RY

NOTE BIBLIOGRAFICE

RA
B. CAZ ACU, Limba română literară. Probleme teoretice și interpretări de
texte. „Limbă și literatură”. Seria II. Studii — comunicări, 3—4.

LI B
București, Societatea de Stiinte Filologice din E. S. Eomânia, 1985,
211 p. '

Volumul, avînd ,,în loc de prefață” un medalion-omagiu închinat, de profesorul Boris

Y
Cazacu, limbii române, reunește expuneri informative și demonstrative cu privire la cercetarea
istorică și descriptivă a limbilor literare în general și a celei românești în special.

T
Studiile sînt grupate în trei părți : 1. Probleme teoretice; 2. Scriitorii și limba; 3. Inter­
pretări de texte.

SI
în prima parte sînt circumscrise specificul evoluției limbii literare ca fenomen socio­
lingvistic, precum și, în funcție de acest specific, obiectivele și metodele cercetării științifice a
faptelor. în același loc, se descriu „raporturile dintre limba vorbită, limba scrisă și modalitățile

ER
de realizare a stilului oral în creația beletristică” ; se expun cile va date semnificative cu privire
la constituirea normelor limbii literare și cu privire la relația dintre această normă și cele
dialectale (regionale) în diacronie și sincronie. Ultimele cinci studii cuprinse sub titlul general
al părții întîi au caracter mai restrîns ca problematică : evoluția lexicului literar în sec. al XlX-lea,
raportul dintre stilistică și sociolingvistică în interpretarea textului literar, „corespondențele
IV
dintre modalitățile de expresie în narațiune și în film” sau, în fine, corectitudinea și accesibili­
tatea ca cerințe ale stilului presei.
Scriitorii ale căror opinii cu privire la limba română sînt puse în evidență prin citate
UN

și comentarii izvorîte din opera lor apar ca reprezentativi pentru întreaga istorie a stilului bele­
tristic românesc : Miron Costin, primii dramaturgi (Iordache Golescu, C. Faca, Costaclie Bălă-
cescu și Costache Caragiale), Anton Pann (studiu elaborat în colaborare cu I. Fischer), Ion
Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Camil
Petrescu.
Ultima parte începe prin trei expuneri teoretice cu privire la interpretarea lingvistică
L

și stilistică a textului beletristic. Acestea sînt continuate de analiza citorva texte din literatura
română clasică și modernă : Revedere de M. Eminescu (analiză realizată în colaborare cu Ro­
RA

man Jakobson), în Pădurea Petrișorului de M. Sadoveanu, Creion de Tudor Arghezi, Desculț

de Zaharia Stancu, Opinia publică de Aurel Baranga, Întîlnirea din păminturi de Marin Preda,
Apa de Al. Ivasiuc, Cartea cu prieteni de Fănuș Neagu, La strigat de Marin Sorescu.
Alăturînd într-un singur volum studii și articole din domeniul teoriei tradiționale și
NT

moderne a limbii literare, precum și cercetări de istorie a limbii române literare șl de stilistică
funcțională românească, profesorul Boris Cazacu își asigură o largă răspindire a prelegerilor
sale gîndite și elaborate, în primul rînd, din perspectiva celui care, de la catedră, se adresează
unui auditoriu universitar. Ceea ce este foarte folositor !
CE

FLORA ȘUT EU
I/

DUMITRU IRIMIA, Structura stilistică a limbii române contemporane,

București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986, 261 p.
S
IA

Așa cum indică și titlul volumului, Structura stilistică a limbii române contemporane
este o tratare globală a stilurilor limbii române analizate în sincronie, prin urmare o lucrare
de sinteză.
Capitolul introductiv, Introducere in studiul stilistic al limbii (p. 5—27), aduce in discuție
U

următoarele probleme : dimensiunea stilistică a textului lingvistic, marcarea stilistică a enunțu­

lui lingvistic și sistemul stilistic al limbii.
Lucrarea este formată din două mari părți. Prima parte, Structura stilistică a limbajului
BC

oral (p. 28—97), se oprește asupra limbajului popular și a stilurilor orale, în interiorul cărora
autorul deosebește stilul conversației și stilul beletristic. în a doua parte, Structura stilistică

545
 RY
a limbajului scris (p. 98—243), mult mai dezvoltat, sînt luate în considerație patru stiluri ale-
limbii literare : științific, beletristic, publicistic și juridico-administrativ.
Atît în tratarea limbajului popular și a stilurilor orale, cit și a stilurilor limbii scrise
se urmărește același plan de expunere : interacțiunea funcțiilor limbii, dinamica semnului

RA
lingvistic, raportul text mesaj, raportul cu sistemul limbii, raportul cu limba literară—normă
generală, raportul stil colectiv — stil individual, organizarea semnelor lingvistice din perspectiva
nivelelor limbii (fonematic, morfematic, sintactic și lexical). Este un mod de expunere siste­
matic și clar, prin care se reliefează pregnant trăsăturile specifice fiecărui stil al limbii, facili-
tîndu-se în același timp și o comparare a lor.

LI B
Pe lingă considerațiile finale (p. 244—249), volumul mai cuprinde siglele utilizate, o
bibliografie a izvoarelor folosite pentru exemplificări și o bibliografie a lucrărilor consultate
(p. 259-—261), „selectivă” ne avertizează autorul, dar destul de cuprinzătoare și bine aleasă.

LVCREȚ IA MAREȘ

Y
Elemente lexicale de limbă vorbită în stilurile nonartistice ale limbii române

T
literare din secolul al XlX-lea, Timișoara, Tipografia Universității,
1985, 99 (100) p. Imaginea în stilurile nonartistice ale limbii române

SI
literare în secolul al XlX-lea, Timișoara, Tipografia Universității,
1986, 185 (186) p. [multigrafiatej

ER
Cele două volume publicate de Colectivul de limbă literară și stilistică din cadrul Centrului
de Științe Sociale al Universității din Timișoara fac cunoscute specialiștilor ultimele rezultate
ale unei cercetări aprofundate, efectuate timp de mai mulți ani asupra stilurilor nonartistice
ale limbii române literare din secolul al XlX-lea.
IV
primul dintre ele, apărut în 1985, sub coordonarea lui Crișu Dascălu și Eugen Dorcescu,
este o „variantă prescurtată a unei lucrări de proporții mai mari” (p. 2) în care este urmărit,
sub diverse aspecte, „lexicul limbii vorbite în texte nonartistice” (p. 2).
UN

Autorii au avut în vedere o serie de scrieri științifice, juridice, administrative, respectiv

publicații periodice considerate reprezentative pentru stilurile științific, administrațiv-juridic
sau publicistic. Din aceste Izvoare (ale căror sigle sînt date pe p. 95—98) au fost excerptate
numeroase elemente populare sau regionale, dar și cuvinte cu sensuri arhaice, calcuri semantice
sau de structură, derivate pe teren românesc ale unor termeni neologici și chiar neologisme
(considerate, probabil, pătrunse deja în limba vorbită a epocii).
L

Acest bogat material faptic este analizat din diverse puncte de vedere în cele patru
RA

capitole ale cărții : Proveniența (p. 3—27 ; Livius Bercea și Maria Foarță), Perspectivă statistică
(p. 28—38 ; Doina Dascălu și Crișu Dascălu), Formarea cuvintelor (p. 39—56 ; Olimpia Berea
și Eugen Dorcescu) și Semantica (p. 57—84 ; Smaranda Vultur și Dumitru Vlăduț).
Cel de-al doilea volum, apărut în prima parte a anului 1986 sub coordonarea lui Crișu
Dascălu, este în fapt o sinteză a unor cercetări anterioare consacrate de același colectiv de
NT

autori imaginii artistice reperate în stilul științific (Stilurile nonartistice ale limbii române lite­
rare în secolul al XlX-lea. Structura imaginii în stilul științific, Timișoara, 1982), în stilul publi­
cistic (Stilurile nonartistice ale limbii române literare în secolul al XlX-lea. Structura imaginii
in stilul publicistic, Timișoara, 1983) și în cel juridic-administrativ (Stilurile nonartistice ale
limbii române literare in secolul al XlX-lea. Structura imaginii in stilul administrativ-juridic,
CE

Timișoara, 1984).
Motivul declarat al studierii figurilor în stilurile nonartistice ale limbii române literare
din secolul al XlX-lea este constatarea că aceasta permite „caracterizarea mai detaliată și,
în consecință, mai exactă a fiecărui stil nonartistic din cit mai multe puncte de vedere. Studiul
funcționării figurilor în domeniul nonartistic permite, în plus, raportarea mai exactă, adică
I/

mai conformă cu realitatea, a acestor stiluri la domeniul artistic, despre care s-a crezut și,
adeseori, încă se mai crede că ar fi singurul spațiu lingvistic în care figurile apar în mod justifi­
cat” (p. 3).
S

Cercetarea urmărește planul lucrărilor ce au precedat sinteza. Sînt studiate pe rind meta­
fora (p. 5—47 ; Olimpia Berea și Smaranda Vultur), comparația (p. 49—75 ; Livius Bercea și
IA

Ionel Funeriu), epitetul (p. 77—119; Doina Bogdan-Dascălu și Crișu Dascălu) și figurile
sintactice (p. 121—170 ; Maria Foarță și Dumitru Vlăduț).
Bazîndu-se pe o foarte bogată bibliografie (p. 85—94, în volumul din 1985, și p. 171—
178, in volumul din 1986) și utilizind o metodă de investigație adecvată, cercetătorii timișoreni
U

reușesc să ofere și în aceste două volume o serie de concluzii utile pentru studierea evoluției
stilurilor limbii române literare în secolul al XlX-lea.
BC

GH. CHIVU

546