Deşerturile tropicale,

subtropicale şi temperate
ale Eurasiei.

Manoli Tatiana
Deşerturile tropicale sunt un mediu extrem. Sunt cele mai uscate
şi mai calde zone de pe glob.
Ploile sunt sporadice şi se întâmplă să nu plouă deloc timp de
un an sau chiar mai mult.
Condiţiile de secetă sunt .rezultatul influenţei anuale a
presiunilor ridicate subtropicale.
 Temperatura
Cel mai important factor care influenţează
caracteristicile deşerturilor tropicale este
presiunea exercitată de masele de aer cald
din zona subtropicală care coboară şi
usucă aerul şi inhibă condensaţia.
Totodată, acest mediu este datorat şi
distanţei faţă de surse de umiditate.
În deşerturile tropicale se
înregistrează cele mai mari temperaturi de
pe glob.
Temperaturile ridicate sunt datorate unghiurilor largi sub care deşerturile
sunt bătute de razele soarelui şi astfel au şi cel mai mare procentaj de raze
solare dintre toate mediile.
 Precipitaţiile
În deşerturile tropicale precipitaţiile
sunt foarte reduse din cauza uscăciunii
aerului şi a înălţimii mari a nivelului de
condensare.
Se întamplă să ia naştere curenţi
ascendenţi datorită supraîncălzirii
aerului care nu ating nivelul de
condensare dar formează “furtuni de
nisip”.
 Rareori se întâmplă să pătrundă cicloni formaţi în zona
temperată în zona tropicală dând naştere la averse de ploaie.
 Solurile
Solurile specifice deşerturilor tropicale
sunt cele scheletice, cenuşii din
categoria psamosolurilor.
Datorită amplitudinilor termice diurne
mari apare fenomenul de dezagregare a
rocilor astfel landsfaltul specific fiind
cel al deşerturilor de nisip
(dune de nisip)
sau de piatră
(hamade).
 Deşerturile
tropicale au vegetaţia
săracă şi efemeră şi
depinde de ploi. După
ploi puternice, în
urma umplerii văilor,
apar plante care nu
rezistă decât până se
evaporă apa.
 De asemenea pot apărea
plante xerofile adaptate
la condiţii excesive de secetă
 Apa în deşert
La suprafaţă totul pare o mare
fără apă, dar sub imensele
dune de nisip,
apa îşi croieşte
drum prin canale
subterane.
Vegetaţia deşerturilor tropicale
are caracter permanent doar în
oaze. Acolo se dezvoltă o
vegetaţie prosperă în
locuri în care apa
subterană iese la
suprafaţă sau apa
freatică este la mică adâncime.
De obicei în oaze se
cultivă curmali, cereale
şi chiar legume.
Fauna deşerturilor tropicale
este foarte săracă. Între
animalele adaptate la aceste
condiţii se remarcă
dromaderul prin dimensiunile
lui.
Alte animale sunt scorpionul,
specii de şopârle, specii de
şerpi, specii de rozătoare mici,
broaşte ţestoase, iar în oaze se
pot întâlni iepuri.
Se mai întâlneşte şacalul, lama, specii de păsări
printre care şi bufniţa, iar mai rar poate să
rătăcească hiena, leul sau alte animale de savană
care mai ies din când în când din mediul lor.
Aceste animale de deşert s-au
adaptat de-a lungul timpului la
condiţiile extreme şi în
prezent au culori şi
comportamente specifice.
 Deserturile temperate s-au format datorita
distantelor foarte mari fata de oceanne (Atlantic
si Pacific) in conditii climatice cu diferente mari
ale temperaturii aerului intre vara si iarna. Pe
continentul asiatic se gasesc urmatoarele
deserturi temperate: Karakum, Kizilkum (situate
la est de Marea Caspica) si desertul Gobi (in
Mongolia si nordul Chinei). Vegetatia este
saraca adaptata la conditii climatice reprezentata
fiind prin: pelin, saxaul si plante cu bulbi.