TEXTUL FICȚIONAL/NONFICȚIONAL

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT FICȚIONAL (LITERAR) sau
NONFICȚIONAL (NONLITERAR), în funcție de scopul comunicării și modul particular de concretizare
a informației transmise.
Distingerea textului literar de textul nonliterar se realizează în funcție de cele patru categorii
fundamentale ale literaturii/condiții ale „literarității”: mimesisul, expresivitatea, receptivitatea și
retorica (cf. Heinrich F. Plett).
Imaginația – aptitudinea care conferă scriitorului puterea de a realiza universul fictiv al operei,
pornind de la datele realului pe care le transfigurează artistic, conform propriei viziuni despre lume
(Weltanschauung);
Ficțiunea – rezultatul unui proces imaginativ care presupune utilizarea unor elemente de realitate
pentru crearea unei alte lumi, care nu se suprapune cu realitatea, ci o concurează;
Viziunea asupra lumii (Weltanschauung) – imagine sau reprezentare a lumii în plan artistic sau
filosofic, mod de a vedea sau de a concepe lucrurile, percepere prin spirit.

TEXTUL FICȚIONAL particularizează comunicarea artistică, pentru că în el se recunoaște

originalitatea reflectării lumii înconjurătoare de către creatorul operei artistice (populare sau culte). În
text se manifestă funcția poetică a limbajului, prin excelență reflexiv, întrucât expresivitatea
conținutului primează și nu informațiile înmagazinate. Este caracterizat prin:

 Caracter imaginar și reflexiv;

 Perspectiva subiectivă;
 Utilizarea cuvintelor cu sens figurat;
 Modalizare afectivă maximă.
 Operează cu imagini poetice, figuri de stil;
 Se adresează sensibilității;
 Forma expresivă cautată de organizare a enunțului;
 Ambiguitatea mesajului, polisemantismul;
 Exprimă un adevăr poetic, general;
 Pune în mișcare personaje, nu persoane;
 Tipuri: povestirea, schița, nuvela, romanul, balada, idila, tragedia, mitul, basmul, fabula,
epopeea etc.


TEXTUL NONFICȚIONAL este elaborat pentru a comunica un conținut în care acționează, cu precădere,
funcția referențială. Vizează domenii diverse, de la cele științifice și juridico-administrative la mass-media
audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional, colocvial,
argoul și jargonul). Indiferent de textul funcțional reprezentat în comunicare, emițătorul abordează obiectiv
realitatea și folosește un limbaj comun, convențional, prin excelență tranzitiv (scopul principal este de a
transmite informații). Trăsături:

 Caracter real si tranzitiv;

 Perspectiva obiectiva;
  Utilizarea cuvintelor cu sens propriu;
 Opereaza cu enunturi logice, concepte;
 Se adreseaza ratiunii;
 Forme functionale de organizare a enuntului;
 Limbaj specializat pe domenii de activitate
 Claritatea comunicarii;
 Exprima un adevar istoric, general;
 Prezinta persoane si nu personaje;
 Actioneaza functia referentiala;
 Modalizare afectiva minima
 Tipuri: eseul, discursul oratoric, prelegerea, instructiunile, regulamentele, legile, rapoartele, referatele,
reportajele, interviurile, articolele, anunturile publicitare, corespondenta privata, corespondenta
oficiala, amintirile, jurnalul, memoriile, conversatie cotidiana, marturisiri, descriere geografica sau
istorica etc.

-fictiunea reprezinta rezultatul procesului imaginative ; resprezinta folosirea unor elemente reale
pentru a crea o noua lume , noi situatii care nu se suprapun sin u se confunda cu realitatea

-realitatea este recreata printr-un univers artistic nou , inconfundabil. In opera literara fictiunea se
impleteste cu realitatea recreata si transfigurata de autor.

-caracterul fictional al lumii reprezentate (autorul unui astfel de text nu copiaza realitatea, ci o
recreaza, o reprezinta de fapt intr-o maniera proprie).

-organizarea speciala a comunicarii, diferita de aceea a comunicarii obisnuite

-o forma lingvistica deosebita, manifestata in limbajul figurat (figuri de stil, imagini artistice)

-textul constituie o expresie a gandurilor, intentiilor, atitudinilor autorului, o exteriotizare cat mai
personala a starii sale afective (punctul de vedere subiectiv)

-textul fictional exprima un adevar general sub aparenta unui adevar particular

-textul fictional se adreseaza sensibilatii cititorului prin imagini artistice

-intr-un text fictional limbajul are un caracter reflexiv, cuvintele subit folosite cu sens figurat (sens
conotativ)

Literatura in sensul larg al cuvantului defineste totalitatae scrierilor dintr-o limba si din toate
domeniile (in acest sens se vorbeste despre literatura artistica sau beletristica, literatura stiintifica,
literatura de specialitate etc.).In sens restrans, literatura cuprinde totalitatea creatilor literarea ce
reprezinta arta cuvantului realizata prin valorificarea functiei artistice expresive a limbii.

Literatura-arta cuvantului

Arta este o activitate specifica omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care
folosesc mijloace de expresie specifice. Artele se deosebesc intre ele prin materialul folosit (pictura-
culoarea; scluptura-piatra, lemnul; muzica-sunetul, nota; literatura-cuvantul), insa ele au in comun
imaginea artistica ce sta la baza actului de creatie.

Opera literara este un text fictional, o lucrare originala cu valoare estetica care creaza un univers
imaginar si coerent prin valorificarea tuturor posibilitatilor de exprimare al limbajului artistic. La baza
operei literare sta imaginea artistica, care reprezinta modalitatea prin care arta isi exercita functiile ei
de cunoastere. Prin imaginea artistica se realizeaza reflectarea artistica a realitatii prin: cuvinte in
literature, sunete in muzica etc. este produsul imaginatiei cratoare ce presupune crearea noului,
realizarea universului fictional al operei intr-un mod inconfundabil.

Fictiunea artistica, orice autor are modul sau propriu de a-si imagina lumea asa cum rezulta din
opera sa. Aceasta perspectiva proprie se numeste viziune artistica.