Sunteți pe pagina 1din 2

Lucian Blaga este unul dintre marii poeti ai literaturii romane, el avand une

ego liric destul de puternic, care si-a pus amprenta in literatura romana.

Lucian Blaga plasează eul creator în centrul universului ale cărui mistere le
protejează prin transfigurare artistică, iar creaţia poetică este o cale de
cunoaştere .Ca şi la Eminescu, în lirica lui Blaga există un plan filozofic se-
cundar. Creaţia sa este un spaţiu al experienţelor esenţiale.Poet şi filozof,
Lucian Blaga transpune în lirică cele două concepte filozofice originale:
cunoaşterea luciferică şi cunoaşterea paradisiacă. Cunoaşterea paradisiacă,
de tip logic, raţional, se revarsă asupra obiectului cunoaşterii şi nu-l
depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care astfel să-1 reducă.

In universul blagian , arta poetica se identifica cu poezia ''Poezia'', care face


parte din volumul '' Ce aude unicornul''.Autorul isi exprima eul liric, propriile
convingeri despre arta literara, considerand ca esenta poeziei este asemeni
unui fulger care se risipeste imediat dar care face legatura dintre mesajul
poetic si cititor:''Un fulger nu traieste/ singur, in lumina sa/decat o clipa cat il
tine/ drumul din nor pana-n copacul/dorit; cu care se uneste./Si poezia este-
asa/Singura-n lumina sa/ea tine pe cat tine/din nour pana la copac/de la mine
pan la tine.'' poemul ''Eu nu strivesc cororla de minuni a lumii '' etse de
asemenea o arta poetica in care se reliefeaza atitudinea poetica a lui Blaga
si se valorifica raportul dintre poet si marele univers.Esenta poeziei se poate
reduce la un singur vers: ''Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc / in calea mea/ in flori, in ochi , pe buze ori
morminte.''

Intre frumusete si mister exista, in opinia poetului, o deplina echivalenta:


numai ceea ce se sustrage intelegerii rationale - deci deplinei posesiuni
distructive - poate fi frumos, poate fascina, provoca nostalgii si orchestra
contemplatii. Minunea e, asadar, simbioza dintre frumusete si taina, ea e un
reflex al transcendentei in lumea profana. Destinul creatorului de arta, deci si
al poetului, este acela de a-si asuma prin contemplatie marile mistere ale
lumii si ale fiintei. Acest fel de a fi in lume este cel care il singularizeaza pe
poet, il face diferit de cei multi, de altii. in relatia eu-altii, poetul se defineste
pe sine ca destin de exceptie, ca fiinta solitara, opusa celor multi, „luminii
altora". Modul in care lumea se reflecta in constiinta, tipul propriu de „lumina"
este, de fapt, elementul care il face pe artist diferit de cei pe care Blaga ii
numeste in alta poezie „fiii faptei", care sunt „fara de numar". Prin doua
opozitii, „eu" / „altii", „lumina mea" / „lumina altora", textul poeziei capata
simetrie, subliniind, in acelasi timp, cele doua atitudini divergente pe care
omul le poate adopta in fata lumii, in cunoastere: rationala, logica si meta-
logica, contemplatie sau extaz mistic.Eul blagian stie ca inteligenta care nu-si
asociaza emotia are efecte profanatoare asupra misterelor si frumusetii lumii.
Poetul, fiinta cu vocatie creatoare, nu poate decat sa „sporeasca" tainele, sa
adauge „corolei de minuni" o alta minune, cea a poeziei, a creatiei sale. De
aceea, cunoasterea la care el poate face apel e una sintetizatoare, prin care
misterele sunt inglobate fiintei, facute ale ei prin iubire.

Una dintre temele universului blagian este iubirea, descrisa ca legea


universului, este un punct de geneza al lumii si al omului : ''Lumina ce-o simt
navalindu-mi /în piept când te vad - minunato, /e poate ca ultimul strop /din
lumina creata în ziua dintâi.'' , poezia ''Lumina''.

O alta tema este natura, ca reprezentare a simbolurilor fundamentale ,


de exemplu in poezia '' Dati-mi un trup voi muntilor''. Istoria este urmatoarea
tema abordata de Lucian Blaga, istoria ca proces de evolutie a eului poetic
''Timp fara patrie:/rau fara ape, /seceta-n albie si sub pleoape./Timp fara
patrie: inimi invinse, /varste nerodnice, cugete stinse. '' Timp
fara patrie. Mitul , fiind o tema generatoare a universului poetic, poetul si
poezia si constiinta ca nucleu al universului poetic blagian , sunt alte cateva
teme din universul acestui poet maret roman.