, iar animalele în domestice şi sălbatice.

Odată cu trecerea timpului a apărut o ştiinţă nouă numită

TAXONOMIA (taxis=a clasifica)

!!!Ştiinţa care stabileşte regulile şi principiile clasificarii

BIOLOGIA SISTEMATICĂ:

 Ştiinţa care descrie diversitatea lumii vii;

Taxonomia utilizează diferiţi taxoni (categorii sistematice)

TAXONII:

 cuvinte abstracte (termeni) care grupează mai mulţi indivizi foarte asemănători (înrudiţi);
 organisme vii care fac parte din taxoni sunt concrete, dar nu sunt clasificate ca
individualităţi, ci pe grupuri;
 reprezintă ranguri/niveluri în ierarhia unei clasificări.
SPECIA →GENUL →FAMILIA →ORDINUL →CLASA →ÎNCREGĂTURA→ REGNUL→

DOMENIUL- PROCARIOT

-EUCARIOT

SPECIA:

 taxonul cel mai utilizat;

 este reprezentată de indivizi biologici care ocupă un anumit areal;
 indivizii care aparţin aceleeaşi specii se pot reproduce (încrucişa) între ei nelimitat
rezultând descendenţi fertili;
 indivizii care aparţin unor specii diferite nu se pot încrucişa între ei; sau dacă se
încrucişează nu rezultă descendenţi ,sau descendenţii nu sunt viabili sau dacă sunt viabili
sunt sterili.
!!! A NU SE CONFUNDA diferitele specii de organisme cu RASELE/ SOIURILE!!!

La om, rasele sunt:

- albă (ariană);
- neagră (negroidă)
- galbenă (asiatica)
Genul: - o specie sau un grup de specii care au origine comună, care se deosebeşte de alte specii
prin comportament, morfologie etc.

Familia- cuprinde un grup de genuri înrudite

Ordinul:- grupează mai multe familii înrudite.

Clasa:- grupează mai multe ordine înrudite

Regnul:- este cel mai mare taxon;

- cuprinde mai multe încrengături;

In ziua de azi, toate organismele vii sunt grupate în 5 regnuri:

- I Procariote (monera);
 - II Protista (protoctista);
- III Fungi (ciuperci)
- IV Plantae
- V Animalia
,,Regnul,, a fost introdus prima dată în a 2-a jumătate de secol XVIII de către Karl Linné.

Nomenclatura(denumirea) Organismelor vii

Iniţial, fiecare organism viu a fost descris printr-o scurtă caracterizare: denumire
polinomială.

Ulterior, Karl Linné a introdus nomenclatura (denumirea BINARĂ) a organismelor formate

din 2 cuvinte: - - primul
cuvânt se notează cu literă mare şi denumeşte GENUL;

- al doilea cuvânt se notează cu literă mică şi denumeşte SPECIA.

Ex. Homo sapiens (omul)

Genul specia

Sistemul celor 5 regnuri a fost instituit în 1969 de către ecologistul american Robert H.
Whittaker.

Cracteristicile celor 5 regnuri

I Regnul MONERA (PROCARIOTA) :

- cuprinde organisme unicelulare de tip procariot;

- organismele pot fi mobile sau imobile;

- se hrănesc autotrof sau heterotrof;

- înmulţirea este asexuată

II Regnul PROTISTA

- cuprinde organisme unicelulare de tip eucariot;

- pot fi solitare sau coloniale;

- se hrănesc auto/ heterotrof;

- se înmulţesc asexuat/ sexuat

III Regnul FUNGI (CIUPERCI)

- cuprinde organisme uni/pluricelulare de tip eucariot;

- pot fi solitare sau coloniale;

- hrănirea heterotrofă;

- înmulţirea asexuată/ sexuată;

- organisme parazite/ saprofite

IV Regnul PLANTE

- cuprinde organisme pluricelulare, de tip eucariot;

- hrănire autotrofă

- înmulţire asexuată/ sexuată.

V Regnul ANIMAL

- organisme pluricelulare, de tip eucariot

- hrănire heterotrofă

- înmulţire asexuată/ sexuată.

Tipuri de nutriţie în lumea vie

AUTOTROFĂ: „autos”= el singur

„trophos”= hrănire

-organisme autotrofe se hrănesc singure prin:

  fotosinteză (ex. plantele verzi)
 chimosinteză (ex.: bacteriile)
-substanţe anorganice → substanţe organice

HETEROTROFĂ: „heteros”= diferit

„trophos”= hrănire

- se hrănesc diferit de cele autotrofe astfel:

- sunt obligate să-şi procure substanţele organice necesare hrănirii direct din mediul
înconjurător (ex.: animalele)

ÎNMULŢIREA ASEXUATĂ:

- nu se presupune existenţa a 2 organisme de sex opus;

- nu are loc fecundaţia a 2 gameţi (ex:- la ciuperci- prin spori)
- la plantele verzi superioare: prin butaşi

ORGANISME PROCARIOTE: „protos”= primul/primitiv

„cario”= nucleu

- nucleul procariot:- nu este delimitat la exterior de o membrană nucleară proprie

- este dispersat în citoplasmă;

- diviziunea celulară are loc direct fără participarea cromozomilor şi a fusului de diviziune(ex:
bacteriile )

ORGANISMELE EUCARIOTE: „eu”= adevărat

„cario”= nucleu

- nucleul eucariot: - este delimitat la exterior de o membrană nucleară proprie (dublă);

- diviziunea celulară are loc indirect cu participarea cromozonilor şi a
fusului de diviziune
 ( ex: toate organismele vii cu excepţia bacteriilor)

A. VIRUSURILE:

- Sunt entităţi: - infecţioase, parazite intracellular, situate la limita dintre materia vie
si cea moarta
- submicroscopice(de dimensiuni foarte mici)
- fără organizare celulară.
- lipsite de metabolism propriu

Alcătuire: - CAPSIDA(înveliş proteic) alcătuită din subunităţi numite CAPSOMERE

(proteine virale)
- GENOM VIRAL: - AND sau ARN (niciodata ambele)

Clasificare:
- RIBOVIRUSURI: HIV, ebola, turbare, poliomelită;
- DEZOXIRIBOVIRUSURI: - ADENOVIRUSURI
-ex: virusul herpetic, variolei, hepatitei B

!!!!!! BOLILE PRODUSE DE VIRUSURI SE NUMESC VIROZE: gripa, viroza respiratorie

etc
 B. REGNUL MONERA (PROCARIOTA):

- Bacteriile:
- sunt microscopice, unicelulare
- au organizare celulară de tip procariot (nucleu slab dezvoltat)
- au forme diferite:
- sferică = coci, ex.: stafilococ
- bastonaș = bacili, ex.: bacilul Koch (produce TBC), bacilul fânului;
- virgulă = vibrion, ex.: vibrionul holerei;
- spirală=spirili/spirochete, ex: bacteria sifilisului

- pot fi: - aerobe;

- anaerobe.

- nutriție: - heterotrofă: - saprofită (descompun alimentele)

- parazită (produc boli numite bacterioze)
- (rar) autotrofă: - chemosintetizantă;
- fotosintetizantă.
- produc boli = BACTERIOZE (de ex.: sifilis, tuberculoză, holeră, tetanos, meningită).

Importanță:
-igienizează mediul (cele saprofite);
-sunt fermentative (au rol în fermentația:acetică, lactica si alcoolica)
-sunt fixatoare de azot (trăiesc în simbioză cu rădăcinile leguminoaselor).

C. REGNUL PROTISTA:
- cuprinde organism eurcariote (EK): - unicelulare;

- au nutriție: - autotrofă
- heterotrofă: - saprofită;
- parazită.
- deplasare cu : - cili;
- flageli;
- pseudopode(picioare false)
- înmulțire: - asexuată;
- sexută.
Clasificare:
1. EUGLENE: Euglena verde:

- unicelulară
- cu nucleu bine dezvoltat
- 1-2 flageli;
- la baza flagelului se află STIGMA cu rol în orientarea spre lumină;
- înmulțire: asexuat  diviziune directă
- hranirea: mixotrofa; ziua prin fotosinteza (asemanator plantelor) iar
noaptea heterotrof (asemanator animalelor)

2. AMIBE: ex. amiba

- mediu de viaţă: acvatic (ape dulci)

- prezintă pseudopode (picioare false) cu care se deplasează si se hraneste in mediul acvatic

- se hrăneşte cu alte protozoare şi bacterii

3) Zoomastigine

- sunt protiste flagelate parazite la om

 Trypanosoma(parazita) =>boala somnului,vector:musca Tze- Tze

 Giardia : - parazitează intestinul omului şi al multor animale

4) CILIATE
- protozoare ciliate

Ex:Parameciul (pantofiorul)
- specie acvatică, de apă dulce
- cilii sunt dispuşi în spirală => viteză mai mare de deplasare in mediul acvatic

2. SPOROZOARE:
ex: Plasmoidul malariei
- parazit la om
- produce boli grave (malaria)
- vector: tantarul anofel

D. REGNUL FUNGI (CIUPERCI):

- corpul este alcătuit din HIFE = celule multinucleate, care formează MICELIU;
- ciupercile sunt eucariote: - unicelulare;
- pluricelulare.
- peretele celular conține: - CHITINĂ
- nutriție heterotrofă: - saprofită
- parazită boli: MICOZE.
- înmulțire: - asexuata: - prin spori

Clasificare:
1. Clasa Zigomicete:

Ex. mucegaiul alb (saprofit)

2. Clasa Ascomicete:

- au spori specializați = ASCOSPORI, localizați în sporangele în formă de sac =

ASCĂ;
- exemple: - drojdia-de-bere;
- dorjdia-de-vin;
- mucegaiul verde-albăstrui;
 - Candida (parazită, produce infecții ale organelor genitale).

3. Clasa Bazidiomicete: ex:

Ex.HRIBUL
- ciuperci superioare evoluate;
- prezintă spori specializați = BAZIDIOSPORI, localizați în sporangele de formă
cubică = BAZIDE;
- miceliul format din picior si palarie
- pot fi: - PARAZITE: produc boli grave numite MICOZE;- rugina grâului;
- tăciunele porumbului;
- mana vitei-de-vie
- SAPROFITE: (ciuperci cu pălărie):
- COMESTIBILE: ghebele, hribul, buretii galbeni
- OTRĂVITOARE: muscarița, hribul dracului, palaria
sarpelui

E. REGNUL PLANTE:

1. Plante avasculare (fără vase conducătoare):

ALEGELE: - verzi: - verzeala zidurilor

- mătasea broaștei
- lâna broaștei
- salata de mare
- brune
- rosii
- aurii
BRIOFITE (mușchi):
- sunt talofite evoluate, ce formează al doilea strat de sol după licheni;
- sunt răspândiți pe: - sol
- scoarța copacilor
- lemne
- stânci
Clasificare:
 - clase: - hepatici: ex.:fierea-pământului;

- frunzoși: ex.: mușchiului de pământ

mușchiul de fântână.

Alcătuire: tal cormoid format din: - rizoizi;

- tulpiniță;
- frunzișoare
- absorbtia apei se face pe toata suprafata corpului
Inmultirea: prin spori

2. Plante vasculare (cu vase conducătoare):

a) Încrengătura Pteridofite (ferigi):

- au vase conducatoare lemnoase imperfecte = TRAHEIDE (au pereți despărțitori);
- corpul se numeste corm: radacina, tulpina si frunze
- radacina si tulpina sunt subterane
- frunzele sunt foarte bine dezvoltate(compuse)
- nu au: - flori;
- semințe.
- înmulțire: asexuat  prin spori (se formeaza pe dosul frunzelor)

Clasificare:
1. Clasa LICOPODIATE: pedicuța (brădișorul);

2. Clasa EQUISETATE: coada-calului;

3. Clasa FILICATE: feriga comună;

b) Încrengătura Spermatofite (plante cu flori și semințe):

1. GIMNOSPERME:
- plante lemnoase (arbori si arbusti), cu vase conducătoare imperfecte : TRAHEIDE;
- sunt primele plante cu flori (slab dezvoltate)
- nu au ovulele închise în ovar (samanta este neinchisa in fruct)
- frunze aciculare, persistente (nu cad toamna)
- înmulțire: sexuată
- polenizarea prin vant
- embrionul prezinta mai multe cotiledoane

Clasificare

1. Clasa Conifere: - rășinoase;

- florile sunt reprezentate de conuri:
- conul masculin = o floare;
- conul feminin = o inflorescență.
gimnos = golaş; sperma = sămânţă;

- cormofite cu flori incomplete (fără ovar), nu fac fructe şi au seminţe golaşe

(neînchise în fruct);
- sunt arbori şi arbuşti, care au glande rezinifere => produc răşină;
- frunze aciculare
- ex. brad, molid, pin, tisă, lariţă (zadă), ienupăr;
-importanţă:- lemnul este utilizat în construcţii, industria mobilei, industria celulozei şi
hârtiei;
-răşina este utilizată în producerea de diluanţi, insecticide;
- din mugurii de conifere se obţin siropuri expectorante;
- plante decorative/ornamentale

Ex.: molid, pin, brad, pin alb, zadă, tisă, ienupăr, tuia (arborele
vieții)

2. ANGIOSPERME:

- plante superioare;
- au vase conducatoare lemnoase perfecte = TRAHEI (fără pereți despărțitori);
- au ovule închise în ovar  semințele închise în fruct;
- învelișul floral alcătuit din: - SEPALE (CALICIU);
- PETALE (COROLĂ)
- STAMINE(ANDROCEU)
 - CARPELE(GINECEU), situat pe o formatiune verde,
conica :RECEPTACUL

ANGIOSPERME

i.Clasa MONOCOTILEDONATE:
ii.Clasa DICOTILEDONATE:
-embrionul are un cotiledon;
-embrionul are 2 cotiledoane;
-ex.: lalea
-ex.: arbori – stejar, tei, castan;
cereale
arbuști – mur, trandafir, măceș ;
usturoi
pomi fructiferi: mar, par
ceapă
ghiocel plante ierboase - mazăre
crin - fasole
zambilă - ardei.
liliac.
 REGNUL ANIMAL

1.NEVERTEBRATE

- Încrengătura Spongieri (buretele de - VIERMI LAȚI (tenie, viermele de

apă dulce); gălbeză);
-Încrengătura Celenterate – animale - VIERMI CILINDRICI (limbric);
acvatice - VIERMI INELAȚI (râmă, lipitoare);
Ex.: hidra de apă dulce; - MOLUȘTE:
meduză; -Clasa Gasteropode (melci);
-Clasa Lamelibranhiate (stridie, scoică,
midie);
-Clasa Cefalopode (sepie, caracatiță);
- ARTROPODE:
-Clasa Arahnide (căpușă, scorpion,
păianjen);
-Clasa Crustacee (rac, crab, crevete);
-Clasa Insecte (fluturi, gândaci).

2.CORDATE:( prezinta cutie craniana si coloana

vertebrala)

- VERTEBRATE:
- PEȘTI
- AMFIBIENI
- REPTILE
- PĂSĂRI
- MAMIFERE
(PLACENTARE)

* Pești: - mediul de viata: acvatic

- forma corpului: hidrodinamica
- corpul este acoperit cu solzi si mucus
 - respiratia: branhiala
- deplasarea: prin innot (cu ajutorul inotatoarelor)
- fecundatia: externa, prin icre
- osoși: somn, biban, șalău, pastrav
- osoși-cartilaginoși: cegă, morun, nisteru, păstrugă (icrele negre)
- cartilaginoși: rechin, pisică de mare, pește-ciocan.

* Amfibieni: adaptate la mediul terestru si acvatic

respiratia: cutanee (prin piele)
fecundatia : externa
CLASIFICARE:
- anure(fara coada): broască de lac, brotăcel;
- urodele(cu coada): salamandră

* Reptile: -adaptate la mediul terestru

-respiratia: pulmonara
-fecundatia: interna, inmultirea prin oua (apare coaja)
-corpul este acoperit cu placi cornoase
-cele patru membre sunt prevazute cu gheare

CLASIFICARE:
- ofidieni (apode): șarpe de casă, viperă, anaconda(deplasarea prin tarare)
- lacertilieni: șopârlă verde, gușter;
- chelonieni: broască țestoasă de apă, broască țestoasă de uscat;
- crocodilieni: aligator, crocodil.

* Păsări: -adaptate mediului aerian, deplasarea prin zbor

-corpul este acoperit cu pene, fulgi si puf
-membrele anterioare sunt transformate in aripi
-oase pneumatice (pline cu aer)
-capul prezinta ciocul (lipsit de dinti)

CLASIFICARE:
- ACARENATE(nezburatoare),ex: struţ, pinguin

- CARENATE: - ( zburătoare): - pasarele: porumbel, turturea;

- insectivore: ciocănitoare, cuc;
- granivore: găină;
- scurmătoare: cocoş de munte, păun
- picioroange: barză, cocostârc;
 - acvatice: raţă, gâscă, lebădă, pelican;
- răpitoare de zi: uliu, şoim, acvilă;
- răpitoare de noapte: bufniţă, cucuvea

* Mamifere :
CLASIFICARE:*MONOTREME: ornitorincul
*MARSUPIALE: cangurul
*PLACENTARE: dezvoltarea completa a fatului are loc in placenta
- insectivore: cârtiţă, arici;
- copitate/erbivore: dromader, girafă, zebră;
- rozătoare: şoarece, iepure, castor
- carnivore: lup, râs, leu;
- erbivore rumegătoare: vacă, oaie;
- omnivore: porc, urs, mistreţ;
- zburătoare: liliac;
- pinipede: focă, morsă;
- cetacee: balenă, delfin;
- proboscidieni: elefant;
- primate: - maimuţe: cimpanzeu, gorilă, urangutan;
- om.
Corpul este acoperit cu fire de blana sau par
Cele patru membre sunt prevazute cu gheare, unghii sau copite
Tegumentul prezinta formatiuni cornoase: copite, coarne, ghiare
Pezinta glande mamare care secreta lapte, cu care se vor hrani puii dupa nastere
Cavitatea bucala prezinta doua generatii de dinti (de lapte si definitivi)
Fecundatia: interna, nasc pui vii

2. CELULA – UNITATE STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII

CELULA

1. VEGETALĂ

A. PROCARIOTĂ B. EUCARIOTĂ
Cu nucleu slab Cu nucleu bine
dezvoltat dezvoltat
2. ANIMALĂ
A. Celula PROCARIOTA (bacteriana)

Structură:
1. PERETE CELULAR: - lipoproteic (lipide si proteine)
- rigid;
- conţine MUREINĂ(substanta specifica)

2. MEMBRANĂ CELULARĂ: - lipoproteica (lipide si proteine)

3. CITOPLASMĂ: - conţine doar ribozomi, cu rol in sinteza proteinelor

4. NUCLEOID:(nucleu slab dezvoltat) -nu prezinta: membrana nucleara si nucleoli

- reprezentat de o moleculă de ADN circular

(cromozom bacterian)

B. Celula eucariotă:
1. Membrană celulară;
2. Citoplasmă;
3. Nucleu.
I. Învelişurile celulare:
a) Peretele celular:
- înveliş extern la: - alge;
conţine CELULOZĂ
- plante.
- ciuperci  conţine LIGNINĂ
- ROL:
- oferă- duritate;
- rezistentă.
- dă formă celulei.

1. Membrana celulară (plasmalema)

- ROL: - delimitează celula;
- dă formă celulei;
- protector;

-structură: - trilaminară;
- fosfolipidică: 3 straturi: extern: contine lipide
mijlociu: contine proteine
intern: contine lipide
II. Citoplasma are: - o parte nestructurată : HIALOPLASMĂ
- o parte structurată: ORGANITELE CELULARE

Organitele celulare:-COMUNE (tuturor celulelor)

a) Ribozomii (granulele lui Palade):

- nu au membrană
- au imensiuni foarte mici

- structură: - ARN;
- proteine.
- ROL: sinteza proteinelor.

b) Reticulul endoplasmatic:RE
- structură: - retea de canalicule intracitoplasmatice
- conecteaza nucleul cu membrana celulara
- poate fi: - neted (REN)  ROL: - sinteza de lipide;

- granular (rugos; REG)  ROL: sinteza de proteine.

c) Aparatul Golgi:
- alcătuire: vezicule aplatizate
- localizare: în apropierea nucleului;
rol : - in producerea de secreţii.

d) Mitocondriile:

- alcătuire: - ÎNVELIŞ MITOCONDRIAL(dublu) : - membrană externă;

 - membrană internă, pliată =>CRISTE
cu enzime oxido-reducatoare

- MATRIX MITOCONDRIAL (substanta de baza)

- ROL: - respiraţia celulară prin producere de energie

e) Lizozomii:
- vezicule delimitate de o membrană simplă;
- conţin enzime digestive digestive
- ROL: - imunitar
- digestia intracelulara

f) Centrozomul(centrul celular)

- structură: - 2 CENTRIOLI;
- citoplasma densă = CENTROSFERĂ.
- ROL: in diviziunea celulara (formarea fusului de diviziune).

3. SPECIFICE(celulei vegetale):

a) Peretele celular:

- situat deasupra membranei celulare

- înveliş extern la: - alge;
conţine CELULOZĂ
- plante.
- ciuperci  conţine LIGNINĂ
- bacterii: MUREINA
- ROL: - protector
- oferă - duritate;
- rezistentă.
- dă formă celulei

b) Vacuolele:

- vezicule delimitate de o membrană simplă = TONOPLAST;

- contin SUC VACUOLAR
- ROL: depozitarea apei, a unor ioni, a substanţelor organice.
 c) Plastidele:
- organite specifice: - algelor;
- plantelor.

Clasificare:
1. LEUCOPLASTE: - nu au pigmenţi (sunt incolore)
- ROL: în depozitarea substanţelor de rezervă:
- amidon  AMILOPLASTE (in tuberculii de cartof)
- uleiuri vegetale  OLEOPLASTE (in seminte)
- proteine  PROTEINOPLASTE.(in boabele de
fasole)

2. CROMOPLASTE:
- plastide colorate;
- dau culoare petalelor florilor şi fructelor.

3. CLOROPLASTE

- structură: -învelişul  membrană externă şi membrană internă.

-membrana interna pliaza la interior si formeaza LAMELE
STROMATICE
-stroma = substanţa fundamentală
( ADN+ ARN+ ribozomi+ enzime);
-sistemul tilacoidal = tilacoide (vezicule aplatizate, suprapuse =>
GRANA);
- conţin clorofila (pigmentul verde al plantelor)
ROL: in fotosinteza
 III.NUCLEUL

- cel mai mare corpuscul din citoplasma

- a fost primul organit celular descoperit

- ROL: - conţine informaţia genetică a celulei;

- asigură transmiterea caracterelor ereditare.
- in diviziunea celulara
- structură: - înveliş nuclear: - membrană externă cu: - pori;
- ribozomi.
- membrană internă.

- nucleoplasma (carioplasma) = substanţa fundamentală ce conţine:

- 1-2 nucleoli;
- CROMATINA
CROMATINA: - alcătuită din ADN + proteine
- o fibră de cromatină = un cromozom

Nucleolii: - alcătuiţi din ARN, proteine, ribozomi;

- ROL: sinteza ribozomilor.

Acizii nucleici: - ADN – acid dezoxiribonucleic

- ARN – acid ribonucleic
- alcătuiţi din nucleotide

Cromozomii şi fusul de diviziune:

- fiecare specie are un număr caracteristic de cromozomi.

Exemplu: -omul (2n = 46);

-musculiţa de oţet (2n = 8);
-ceapa (2n = 16);
-cartoful (2n = 48).

Un organism conţine: - celule somatice, diploide (2n);*contin un numar dublu de

cromozomi
 *se numesc celule DIPLOIDE
- celule sexuale, haploide (n).*contin un numar de cromozomi
redus la jumatate
*se numesc celule HAPLOIDE
DE EX: LA OM: 2n=46 cromozomi; n=23 cromozomi

Un cromozom metafazic prezintă: - două cromatide pe care sunt situate GENELE

- centromer – cu ajutorul căruia cromozomii se prind
de fibrele fusului de diviziune.

DIVIZIUNEA CELULARĂ:

Poate fi: - DIRECTĂ (AMITOZĂ): - fragmentare (clivare);

- strangulare (gâtuire).

- INDIRECTĂ (CARIOCHINEZĂ): - MITOZĂ;

- MEIOZĂ.

CICLUL CELULAR cuprinde două etape:

1.INTERFAZA: 90% din durata ciclului celular;

- are trei perioade:
a) presintetică (G1): - are loc sinteza de enzime;
- cromozomii se decondensează;
b) de sinteză (S): se dublează cantitatea de ADN şi
proteine/numarul de cromozomi
c) postsintetică (G2): sinteza unor proteine;celula creste in volum si
dimensiuni
2.Diviziunea PROPRIU-ZISĂ: 10% din durata ciclului celular.

MITOZA:
- are loc în celulele somatice, diploide (2n) si duce la formarea corpului plantelor si
animalelor
- importanţă: - asigură creşterea şi dezvoltarea organismului;
- înlocuieşte celulele uzate
- schema mitozei:

2n
--..
2n
2n

2n
2n
2n
2n

FAZELE MITOZEI:

1) PROFAZA: - condensarea cromozomilor, ce devin BICROMATIDICI (cu doua brate)

- dezorganizarea - nucleolilor;
(dispare) - învelişului nuclear.
- apariţia fusului de diviziune;
- prinderea cromozomilor, prin centromer, de fibrele fusului de diviziune.

2) METAFAZA: - cromozomii bicromatidici sunt condensaţi/spiralizati la maxim;

- se aşează în plan ecuatorial => PLACA METAFAZICĂ;
- la sfârşitul metafazei începe despărţirea în plan longitudinal a celor 2
cromatide ale fiecărui cromozom  cromozomi monocromatidici (cu un
singur brat)

3) ANAFAZA: - cromozomii monocromatidici sunt atraşi simultan spre cei doi poli ai
celulei;
- se formează două plăci anafazice (la jumătatea drumului dintre centru şi
cei 2 poli).

4) TELOFAZA: - cromozomii monocromatidici ajung la polii celulei;

 - se dezorganizează fibrele fusului de diviziune;
- se decondensează cromozomii;
- se reorganizează(apar) – membranele nucleare
- nucleolii.

MEIOZA:
- are loc numai în organele reproducatoare si duc la formarea gametilor(celule
reproducatoare)
- importanţă: - reduce la jumatate numarul cromozomilor in celulele reproducatoare
- asigura perpetuarea speciilor de plante si animale
- in lipsa MEIOZEI, ar creste numarul de cromozomi in celulele
reproducatoare=> disparitia vietii pe PAMANT

- schema meiozei:

n
n
n
n
n
n
n

- se desfăşoară în două etape:

a) MEIOZA I = ETAPA REDUCŢIONALĂ (2n-> n) cuprinde patru faze:

1. Profaza I: - cromozomii se organizează în perechi (unul matern şi unul patern)
numiţi BIVALENŢI sau tetrade cromatidice (cu 4 brate)
- cromozomii pereche se ating în puncte numite CHEASME, se rup şi
se realizează un schimb reciproc de gene = CROSSING-OVER
(recombinare intracromozomială).

2. METAFAZA I: - cromozomii tetracromatidici (cu 4 brate) se aliniază în planul

ecuatorial al
celulei => placa metafazică/ecuatoriala

3. ANAFAZA I: - perechile se separă;

- cromozomii bicromatidici merg spre poli;
 - se amestecă cromozomii materni cu cei paterni, mixare denumită
recombinare genetică intercromozomială (,,dansul cromozomilor”)

4. TELOFAZA I: - la poli se formează doi nuclei cu număr redus la jumătate (n) de

cromozomi bicromatidici=> 2 celule fiice HAPLOIDE

c) MEIOZA II = ETAPA ECVAŢIONALĂ(n->n)

- seamănă cu o mitoză;
- prezintă: PROFAZA II
METAFAZA II
ANAFAZA II
TELOFAZA II

- la sfărşitul telofazei II se formează 4 celule haploide (gameţi) care nu se mai divid;

- în procesul fecundaţei, din contopirea a 2 celule haploide (ovul ♀ şi spermatozoid ♂)
 celula-ou (zigot) şi astfel se reface numărul constant de cromozomi.
IMPORTANTA MEIOZEI: reduce la jumatate numarul de cromozomi in celulele
reproducatoare

3. EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LUMII VII

Legile eredităţii: 1. MONOHIBRIDISMUL ŞI LEGEA PURITĂŢII GAMEŢILOR;

2. DIHIBRIDISMUL ŞI LEGEA SEGREGĂRII INDEPENDENTE A
PERECHILOR DE CARACTERE.
- Studiate de GREGOR MENDEL la plantele de mazăre.

1. MONOHIBRIDISMUL:
- Mendel a încrucişat două soiuri de mazăre:

mazăre cu bob neted X mazăre cu bob zbârcit

(AA) (aa)

100% Aa F1 (prima generaţie)

- caracterul bob neted = DOMINANT (AA)

- caracterul bob zbârcit = RECESIV (aa)
 Dacă în perechea de gene există un singur tip de factori ereditari, organismele sunt
pure genetic = HOMOZIGOTE - DOMINANTE (AA)
- RECESIVE (aa)
Dacă în pereche se află factori ereditari diferiţi (Aa), organismele sunt impure genetic
= HETEROZIGOTE.

Prin autopolenizarea plantelor hibride (heterozigote) – Aa din F1 au rezultat plantele

generaţiei a doua F2.
Segregarea s-a produs în raport de = 3:1 (75% : 25%) plante cu bob neted:plante
cu bob zbârcit.

AA aa genitori/părinţi
X

A A a a gameţi

F1
Aa Aa Aa Aa
100% hibrizi
(heterozigoţi)

Aa Aa genitori
X

A a A a gameţi

F2
AA Aa Aa aa
25% recesivi
(homozigoţi)
întotdeauna

75% dominanţi - 25% homozigoţi AA

- 50% heterozigoţi Aa
Definiţie: gameţii sunt puri genetic (au o genă din fiecare pereche de gene), astfel încât
în F2 raportul de segregare după fenotip este de 3 dominant la 1 recesiv.

GENOTIP = totalitatea factorilor ereditari/genelor care intră în structura genetică a unui

organism.

FENOTIP = totalitatea trăsăturilor ereditare, morfologice, fiziologice, biochimice şi de

comportament.

2. DIHIBRIDISMUL:

Mendel a încrucişat două varietăţi de mazăre ce se deosebeau prin două perechi

de caractere ereditare.

mazăre cu bob neted şi galben X mazăre cu bob zbârcit şi verde

(AABB) (aabb)
- caractere dominante - caractere recesive

AaBb F1
100% hibride

Organismele hibride (heterozigote) din F1 produc patru categorii de gameţi: AB, Ab, aB,
ab, feminini şi masculini, prin a căror combinare rezultă 16 categorii de indivizi.

Gameţi AB Ab aB ab
AB AABB AABb AaBB AaBb
Ab AABb AAbb AaBb Aabb F2
aB AaBB AaBb aaBB aaBb
ab AaBb Aabb aaBb aabb

Segregare în F2 după fenotip = 9:3:3:1

9/16 DD (dominant dominant) – neted, galben
3/16 DR (dominant recesiv) – neted, verde
3/16 RD (recesiv dominant) – zbârcit, galben
1/16 RR (recesiv recesiv) – zbârcit, verde
Definiţie: fiecare pereche de factori ereditari segregă independent de altă pereche de
factori ereditari, astfel încât în F2 raportul de segregare după fenotip este de 9:3:3:1.

ABATERI DE LA LEGILE MENDELIENE:

CODOMINANŢA: este fenomenul de interacţiune dintre două dene alele distinctive (LA
şi LB), care, împreună, duc la apariţia unui nou fenotip: grupa de sânge AB (IV).

Grupele de sânge la om sunt determinate genetic astfel:

Grupa de sânge (fenotip) genă genotip
O (I) l Ll
A
A (II) L LA LA - homozigot
LAl - heterozigot
B (III) LB LB LB - homozigot
LB - heterozigot
AB (IV) LA şi LB L A LB

DETERMINISMUL CROMOZOMIAL AL SEXELOR

1. Tipul Drosophila: întâlnit la: - insecte;

- toate mamiferele (inclusiv la om);
- plante (bumbac, hamei).
Cromozomi ai sexului = HETEROZOMI - X
-Y

La Drosophila melanogaster: - femela are 6 autozomi şi XX

- masculul are 6 autozomi si XY
Femela reprezintă sexul homogametic.
Masculul reprezintă sexul heterogametic.

2. Tipul Abraxas (pasăre): întâlnit la: - fluturele de mătase;

- toate păsările;
- reptile;
- unii amfibieni.
Femelele sunt heterogametice: XY.
Masculii sunt homogametici: XX.

Influenţa mediului asupra eredităţii

MUTAGENEZA = procesul de apariţie a mutaţiilor
MUTANT = individul purtător de mutaţii
MUTAŢIE GENETICĂ = orice modificare neprogramată în structura şi funcţia
materialului genetic
Clasificarea mutatiilor:

a) După celulele afectate: - somatice;

- gametice.
b) După cromozomii afectaţi: - autozomale;
- heterozomale.
c) După cantitatea de material genetic afectat:

- genice: - modifică structura şi funcţia genei;

- cea mai mică mutaţie genetică este mutaţia punctiformă (afectează o
singură pereche de nucleotide).

- cromozomale-afectează structura cromozomilor, produce rupturi cromozomale

= restructurări cromozomale: - deleţia;
- inversia;
- duplicaţia;
- translocaţia.

- genomice: - afectează întreaga cantitate de material genetic;

- pot fi: - POLIPLOIDII – AUTOPOLIPLOIDIE (se mutiplică întreg
genomul propriu)
- ALOPOLIPLOIDIE (se multiplică un genom
hibrid)
- ANEUPLOIDII (se modifică numărul de cromozomi din
genom) - 2n-1 MONOSOMIE
- 2n+1 TRISOMIE

d) După efectul asupra organismului: - NEUTRE;

- DĂUNĂTOARE;
- FOLOSITOARE.
e) După modul de apariţie: - NATURALE;
- ARTIFICIALE.
Factori mutageni: ● fizici: - radiaţii neionizante (raze UV)
- radiaţii ionizante (X, gama, infraroşii, neutroni)
● chimici: - antibiotice;
- pesticide;
- coloranţi;
 - acidul nitros;
- cofeina.
● biologici: - virusuri;
- elemente genetice mobile (transpozomi)

GENETICA UMANĂ

1. MALADII METABOLICE

A. AUTOZOMALE – apar prin mutaţia unor gene localizate în autozomi

- DOMINANTE
- POLIDACTILIA (deget suplimentar)
- SINDACTILIA (unirea unor degete)
- PROGNATISM (mărirea nasului, a buzei inferioare, a volumului
visceral).
- SEMIDOMINANTE  ANEMIA FALCIFORMĂ(hematii în formă de seceră)
- RECESIVE  ALBINISM (absenţa melaninei din piele, păr, ochi)

1 HETEROZOMALE sau sex-linkate – determinate de mutaţii ale genelor

plasate în cromozomi:

Hemofilia: - mutaţia genetică afectează sinteza unui factor de coagulare;

- bolnavul prezintă hemoragii puternice;
- boala este determinată de o genă recesivă plasată în cromozomul
X şi se transmite preferenţial la sexul masculin.
h
X X – sănătoasă, dar purtătoare
XhXa – femeie hemofilică
XhY – bărbat hemofilic

Daltonismul: - este o boală ereditară determinată de gena recesivă plasată pe

cromozomul X;
- cei afectaţi nu pot distinge culorile, cu precădere roşul de verde,
şi
sunt, în special, de sex masculin.
XdX – sănătoasă, dar purtătoare
 XdXd – daltonistă
XdY – daltonist

2. MALADII CROMOZOMALE – pot afecta: - structura cromozomilor;

- numărul cromozomilor.

A. STRUCTURALE - sindromul cri-du-chat (ţipătul pisicii):

- apare prin deleţia (ruperea) braţului scurt al unui cromozom
din perechea 5;
- produce: - microcefalie;
- întârzieri în creştere;
- înapoiere mintală;
- modificări ale laringelui şi ale corzilor vocale
- ţipăt caracteristic, asemănător cu mieunatul
pisicii.

B. NUMERICE: pot afecta: - autozomii;

- heterozomii.

a) MALADII AUTOZOMALE - afectează cromozomii din celulele somatice în

urma non-disjucţiei perechilor de cromozomi în
meioză.

TRISOMIA 21 = sindromul DOWN

- 2n = 47
- faţă specifică
- ochi oblici, mongoloizi;
- cap mic;
- înapoiere mintală.

b) MALADII HETEROZOMALE – afectează cromozomii celulelor sexuale, în

urma nondisjuncţiei cromozomilor sexuali în
meioză.

TRISOMIE HETEROZOMALĂ (XXX, 2n = 47): - afectează femeile;

- uşoară întârziere mintală;
 - scădere a fertilităţii.

SINDROM KLINEFELTER (XXY, 2n = 47): - afectează bărbaţii;

- au inteligenţă normală;
- testicule atrofiate;
- ginecomastie (dezvoltarea
glandelor mamare);
- azoospermie (spermatozoizi imobili)

SINDROMUL TURNER (XO, 2n = 45): - afectează femeile;

- fără cromatină sexuală (corpuscul Barr);
- inteligenţă medie;
- talie redusă;
- faţă bătrânicioasă;
- gât scurt;
- anomalii scheletice;
- atrofia ovarelor;
- sterilitate.

44XX X 44XY

22XX 22 22x 22Y

44XXX 44XXY 44X 44Y

TRISOMIE KLINEFELTER TURNER NEVIABIL

BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

SINTEZE PENTRU BACALAUREAT
 CLASA A X-A

I. ŢESUTURI VEGETALE

A.Ţesuturi embrionare B.Ţesuturi definitive

(meristematice)

- celulele se divid continuu; - odata formate, celulele nu se

- celulele sunt mici, cu pereţii mai divid
subţiri - celulele au forme diferite
- celulele au aceeasi forma - intra in alcatuirea plantei
adulte
- intra in alcatuirea embrionului
Clasificare:
Clasificare:
1. De apărare
De ex: epiderma(cu peri
sau tepi)
Rol: protector
b) meristeme
a) meristeme
secundare
primare
(laterale)
(apicale)

- în vârful rădăcinilor -duc la cresterea in 2. Fundamentale

şi tulpinilor; grosime acorpului
- asigură creşterea plantei
a) de
în lungime depozitare:
in bulbi,
tuberculi
b) asimilatoare
c) acvifere (depozitează
contin celule cu apă
- la plantele din deşert
d) aerifere (depoziteză aer)
- la plantele acvatice
3.Conducătoare

vase lemnoase vase liberiene

- conduc SEVA
- conduc SEVA BRUTĂ; ELABORATĂ
 3. Mecanice (de susținere)

- format din
celule cu peretii ingrosati

4. Secretoare

- celulele produc și elimină

diferite substanțe: - rășină;
- nectar;
- latex;
- arome.

II. ŢESUTURI ANIMALE

1.Țesuturi epiteliale: c) epitelii senzoriale

- intră în alcătuirea
a) epitelii de acoperire b) epitelii secretoare organelor de simț

- PLURISTRATIFICATE
(pielea) - glande: - EXOCRINE (glandele
- UNISTRATIFICATE salivare)
(mucoasa gastrica) - ENDOCRINE
- PSEUDOSTRATIFICATE (hormoni);ex: tiroida
(mucoasă traheală).
- MIXTE (ex.: ovare,
testicule, pancreas).
 2. Tesuturi conjunctive: celule conjunctive, fibre conjunctive, substanta
fundamentala

a) țesuturi conjunctive moi:

- lax – umple spatiul dintre organe
- fibros – ex: tendoane
- elastic – in peretii vaselor de sange
- reticulat: sangele
- adipos: grasimea

b) țesuturi conjunctive semidure (formează cartilajele)

- hialin - cartilagiile laringelui, traheei și cartilajele costale.
- elastic - pavilionul urechii
- fibros: - în discurile dintre vertebre;

c) țesutul conjunctiv dur (osos):

- în substanța fundamentală o proteină = OSEINĂ, impregnată cu săruri minerale de
Ca și P;
- este de doua tipuri:

1. COMPACT:
- format din: lamele osoase+canale osoase+celule osoase(osteocite)
- se găsește în: - partea centrală (diafiza) a oaselor lungi

2. SPONGIOS:
- lamelele osoase se întretaie lăsând spații (areole) intre ele cu maduva osoasa
- se găsește în: - epifize(capetele unui os lung)
- interiorul oaselor scurte și late.

d) țesutul conjunctiv fluid = SÂNGELE:

- plasma = substanța fundamentală;
- celule = elemente figurate: - hematii/eritrocite: transporta gazele respiratorii
- leucocite: rol imunitar
- trombocite:rolin coagularea sangelui
 3.Țesutul muscular:

- celule alungite = fibre musculare care conțin organite specifice = MIOFIBRILE( de

actina si de miozina), cu rol in:
- CONTRACȚIA MUSCULARĂ;
- RELAXAREA MUSCULARĂ.

- poate fi: - STRIAT - se află în mușchii scheletici și în musculatura unor organe

interne (ex: limba), se pot contracta voluntar

- NETED - în pereții organelor interne( stomac, vase de sange)

- fibrele musculare au formă de fus și au nucleul central
- nu se contracta voluntar

- CARDIAC – fibre musculare striate și cu un singur nucleu central

- este situat in peretele inimii (miocard)

4.Țesutul nervos:

- format din: - neuroni (celule specializate în generarea și conducerea impulsurilor

nervoase);
- celule gliale: - au forme și mărimi variate;
- susțin și hrănesc neuronii.

- NEURONII – alcătuire: - CORP CELULAR => substanța cenușie a SNC;

- PRELUNGIRI NEURONALE => CAI DE CONDUCERE A
IMPULSURILOR NERVOASE
- DENDRITE
- un AXON.
 SINAPSA = legătura dintre neuroni și celule efectoare, cu rol in transmiterea
impulsului nervos

STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR

I. Funcții de nutriție:
1.NUTRIȚIA AUTOTROFĂ 2.NUTRIȚIA HETEROTROFĂ

A. SAPROFITĂ (la bacterii, ciuperci)

a) FOTOSINTEZA b) CHEMOSINTEZA B. PARAZITĂ
C. SIMBIONTĂ (ex.: lichenul =
utilizează energie utilizează energie ciupercă + algă verde unicelulară)
luminoasă chimică D. MIXOTROFĂ
(ex.: vâsc, plante carnivore)
E. DIGESTIA LA
ANIMALE(mamifere)

NUTRITIA AUTOTROFA LA PLANTE

FOTOSINTEZA
DEF: Este un proces complex in urma caruia are loc transformarea substantelor
minerale in substante organice, numai sub influenta luminii si in prezenta clorofilei

- organul specializat = FRUNZA;

 - pigmenți asmilatori = clorofila

!!!! Doar clorofila a poate transforma energia luminoasă în energie chimică.

REACȚIA: lumina
CO2 + H2O + săruri minerale subst. org. + O2 ↑
clorofila

FAZELE FOTOSINTEZEI:

a) faza de lumină: - se desfasoara in prezenta luminii

- are loc un fenomen numit FOTOLIZA APEI;
- se poduce OXIGEN care se elibereaza in atmosfera

b) faza de întuneric: - are loc in absenta luminii

- se obțin substante organice: - glucide, lipide, proteine

Importanța fotosintezei:
- sursă principală de substanțe organice;
- menține constantă compoziția atmosferei in oxigen
- stă la baza producției agricole și silvice;
- asigura circuitul unor elemente chimice in natura: O, N, C, H

EVIDENȚIEREA PROCESULUI DE FOTOSINTEZĂ:

1. procedee bazate pe evidențierea producerii de O2;
2. procedee bazate pe evidențierea consumului de CO2;
3. procedee bazate pe evidențierea substanțelor organice.

SISTEMUL DIGESTIV este alcătuit din:

TUB DIGESTIV:
- cavitate bucală
- faringe
- esofag
- stomac
- intestin subțire
- intestin gros

a) CAVITATEA BUCALĂ ȘI DIGESTIA BUCALĂ:

- sectorul de recepție a hranei;
- se desfășoară procese de:
* MASTICAȚIE : - mărunțire
- tăiere
- zdorbire

- proces mecanic, realizat cu ajutorul:

1.DINȚILOR - INCISIVI – rol de tăiere; mari la rozătoare;
- CANINI – rol de sfâșiere;
- PREMOLARI, MOLARI – mărunțesc hrana.

2.LIMBII – organ musculo-fibros cu rol: - organ de simț;

- masticație, vorbire
- deglutiție.
3.MUȘCHII MASTICATORI

* SECRETIA SALIVARA
Saliva conține: - apă;
- ioni;
- enzimă (AMILAZĂ);
- mucus;
- lizozim – substanță antibacteriană.
* DIGESTIE CHIMICA – realizată cu
ajutorul enzimei = PTIALINA (AMILAZA
SALIVARA) care transformă AMIDONUL 
DEXTRINE + MALTOZĂ.

b) Faringele și esofagul:

-segment comun sistemelor digestiv si

respirator => transporta alimentelor

b)STOMACUL ȘI DIGESTIA
GASTRICĂ

ORIFICIUL ORIFICIUL
ESOFAG STOMAC INTESTINUL SUBȚIRE
CARDIA PILOR

STOMAC - UNICAMERAL – majoritatea mamiferelor

- TETRACAMERAL - BURDUF (IERBAR) la ierbivorele rumegatoare
 - CIUR
- FOIOS
- CHEAG

MUSCULATURA STOMACULUI - are rol in amestecul alimentelor ingerate cu susul

gastric

GLANDELE GASTRICE  suc gastric - apă 99%

- substanțe minerale (HCl)
- substanțe organice = ENZIME DIGESTIVE
ENZIMELE GASTRICE:

PROTEINE PEPSINA PEPTIDE

LIPIDE LIPAZE ACIZI GRAȘI + GLICEROL

LABFERMENT
LAPTE Ca+2
coagularea laptelui

GELATINAZA
GELATINA lichefierea gelatinei
 2) Intestinul subtire

- segmentul cel mai lung;

- lungime diferită: - la carnivore – SCURT;
- la ierbivore – LUNG;
- la omnivore – MEDIU.
- este format din 3 zone (anse): - duoden – fixă
- jejun
- ileon Mobile
- este căptușit de mucoasa intestinală, adaptată pentru:

- DIGESTIE
- ABSORBȚIA NUTRIMENTELOR

GLANDELE ANEXE DIGESTIVE: * GLANDELE SALIVARE

* FICATUL
* PANCREASUL

* GLANDELE SALIVARE: secreta SALIVA in cavitatea bucala

 FICATUL:

- cea mai mare glandă;

- localizat în cavitatea abdominală;
- este format din 2 lobi alcătuiți din LOBULI hepatici
- hepatocitele(celulele hepatice) secretă BILA

BILA conține: - APĂ + COLESTEROL + LECITINĂ

- PIGMENȚI BILIARI
- SĂRURI BILIARE (emulsionează grăsimile)
- NU CONȚINE ENZIME DIGESTIVE
- Rol: in digestia lipidelor

 PANCREASUL: glandă mixtă, situata in abdomen

Sucul pancreatic: conține bicarbonat + apă + substanțe minerale +enzime

ENZIME:

ENZIME PROTEOLITICE
(TRIPSINA, CHEMOTRIPSINA,
PROTEINE OLIGOPEPTIDE AMINOACIZI
CARBOXIPEPTIDAZA,
ELASTAZA, COLAGENAZA)

LIPAZA
LIPIDE ACIZI GRAȘI + GLICEROL

AMILAZA PANCREATICĂ
AMIDON MALTOZĂ

 Sucul intestinal: conține ENZIME

OLIGOPEPTIDE PEPTIDAZE AMINOACIZI

LIPAZA
LIPIDE ACIZI GRAȘI + GLICEROL

DIZAHARIDAZE
DIZAHARIDE MONOZAHARIDE

NUTRIMENȚII: AMINOACIZI, ACIZI GRAȘI si GLICEROL, GLUCOZĂ, FRUCTOZĂ,

GALACTOZĂ => SÂNGE

g)INTESTINUL GROS:
 orificiul
intestin subțire intestin gros
ileo-cecal
- SEGMENTELE INTESTINULUI GROS: - CECUM
- COLON - ASCENDENT
- TRANSVERS
- DESCENDENT
- SIGMOID
- RECT

- MATERII FECALE  DEFECAȚIE=> exterior

Boli ale sistemului digestiv la om

BOLI CAUZE MANIFERSTĂRI PREVENIRE
 mâncare fierbinte  dureri de cap  evitarea unei
 consum de alimente alterate  greață alimentații bogate în
 iritații produse de:  vărsături condimente iuți
GASTRITA

- alcool  indispoziție  evitarea consumului

- tutun  regurgitări de alimente:
- substanțe caustice - prăjite
 supraîncărcarea stomacului - prea fierbinți sau
prea reci
- alterate
  acțiunea corozivă a HCl  leziune unică sau  evitarea consumului
GASTRODUODENAL  prezența bacteriei multiplă în stomac abuziv de alcool
Helycobacter pylori la nivelul sau duoden  evitarea tutunului
ULCER

ulcerațiilor care se pare că:  mâncarea să fie

- este rezistentă la acțiunea HCl
- atacă mucoasa stomacală
- ajunge în stomac prin alimente
nespălate și “vizitate” de muște
VIRUSURILE HEPATICE
-A
HEPATITA
pregătită, să aibă
aspect și miros plăcut
 alimentele să fie
conservate în frigidere
 tulburări digestive  asigurarea igienei apei
 icter potabile
 materii fecale  prelucrarea alimentelor

-B decolorate în condiții igienice

-C  urina închisă la
culoare
 oboseală
 mărirea volumului
ficatului
 consum de:  greață  menținerea igienei
ALIMENTARE
TOXINFECȚII

- ciuperci otrăvitoare  vărsături dinților și a gurii

- lapte nefiert  dureri de cap  spălarea pe mâini
- ouă de rață nefierte 10 min. înaintea meselor și
- alimente alterate după folosirea
toaletelor

s. organică A  s. organică B + CO2

RESPIRAȚIA
+ E. mică

- se întâlnește la ciuperci, bacterii,

AEROBĂ ( cu O2
s. organice + O2  CO2 + H2O + E. mare
- se realizează în MITOCONDRIE
)
dar ANAEROBĂ(
fără O2)
și la unele plante superioare în
perioada inundațiilor;
- se numește FERMENTAȚIE și
poate fi:
a) ALCOOLICĂ: - panificație
- obținerea alcoolului

b) LACTICĂ: - industria brânzeturilor

- muraturi
Evidențierea respirației celulare:
1.procedee bazate pe consumul de O2;
2.procedee bazate pe consumul de substanțe organice;
3.procedee bazate pe eliminarea de CO2.

Respirația la mamifere

Cuprinde: - respirația celulară( la nivelul mitocondriilor)

- schimbul de gaze dintre mediul intern și mediul extern;
- transportul gazelor respiratorii.

Sistemul respirator: - PLĂMÂNI( organe respiratorii)

- CĂI RESPIRATORII EXTRAPULMONARE
(cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole)
CAVITĂȚI NAZALE: - căptușite cu mucoasa nazală, care secretă mucus;
- au fire de păr ce rețin particulele străine și impuritățile;
- mucoasa este bogat vascularizată => încălzește aerul

FARINGELE: - organ comun sistemelor: - digestiv;

- respirator
- rol: in transportul aerului
LARINGELE:
- un cartilaj (epiglotă) acoperă intrarea orificiului (glotă) în timpul deglutiției
- în interior prezinta CORZI VOCALE, care produc sunete

TRAHEEA: - conține inele cartilaginoase suprapuse;

- este mereu deschisă.

BRONHIILE: - au inele cartilaginoase;

- pot fi: - EXTRAPULMONARE;
- INTRAPULMONARE  se ramifică în plămâni până la bronhiole
 SACI ALVEOLARI cu alveole pulmonare

PLĂMÂNII: - localizare: CUTIA TORACICĂ

- acoperiți cu o membrane subtire: PLEURA

- structură: LOBI  SEGMENTE  LOBULI pulmonari-> acini pulmonari

ALVEOLA PULMONARĂ = -unitatea de structură și funcție a plămânilor.

-la acest nivel au loc schimburile de gaze
respiratorii

VENTILAȚIA PULMONARĂ constă în 2 mișcări: - INSPIRAȚIA;

- EXPIRAȚIA.
INSPIRAȚIA: - proces activ;
- mușchii care se contractă: - DIAFRAGM;
- INTERCOSTALI
- volumul cavității toracice crește;
- presiunea aerului din plămâni scade
- aerul intra in plamani
EXPIRAȚIA: - process pasiv;
- mușchii inspiratori se relaxează;
- presiunea aerului din plămâni crește
- aerul iese din plamani

VOLUME DE AER:
VOLUM CURENT (volum de aer inspirit și expirat în repaus fizic) = V.C. ≈ 500 ml

VOLUM EXPIRATOR DE REZERVĂ (V.E.R.)

volume de aer în respirația forțată
VOLUM INSPIRATOR DE REZERVĂ (V.I.R.)
V.E.R. ≈ 1500 ml
V.I.R. ≈ 1500 ml
VOLUM DE AER REZIDUAL (V.R). -volum de aer permanent în plămâni 1500 ml

FORMULE:
CAPACITATEA VITALĂ (C.V.) = V.C. + V.I.R. + V.E.R.= 3500 ml aer

CAPACITATEA PULMONARĂ TOTALĂ (C.P.T.) = C.V. + V.R.= 5000 ml aer

DEBIT RESPIRATOR = V.C. x FR (frecvența respiratorie - 16 respirații/ minut la bărbat;

- 18 respirații/ minut la femeie)

Boli ale sistemului respirator la om

BOLI CAUZE MANIFERSTĂRI PREVENIRE
 inflamarea mucoasei A.tuse uscată  Aerul respirat trebuie să
arborelui bronșic - dureri de cap îndeplinească anumite
BRONȘITA

 Inflamarea mucoasei
laringelui din cauza:
LARINGITĂ
- febră condiții:
B. tuse umedă, cu - temperatura 18-20°C
expectorații - umiditate
- puritate
 vorbirea răgușită până la  călirea organismului
dispariția vocii pentru prin apă, aer, soare

- unei răceli scurt timp  gimnastică respiratorie

- unor boli infecțioase  senzație de arsură în gât în repaus sau efort,
- rinitei, sinuzitei,  tuse seacă trăgând aer pe nas
amigdalitei  nu prezintă dureri la
înghițire
  provocat de spasmul  senzații de sufocare în  îmbăcăminte adecvată
BRONȘIC bronhiilor sub influența crize care survin în condițiilor de mediu
ASTMUL

particulelor de praf, de special noaptea când  alimentație echilibrată

peri, de lână etc. bolnavul este trezit din
somn simțind o mare
nevoie de aer
 bacterii:  temperatură ridicată
PNEUMONIA
 evitarea surselor de
infecții
 obișnuința de a ține

- PNEUMOCOC;  tuse seacă batista la nas și la gură

- STREPTOCOC;  modificări ale respirației în caz de tuse sau
- STAFILOCOC. strănut
 junghi toracic
 favorizată de frig,
umezeală, surmenaj
 bacilul KOCH  organismul slăbește  vaccinarea
 lipsa poftei de mâncare antituberculoasă
TBC

 stare generală proastă

CIRCULAȚIA LA PLANTE

Prin corpul plantelor se transport seve: - BRUTĂ;

- ELABORATĂ prin structure specializate
numite VASE CONDUCATOARE

La plantele inferioare, la alge, la mușchi - unde nu se găsesc vase conducătoare -

absorbția apei și a sărurilor se realizează pe toata suprafața corpului, prin difuzie.

1. ABSORBȚIA APEI ȘI A SĂRURILOR MINERALE

- se realizează cu ajutorul PERIȘORILOR ABSORBANȚI;

- apa este absorbită prin osmoză
- sărurile minerale sunt absorbite: - independent de H2O;
- prin DIFUZIE;
- activ (cu consum de energie)
- se realizeaza prin VASE CONDUCATOARE LEMNOASE(radacina-> frunze)

2. CIRCULAȚIA SEVEI BRUTE – este determinată de 2 forțe:

 a) PRESIUNEA RADICULARĂ: - acționează primăvara;
- mecanism activ.

b) FORȚA DE SUCȚIUNE: - determinată de pierderea apei prin transpirație la

nivelul frunzelor;
- mecanism pasiv.

3. CIRCULAȚIA SEVEI ELABORATE = H2O + substanțe organice rezultate din

FOTOSINTEZĂ:
- se realizează prin VASE CONDUCATOARE LIBERIENE în ambele sensuri;
- mecanism activ;
- cu viteza mica

CIRCULAȚIA LA MAMIFERE

1.MEDIUL INTERN = totalitatea lichidelor unui organism (limfă, sânge, lichid

interstițial, lichid cefalorahidian);

Sângele: - reprezintă 7-8% din greutatea corpului;

- alcătuire: a) PLASMĂ: - 55 din volumul sângelui;
- 90% apă; 9% subst. organice
1% săruri minerale

- FUNCȚII: transportă gaze respiratorii,

substanțe nutritive, hormoni, anticorpi.

b) ELEMENTE FIGURATE (45%):

- globule roșii/hematii/eritrocite;
- globule albe;
- trombocite.

GLOBULELE ROȘII (HEMATIILE)

- la mamifere – ANUCLEATE(fara nucleu)
- formă: disc biconcav;
- ROL: transportă gazele respiratorii (O2, CO2) cu ajutorul hemoglobinei
GLOBULELE ALBE (LEUCOCITE):
- celule NUCLEATE;
- au nucleu lobat
- ROL: în imunitatea organismului.

IMUNITATEA – proprietatea organismelor de a recunoaște și a distruge structuri

organice străine numite ANTIGENE=> rezistenta la boli

ANTIGENELE: - provin din exterior (microorganisme, transplante);

- sunt proprii organismului (celule îmbătrânite, lezate, canceroase);
- leucocitele pot distruge antigenul prin: - FAGOCITOZĂ;
- PRODUCERE DE
ANTICORPI(limfocite)

ANTICORPII sunt proteine cu rol imunitar, ce se atașează de antigen și îl neutralizează.

TROMBOCITE:
- cele mai mici elemente figurate;
- sunt fragmente celulare
- NU AU NUCLEU;
- ROL: în coagularea sângelui.

CIRCULAȚIA SÂNGELUI LA MAMIFERE :se realizează prin SISTEMUL CIRCULATOR

alcătuit din:
- INIMĂ
- VASE DE SÂNGE: artere, vene, capilare
INIMA:
- localizată în cavitatea toracică, cu vârful spre plămânul stâng
- este organ musculos, tetracameral - două atrii( stang si drept)
- două ventricule(stang si drept)
- atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul atrio-ventricular prevăzut cu
valvula tricuspidă și conține sânge cu CO2;
- atriul stâng comunică cu ventriculul stâng prin orificiul atrio-ventricular prevăzut cu
valvula bicuspidă sau mitrală și conține sânge cu O2;
- peretele este alcătuit din 3 straturi :
a) endocard :captuseste la interior inima
b) miocard – mușchiul inimii
c) epicard: acopera la exterior inima

VASELE DE SÂNGE:
a) ARTERE – duc sângele din inima/ventricule la organele corpului

PULMONARĂ AORTĂ

sânge sânge
( VD PLĂMÂNI) ( VS la celule)
cu CO2 cu O2
LA BAZA ARTERELOR se află valve semilunare (sigmoide) CE NU PERMIT
SÂNGELUI SĂ SE ÎNTOARCĂ DIN ARTERE SPRE INIMĂ.

b) VENE – transporta sângele de la organele interne la inima/ atrii:

PULMONARE (4) CAVE (INFERIOARĂ și SUPERIOARĂ)

(PLĂMÂNI sânge AS) (celule sânge

AD)
cu O2 cu CO2

c) CAPILARE
- rețea ce face legătura artere si vene;
- au peretele foarte subtire si permeabil;
- sunt cele mai mici si mai fine vase de sange
- la acest nivel se realizează schimburile de substanțe și gaze respiratorii dintre
sange si celule

CIRCULAȚIA LA MAMIFERE ESTE DUBLĂ ȘI COMPLETĂ (nu se amestecă sângele

cu O2 cu cel cu CO2).

a)CIRCULAȚIA MARE (CIRCULAȚIA SISTEMICĂ): INIMĂ/Vs  CELULE

-SUPERIOARĂ
ARTERA AORTĂ 2 VENE CAVE - INFERIOARĂ
VS CELULE AD
sânge cu O2 sânge cu CO2
b) CIRCULAȚIA MICĂ (CIRCULAȚIA PULMONARĂ): INIMĂ /Vd PLĂMÂNI

2 ARTERE PULMONARE 4 VENE PULMONARE

VD PLĂMÂNI AS
sânge cu CO2 sânge cu O2
Boli ale sistemului circulator la om
BOLI CAUZE MANIFERSTĂRI PREVENIRE
 statul în picioare în  ulcerații ale gambelor  o viață echilibrată, fără
profesiunile de  dilatarea inegală și excese de alcool, tutun,
VARICELE

ospătar, frizer, neregulată a venelor droguri

bucătar superficiale la membrele
inferioare
 atrofii musculare
ACCIDENTUL  hipertensiune  pareze  evitarea tensiunii
VASCULAR  ateroscleroză  tulburări senzoriale psihice și a ritmului
 tulburări de vorbire, neregulat și încordat de
memorie, vedere muncă
 comă
 fumatul  blocarea parțială sau totală  îmbăcăminte și
MIOCARDIC
INFARCTUL

 eforturi fizice a arterei coronare cu un încălțăminte care să nu

 enervări cheag de sânge afecteze buna circulație
 emoții a sângelui
 răceli pronunțate
 excesul de alimente  scăderea elasticității  evitarea sedentarismului
ATEROSC
LEROZA

cu grăsimi vaselor și menținerea unui

 sedentarismul  creșterea tensiunii arteriale regim rațional de viață
 fumatul
 factori:  depășirea valorilor  controlul greutății
HIPERTENSIUNEA

- nervoși normale ale tensiunii corporale pentru

- glandulari arteriale evitarea obezității
ARTERIALĂ

- vasculari  amețeli, dureri de cap,  evitarea alimentelor

- renali insomnie, oboseală, bogate în lipide
palpitații, tulburări de
vedere
 hemoragie cerebrală

EXCREȚIA

- procesul prin care - PLANTELE elimină la exterior diferite substanțe:

și - apa în exces;
- ANIMALELE - străine (medicamente, alcool);
- toxice (uree, acid uric);

EXCREȚIA LA PLANTE: - TRANSPIRAȚIE  VAPORI de apa

- GUTAȚIE  picături de apa

TRANSPIRAȚIA: - are loc la nivelul frunzelor;

- prin stomate (celule stomatice + orificiu = OSTIOLĂ);
- ROL: - asigură ascensiunea sevei brute;
 - împiedică supraîncălzirea plantelor;
- menține ostiolele deschise, asigurând schimbul de gaze
necesare fotosintezei și respirației.

EXCREȚIA LA MAMIFERE- sistemul excretor: - RINICHI-organe excretoare

- CAI URINARE: 2 uretere, vezica
urinara, uretra

1. RINICHII: - organe excretoare pereche;

- formă de boabe de fasole;
- localizați în cavitatea abdominală, de o parte și de alta a coloanei
vertebrale;
- structură:- la ext: CAPSULĂ CONJUNCTIVĂ

-la int: 2 ZONE: - CORTICALĂ (EXTERNĂ) – alcătuită din corpusculii renali

- MEDULARĂ (INTERNĂ) – formată din piramide renale

!!! UNITATEA MORFOFUNCȚIONALĂ A RINICHILOR ESTE NEFRONUL (aproximativ
1 milion/rinichi)

STRUCTURA UNUI NEFRON:

a) CORPUSCUL RENAL format din: - glomerul vascular (ghem de capilare)

- capsula BOWMAN
-aici se filtrează plasma sângelui => urina
primară.
b) TUB URINIFER: - tub contort proximal;
- ansa HENLE;
- tub contort distal => TUB COLECTOR (adună urina finală de la
mai mulți nefroni).

2. CĂI URINARE: - INTRARENALE: - CALICE MICI;

 - CALICE MARI;
- PELVIS RENAL.
- EXTRARENALE: - două uretere;
- vezica urinară;
- uretra.

Boli ale sistemului excretor la om

BOLI CAUZE MANIFERSTĂRI PREVENIRE
 avitaminoza  leziuni ale căilor  menținerea unei igiene
 tulburări de metabolism al urinare corespunzătoare
apei și al sărurilor minerale  hemoragii
LITIAZA URINARĂ

 mecanismul de cimentare a  febră  evitarea abuzului de

sărurilor precipitate pentru a  grețuri medicamente
forma un calcul (piatră) nu  vărsături
este clarificat  durere la micțiune
 alimentația:
 alimentație echilibrată
1.bogată în carne
2.bogată în lapte și vegetale
3.bogată în dulciuri și cartofi
 evitarea factorilor
 intoxicații  nu se mai produce chimici (toxici),
RENALĂ ACUTĂ
INSUFICIENȚA

 infecții (avort provocat) urină  ANURIE biologici (microbi,

 coma diabetică  încetarea funcției virusuri), fizici (frig și
 diaree prelungită rinichiului căldură exagerate)
 hemoragii

II. Funcții de relație: - SENSIBILITATEA

- MIȘCAREA

A. Sensibilitatea și mișcarea la plante:

1.TACTISME – mișcările celulelor mobile

ex.: gameții bărbătești se deplasează spre gameții femeiești
(chimiotactism pozitiv)
2. TROPISME – mișcări ORIENTATE ale organelor vegetale în fucție de DIRECȚIA
SURSEI DE STIMULI.
Exemple:
- FOTOTROPISMUL - POZITIV – frunzele spre lumină
- NEGATIV – la rădăcini
- GEOTROPISM - POZITIV – la rădăcini
- NEGATIV – la tulpini
- HIDROTROPISM
constau în ORIENTAREA RĂDĂCINILOR către:
- CHIMIOTROISM
- SURSA DE APĂ
- SURSA DE SUBSTANȚE NUTRITIVE
3. NASTII: - mișcări NEORIENTATE
- depind de INTENSITATEA STIMULULUI
Exemple:
- FOTONASTII: -zorelele (se deschid la lumină);
- păpdia (se strânge când se intuneca)
-regina nopții (florile se deschid la întuneric).

- TERMONASTIE: laleaua (se deschide la căldură).

- MECANONASTIE
- SEISMONASTIE

2 Sensibilitatea la animale

ORGANELE DE SIMȚ ALE MAMIFERELOR

1. OCHIUL - format din: - GLOB OCULAR

- ORGANE ANEXE: - mușchi externi;
- pleoape;
- gene;
- sprâncene.
Globul ocular prezintă trei TUNICI /membrane/ÎNVELIȘURI:
a. SCLEROTICA: - înveliș tare, extern;
- ROL: protector;
- partea anterioară este transparentă : CORNEE.

b. COROIDA: - are vase de sânge;

- ROL: de hrănire;
- anterior prezintă: - IRISUL care prezinta in centru pupila (orificiu)
- CORPUL CILIAR cu muschiul ciliar(

c. RETINA: - tunica internă;

- conține CELULE FOTOSENSIBILE = FOTORECEPTORI
- posterior prezintă două zone:
- PATA GALBENĂ: - ROL FOTORECEPTOR;
- ZONA CENTRALĂ = FOVEEA CENTRALIS

FOTORECEPTORI

CELULE CU BASTONAȘ CELULE CU CONURI

- reacționează la lumină - VEDERE - DIURNĂ

foarte slabă (VEDERE - CROMATICĂ
NOCTURNĂ) - SENSIBILE LA O CULOARE:
- ROȘU
- VERDE
- ALBASTRU
 - PATA OARBĂ – pe aici iese la exterior NERVUL OPTIC

Sistemul optic este format din MEDIILE TRANSPARENTE ale globului ocular:
CORNEE  UMOARE APOASĂ (produsă de procesele ciliare)  CRISTALIN (are
geometrie reglabilă)  UMOARE STICLOASĂ.

Defecte structurale ale globului: - sunt moștenite

- afectează vederea

MIOPIA: - imaginea se formează înaintea retinei;

- persoanele nu văd la distanță;
- se corectează cu lentile BICONCAVE (DIVERGENTE).

HIPERMETROPIA: - imaginea se formează în spatele retinei;

- se corectează cu lentile BICONVEXE (CONVERGENTE).

ASTIGMATISM: - cristalinul nu are suprafața perfect sferică;

- se corectează cu lentile CILINDRICE.

STRABISM: - unul din cei 6 mușchi externi poate fi mai puternic, iar axele optice ale
celor doi ochi nu sunt paralele;
- se corectează chirurgical.

3. URECHEA este alcătuită din:

a) URECHEA EXTERNĂ: - PAVILION

- CONDUCT AUDITIV
- captează sunetul și îl conduce până la
membrana = TIMPAN.
b) URECHEA MEDIE: - are 3 oscioare: - ciocan
- nicovală => sunet
- scăriță
- FEREASTRA OVALA
- comunică cu faringele prin trompa lui EUSTACHIO
c) URECHEA INTERNĂ: - localizată în osul temporal;
- conține: - un labirint osos cu perilimfă
- un labirint membranos cu endolimfă
- labirintul membranos este alcătuit din:
- 3 canale semicirculare;
- UTRICULĂ și SACULĂ
- MELCUL MEMBRANOS (CANAL COHLEAR).

RECEPTORII - PENTRU AUZ  în MELCUL MEMBRANOS  ORGANUL LUI

CORTI, ce conține celule sezoriale auditive cu cili.
- PENTRU ECHILIBRU (VESTIBULARI) reprezentați de:

a) MACULA OTOLITICĂ b) CREASTA AMPULARĂ

(2 receptori pentru POZIŢIE (sunt 3 receptori pentru rotaţie la
situaţi în URICULĂ şi SACULĂ) baza canalelor semicirculare)

SURDITATEA se datorează: - spargerii timpanului;

- afecţiunilor apărute la nivelul urechii medii sau interne;
- unor leziuni ale nervului auditiv (acustic);
- unor leziuni ale centrului nervos din creier.

3. PIELEA: - are funcţii multiple: - protecţie mecanică şi biologică;

- izolare termică;
- reglarea temperaturii;
- excreţie (prin transpiraţie).
 - conţine numeroşi receptori:
- TACTILI: corpusculi MEISSNER, discuri MERKEL, terminaţii
nervoase libere;
- TERMICI: corpusculi Krause, Ruffini, terminaţii nervoase libere;
- DE DURERE: terminaţii nervoase libere.

4. LIMBA: - gustul este un simţ chimic;

- CHEMORECEPTORI = MUGURI GUSTATIVI
- mugurii gustativi se grupeaza în PAPILE GUSTATIVE
Rolul gustului: - alegerea hranei;
- evitarea unor substanţe dăunătoare din hrană;
- declanşarea unor reflexe digestive.

5. MUCOASA OLFACTIVĂ:
- situate în partea superioară a cavităţiilor nazale;
- conţine celule chemosensibile = NEURONI olfactivi
- pot avea miros numai substanţele care sunt volatile şi solubile în apă (în mucus).

SISTEMUL NERVOS LA MAMIFERE

Clasificare:
a) DUPĂ ROL: - SOMATIC: asigură integrarea organismului în mediul de viaţă;
- VEGETATIV: coordonează activitatea organelor interne
- SIMPATIC
- PARASIMPATIC

b) DUPA LOCALIZARE: - CENTRAL = ENCEFAL + MĂDUVA SPINĂRII

- PERIFERIC = NERVI + GANGLIONI NERVOŞI

ACTUL REFLEX – stă la baza funcţionării sistemului nervos.

ARCUL REFLEX este alcătuit din:

- RECEPTOR
- CALE AFERENTĂ formată din nervi senzitivi
- CENTRU NERVOS componentă a SNC (sistem nervos central) ce primeşte
informaţia, o analizează, o prelucrează şi o transformă într-o comandă.
- CALE EFERENTĂ formată din nervi motori
- EFECTORUL: - muşchi
- glande

SCHEMA CIBERNETICĂ A ARCULUI REFLEX:

cale cale
STIMUL RECEPTOR CENTRU NERVOS EFECTOR
aferentă eferentă

1. MĂDUVA SPINĂRII:
- localizată în canalul vertebral de la C1 (prima vertebra cervicală) până la L2 (a doua
vertebră lombară), apoi se continua cu coada de cal formată dintr-o formaţiune subţire
numită filium terminale împreună cu nervi lombari şi sacrali;
- prezintă 2 umflături: - una cervicală
- una lombară

- are formă cilindrică, uşor turtită antero-posterior

- în secţiune transversală prezintă 2 tipuri de substanţă:
- substanţa albă: - localizată la exterior;
- alcătuită din axoni şi celule gliale;
- e organizata in CORDOANE

- substanţa cenuşie: - localizată la interior;

- are forma literei H;
- alcătuită din corpii neuronali
- este organizate in COARNE
- măduva spinării este legată de receptori şi de efectori prin 31 de perechi de nervi
spinali
Nervul spinal este alcătuit din:
- 2 rădăcini: - una posterioară (senzitivă); prezintă un ganglion spinal alcătuit din
corpul neuronilor;
- una anterioară (motorie); formată din axonii neuronilor motori din
coarnele laterale şi anterioare.

- TRUNCHIUL: - se formeaza din unirea celor 2 rădăcini;

- este mixt.

- RAMURILE: dorsală, ventrală, meningeală, comunicantă (albă, cenuşie).

Funcţiile măduvei spinării:

a) CENTRU NERVOS REFLEX – coordonează o serie de reflexe:
- SOMATICE: - MONOSINAPTICE = 2 NEURONI - unul senzitiv
(PROPRIOCEPTIVE) - unul motor

Ex: rotulian
ahilian
bicipital
tricipital

- POLISINAPTICE = cel puțin 3 neuroni: - unul senzitiv;

- unul motor;
- unul de asociație.
Ex.: reflexul de flexie
- VEGETATIVE Ex.: VASOCONSTRICTOARE
MICȚIUNE
DEFECAȚIE
SEXUALE
b) DE CONDUCERE – prin substanța albă organizată în fascicule - ascendente
- descendente

2. ENCEFALUL format din: - trunchi cerebral;

- cerebel;
- diencefal;
- emisfere cerebrale.

a) TRUNCHI CEREBRAL:
- formă de trunchi de piramidă
- prezintă: - bulb rahidian;
- puntea lui VAROLIO;
- mezencefal.

- se observă 12 perechi de nervi cranieni;

- alcătuit din: - substanță cenușie în centru sub formă de NUCLEI;
- substanță albă la periferie.
NUCLEII sunt: - SENZITIVI: primesc impulsuri de la organe de simț (limbă, ureche);
- MOTORI: comandă mușchii feței, limbii, faringelui;
- VEGETATIVI: sunt centrii unor reflexe vegetative: - salivar;
- lacrimal;
- gastrosecretor.
b) CEREBEL:
- situat în partea dorsală a trunchiului cerebral
- format din: - 2 emisfere cerebeloase;
- VERMIS.
- substanța cenușie formează: - la exterior = SCOARȚA CEREBELOASĂ;
- la interior = nuclei înconjurați de substanță albă.

- prezintă 3 LOBI: - ARHICEREBEL = LOBUL FLOCULONODULAR (rol în

menținerea echilibrului);
- PALEOCEREBEL = LOB ANTERIOR al fiecărei emisfere;
controlează poziția corpului;
- NEOCEREBEL = LOB POSTERIOR al emisferelor; asigură
precizia mișcărilor comandate de emisferele cerebrale.
c) DIENCEFAL:
- acoperit parțial de emisferele cerebrale;
- substanța cenușie formează nuclei;
- TALAMUSUL = formațiunea cea mai voluminoasă
- primește impulsuri pe căi senzitive: vizuală, auditivă, vestibulară,
gustativă, tactilă, termică, dureroasă, proprioceptică (nu și olfactivă);

- HIPOTALAMUSUL /creierul vegetativ

- cuprinde nuclei vegetativi cu rolul de a regla:
- temperatura;
- concentrația de apă;
- pofta de mâncare;
- emoțiile;
- funcțiile sexuale.

c) EMISFERELE CEREBRALE:

- sunt cele mai voluminoase;

- localizate în partea superioară a SNC;
- separate prin șanțul interemisferic și unite la bză prin substanța albă;
- la bază se află NUCLEI BAZALI (substanță cenușie) cu rol în reglarea:- mișcărilor,
pozitiei corpului
- substanța cenușie la exterior = SCOARȚA CEREBRALĂ (CORTEX) alcătuită din 6
straturi de neuroni

CORTEXUL prezintă: - ȘANȚURI ADÂNCI:

delimitează LOBI:
- CENTRAL = ROLANDO
frontal, temporal,
- LATERAL = SYLVIUS
parietal, occipital
 - ȘANȚURI SUPERFICIALE ce delimitează GIRUSURI
(CIRCUMVOLUȚII CEREBRALE))
- conține ARII CORTICALE cu funcții diferite:

1. ARII SENZITIVE: - VIZUALĂ;

- AUDITIVĂ;
- OLFACTIVĂ;
- GUSTATICĂ;
- SOMESTEZICĂ.
2.ARII MOTORII – comandă mișcările - INVOLUNTARE
- VOLUNTARE
3.ARII DE ASOCIAȚIE – coordonează procesele psihice la om.
- scoarța cerebrală coordonează reflexele condiționate care:
- sunt învățate pe parcursul vieții;
- sunt dobândite;
- sunt temporare;
- nu sunt ereditare

Boli ale SNC la om

BOLI CAUZE MANIFERSTĂRI PREVENIRE
 degenerarea progresivă  tremurături la mâini  un regim de viață
PARKINSON

a sistemului nervos  mers rigid, cu pași mici rațional în care să

BOALA

extrapiramidal  rigiditate musculară alterneze activitatea cu

generalizată odihna

 inflamația sau leziunea  MONOPLEGIE (paralizia  prevenirea

unui nerv datorate unor: unui membru) surmenajului
- infecții  HEMIPLEGIE (paralizia  evitarea consumului
PARALIZIA

- tumori jumătății inferioare sau de tutun, alcool, cafea

- distrugeri ale nervului superioare)
 TETRAPLEGIE (paralizia
tuturor membrelor)

 infecții acute  convulsii  evitarea consumului

 malformații congenitale  pierderea cunoștinței de droguri și alcool
EPILEPSIA

al SNC  agitarea membrelor

 traumatisme craniene  înțepenirea corpului
 alcoolism  mușcarea limbii
 tumori cerebrale
  nu are cauză clară  leziuni și cicatrice sub
A ÎN PLĂCI
SCLEROZ
formă de plăci în
substanța albă

LOCOMOȚIA LA ANIMALE

Sistemul locomotor: - sistem osos = parte pasivă;

- sistem muscular = parte activă.
SISTEMUL OSOS
- ROL: - asigură: - duritate;
- rezistență;
- elasticitate a organismului.

- mamiferele terestre au modificări în regiunea labelor:

- plantigrade – calcă pe toată talpa: arici, urs, om;
- digitigrade – calcă pe degete: pisica, lupul;
- unguligrade – calcă pe copite: porc, oaie, cal.

- mamiferele acvatice: foca, delfinul  locomoția se bazează pe ondularea corpului;

- mamiferele aeriene: liliacul - are falange lungi și subțiri ce susțin membranele aripii;
- sternul este mărit, deoarece pe el se inserează
mușchii pectorali puternici.

La om, scheletul este adaptat la locomoția bipedă:

- apare curbura plantară;
- se lungesc oasele coapsei și gambei;
- se lărgește centura pelviană;
- coloana vertebrală este curbată în formă de S (asigură elasticitatea);
- totalitatea oaselor formează SCHELETUL
- scheletul capului: neurocraniu (cutia craniana)
viscerocraniu (oasele fetei)

- scheletul trunchiului: coloana vertebrala

sternul
coastele

- scheletul membrelor anterioare/superioare la om

a) centura scapulară :omoplat (scapula), claviculă;
b) membrele propriu-zise: - humerus (braț);
- radius, ulnă (antebraț);
- mana- carpiene
- metacarpiene
- falange (degete)

- scheletul membrelor posterioare/inferioare la om

a) centura pelviană: 2 oase coxale + osul sacrum;
b) membrele propriu-zise: - femur (coapsă);
- rotulă (genunchi);
- tibie, fibulă (gambă);
 - picior- tarsiene
- metatarsiene
- falange (degete)

SISTEMUL MUSCULAR

- musculatura prin: - CONTRACȚIE=> miscarea si miscarea organismului

- RELAXARE

- mușchii striați sau scheletici se împart în:

- mușchii capului: m. mimicii si m. masticatori

- mușchii gâtului: m.sternocleidomastoidian
- mușchii trunchiului: m. pectorali, intercostali, dorsali, trapezi

- membrele anterioare cuprind mușchii: - deltoid (umăr);

- biceps;
- triceps;

- membrele posterioare cuprind mușchii: - fesieri,

- croitori, cvadriceps (coapsă);
 III. Funcția
de

reproducere

1. LA PLANTE 2. LA MAMIFERE

a) ASEXUATĂ b) SEXUATĂ SISTEM SISTEM

REPRODUCĂOR REPRODUCĂOR
MASCUL FEMEL

1a) Reproducerea asexuată (fără fecundație) se realizează prin:

- STRUCTURI SPECIALIZATE = SPORI
(ex.: mușchi, ferigi)
- ORGANE VEGETATIVE: - SPECIALIZATE - BULBI
- RIZOMI
- TUBERCULI
- MUGURI

- ORGANE VEGETATIVE
(frunză, rădăcină, tulpină)

Tipuri de înmulțire vegetativă:

- BUTĂȘIREA
- butaș = fragment desprins pentru a fi înrădăcinat în sol;
 - butașii de tulpină la: salcie, vița-de-vie, cactuși, mușcată, trandafiri.

-MARCOTAJ
- înrădăcinarea unor fragmente fără a le desprinde de planta mamă.
Ex.: la coacăz, vița-de-vie.
-MICROBUTAȘIREA
- constă în utilizarea unui fragment de meristem sau a unei celule ca butaș.

-ALTOIRE (în pomicultură, viticultură, floricultură)

- altoi – planta care trebuie înmulțită și conține partea utilizabilă
- portaltoi – care are sau va forma rădăcina

1b) Reproducerea sexuată la angiosperme

Structura florii:

- PEDUNCUL – “lăstarul” flori cu porțiunea liberă (codița);

- RECEPTACUL – axa florală pe care sunt fixate elementele florii;
- Învelișul floral:(de la ex spre int):
- SEPALE - formează CALICIU
- PETALE - formează COROLA (C)
- STAMINE- formeaza ANDROCEUL
- CARPELE- formeaza GINECEU
- Elementele de reproducere:
i) STAMINELE
- partea bărbătească a florii = ANDROCEUL (A)
- o stamină conține: - filament
- conectiv
- anteră cu granule de polen
- GRANULA DE POLEN contine la interior 2 SPERMATII

ii) CARPELELE
- formează partea femeiască a florii = GINECEUL (G)

-Ovulul contine la interior OOSFERA

Florile pot fi: - hermafrodite (au ambele sexe);

- unisexuate - pe plante diferite (DIOICE): ex.: cânepă
- pe aceași plantă (MONOICE); ex.: porumb, nuc
- grupate în INFLORESCENȚE, ex.: mărar, grâu, mușețel

Fecundația se produce în SACUL EMBRIONAR. La angiosperme este DUBLĂ:

- o spermatie + oosfera => zigotul propriu-zis din care se formează EMBRIONUL;
- o spermatie + nucleul secundar => zigotul accesoriu , care va da naștere unui
țesut nutritiv al seminței = ALBUMEN (ENDOSPERM SECUNDAR).

Structura seminței:

- tegument seminal (învelișul);

- embrionul conține: - rădăcinuță;
- tulpiniță;
- muguraș (gemula);
- 1-2 cotiledoane (rezerve de substanțe nutritive).
- endospermul secundar (albumen) = rezervă nutritivă.

După numărul cotiledoanelor, angiospermele se împart în:

- DICOTILEDONATE – pomi, mazăre, viță-de-vie;
- MONOCOTILEDONATE – ceapă, usturoi, lalea, cereale.
In urma fecundatiei, ovulele se transforma in SEMINTE iar ovarul in FRUCT

Tipuri de FRUCTE:
 1. CĂRNOASE 2. USCATE

Ex.: DRUPE SIMPLE

(cireș, prun, cais) a) DEHISCENTE a) INDEHISCENTE
DRUPE COMPUSE
(zmeur, mur) (se deschid) (nu se deschid)
BACE (vița-de-vie, - PĂSTĂI - NUCĂ: stejar, alun, fag
tomate) - SILICVE (varză) - ACHENĂ: floarea-soarelui
- CAPSULE (mac, - CARIOPSĂ: grâu, orz, porumb
crin) - SAMARĂ: ulm, paltin

3.”FALSE” : se formeaza din concreșterea ovarului cu alte părți

ale florii :::

Ex.: măr, căpșun, măces

2.Reproducerea la mamifere

a) Sistemul reproducător MASCULIN

I. TESTICULE (gonade mascule) – produc spermatozoizii si secreta testosteronul

- localizate in scrot

II. CONDUCTELE GENITALE - canalul ejaculator, uretra

- transporta lichidul spermatic

III. PENIS – organ copulator

IV. GLANDE ANEXE - vezicule seminale (pereche)

- PROSTATA
- secreta lichidul spermatic

b) Sistemul reproducător FEMININ

I. OVARELE (GONADE FEMELE)  conțin numeroși FOLICULI OVARIENI care

formeaza ovulele si secreta estrogenii si progesteronul
- localizate in bazin
II. TROMPE UTERINE (la om) = OVIDUCTE (la mamifere)
diviziune
←  aici poate avea loc fecundația zigot embrion
mitotică
←
III. UTER

- NIDAȚIE – fixarea embrionului de mucoasa uterina

- lichid (sac amniotic  cu rol de protecție și hrănire);
- la peretele uterului se formează un organ temporar de hrănire = PLACENTĂ;
- între placentă și embrion este cordonul ombilical prin vasele căruia circulă
sângele embrionului.

IV. VAGIN
V.VULVĂ

Boli cu transmitere sexuală

BOLI CAUZE MANIFERSTĂRI PREVENIRE
a) Sifilis primar:  evitarea relațiilor
SI

 TREPONEM -la 12 săptămâni după contactul sexual sexuale cu

A pallidum infectant apare o rană pe vagin sau pe persoane
(bacterie) penis necunoscute;
b) Sifilis secundar:
-între 2-6 luni de la contactul sexual apare
FILIS

o erupție roșie pe corp, febră, dureri de  folosirea

cap, de gât. prezervativului;
c)Sifilis terțiar:
-se instalează la câțiva ani; sunt afectate  utilizarea seringilor
creierul și inima. și a acelor de unică
folosință

 scurgere galben-verzuie din vagin

 controlul donatorilor
 NEISSERIA  senzație de arsură la urinare
de sânge;
GONOREEA

(bacterie)  dureri abdominale

 scurgere galben-verzuie din penis  respectarea
 dureri și arsuri la urinare normelor de igienă
 simptomele apar la 10 zile după prin folosirea
infecție corectă a toaletelor
CANDIDOZA  CANDIDA  scurgere vaginală (groasă, albicioasă)
albicans  inflamația vulvei  întreținerea unei
(ciupercă)  dureri și/sau arsuri la urinare igiene
 mâncărime în zona genitală corespunzătoare a
 inflamația penisului organelor aparatului
 Virusul HIV  depresie imună majoră (scade reproducător
(izolat în imunitatea)
1981)  dezvoltarea infecțiilor virale,
bacteriene, micotice
SIDA

 apariția de tumori
 afecatrea SNC
 deces