Depresiunea colinară a

Transilvaniei XII C

Alupoaie Mihăiță
Leonte Ana-Maria-Giulia
Neagoie Ștefania-Mihaela
Localizare

Depresiunea colinară a Transilvaniei (Bazinul Transilvan, Podișul

Transilvaniei, în germană: "Siebenbürgisches Becken) este cea mai mare
depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde
denumirea de colinară, care i se poate atribui depresiunii intercarpatice a
Transilvaniei. Este mărginită de cele trei ramuri carpatice, care își iau
numele după poziția față de această zonă depresionară: Carpații Orientali
(în est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații Occidentali (în vest). Spre
nord-vest există o legătură mai largă cu Dealurile de Vest și Câmpia de
Vest pentru jugul intracarpatic.
Vecini

Depresiunea Colinară a Transilvaniei este bine delimitată

spre est, sud şi vest de cele trei ramuri carpatice, dar are o
deschidere mai largă spre nord-vest, pe Valea Someşului, unde
Carpaţii Orientali vin în contact cu terminaţiile nordice ale
Munţilor Apuseni.
Modul de formare

Apartenenţa Depresiunii Colinare a Transilvaniei la arcul

carpatic este atestată de fundamentul acesteia, care este
alcătuit din roci asemănătoare Carpaţilor, fiind în realitate o
regiune mai coborâtă a acestora, care a fost umplută cu
sedimente; pe acestea a fost sculptat relieful colinar actual.
Altitudini specifice

Are altitudini medi, in jurul 500-600 metri, cele minime-

450metri (Câmpia Transilvania) iar cele maxime depăşesc cu
putin 1000 metri (dealurile situate la contactul cu Carpaţi
Orientali) Dealul Becheci- 1080 metri.
Altitudinile scad in general de la est-vest, aceasta fiind si
direcţia văilor râurilor care o străbat.
Alcătuirea petrografică

Caracteristice sunt straturile de roci sedimentare uşor boltite

ce conţin zăcăminte de gaz metan, cunoscute sub numele de
domuri gazeifere.
Datorita prezenței argilei, pantelor cu înclinări diferite,
climatului umed si defrişărilor se produc frecvent alunecări de
teren.
Pe margine este caracteristică prezența cutelor diapire care
sunt strate de roci sedimentare străbătute de sâmburi de sare.
Gradul de fragmentare

Depresiunea Colinară a Transilvaniei se remarcă printr-un

fundament de tip carpatic vechi, intens fragmentat tectonic
peste care se succede o cuvertură sedimentară cu apariția la zi a
unor nivele de gresii, conglomerate, marne, argile și nisipuri,
dar și cu intercalatii de tufuri vulcanice.
Orientarea văilor

Depresiunea colinara a Transilvaniei are aspect general

de platou fragmentat, de văi care o străbat de la E spre V . În
centru sunt prezente șiruri de dealuri iar la contactul cu munții
s-au format unități depresionare și culoare. Ca urmare s-au
diferențiat unitatea centrală și unitatea marginală a depresiunii
Transilvaniei.
Tipuri genetice de relief

Este specific relieful structural reprezentat prin cueste,

petrografe, bealii anticlinale. Cuestele au o anumită
particularitate în Depresiunea Transilvaniei, sunt orientate spre
munte.
Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de
versanți: alunecări de teren,formate prin eruperea vulcanului
Vaneasa, forme de ravenație (e. Râpa Roșie), relief fluviatil
(terase, lunci).
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Depresiunea_colinar%C4%83_a_
Transilvaniei
http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/GF
R/2019_2020/GFR_Curs.pdf
http://regiuni.famouswhy.ro/depresiunea_colinara_a_transilva
niei/
https://sites.google.com/site/departamentuldegeografie/depre
siunea-transilvaniei