Vasile Voiculescu (1884-1963)

 Poet, dramaturg, prozator

 Tradiţionalist prin poezia religioasă
 Modern prin sonete
 Realist şi fantastic în proză şi dramaturgie
 Colaborează la Gândirea alături de Nichifor Crainic, Lucian Blaga, I Pillat
 Adept al tradiţionalismului exprimat artistic
 Poet reprezentativ în această direcţie în perioada interbelică
 Uzitează modalităţi de expresie tradiţionale
 Se remarcă predilecţia pentru alegorie, simbol, parabolă, comparaţie simplă
 Teme şi motive (satul, peisaje transfigurate în sens mistic,autohtonizarea motivelor biblice,
paradisul pierdut, elogiul creaţiei)

"ÎN GRĂDINA GHETSEMANI" de Vasile Voiculescu

I. a) Traditionalism- definitie + trasaturi

↬Tradiționalismul este o mișcare manifestată în perioada interbelică, concomitentă cu
modernismul, a cărei ideologie se cristalizează în jurul revistei “Gândirea”, apărută sub îndrumarea lui
Nichifor Crainic, în anul 1921, la Cluj.
-După cum sugerează și denumirea, tradiționalismul ✿promovează tradiția, percepută ca o însumare a
valorilor arhaice, tradiționaliste ale spiritualității, expuse pericolului degradării și eroziunii.
-O conservare a valorilor tradiției românești se regăsește în activitatea poporanismului și a
sămănătorismului, manifestate pregnant în primele două decenii ale secolului al XX –lea, prin respingerea
cu fermitate a oricărei tendințe de modernizare a literaturii naționale.
-Principalele caracteristici ale ideologiei tradiționalismului sunt: ✿valorificarea specificului național și
✿ortodoxismului.
-Tradiționalismul gandirist valorifică •miturile autohtone, •credințele străvechi și revalorizează elementul,
•filonul existenței rurale observându-se interesul pentru •lumea țărănească ca centru al spiritualității
autohtone.
-O dată cu mai toţi tradiţionaliştii afirmaţi în epoca Gândirii din deceniul al treilea, de la Ion Pillat, Andrei
Maniu şi Nichifor Crainic, Lucian Blaga şi Radu Gyr, Vasile Voiculescu este şi un poet religios.

b) Prezentarea poeziei- elementele traditionaliste

↬În Grădina Ghetsemani este o poezie de factură tradiționalistă, un poem-icoană închinat Fiului
Omului, Patimilor lui Isus.
-Poezia face parte din volumul "Pârgă", apărut în 1921, primul volum semnificativ pentru opera lui V.
Voiculescu.
-Are ca punct de plecare Evanghelia Sfântului Luca şi anume, momentul în care, după Cina cea de taină
intervine rugăciunea lui Iisus de pe Muntele măslinilor, înainte de trădarea de către Iuda şi înaintea
supliciului, devenită motiv pentru numeroase lucrări de artă.
-Este o poezie religioasă, tradiţionalistă.

~1~
-Inspiraţia religioasă este evidentă, dar poezia nu este o simplă ilustrare a unui fragment din Biblie, ci aduce
trăirea religioasă autentică.
-Rugăciunea din Grădină este un tablou mural frecvent în aproape toate bisericile, situat de obicei pe
peretele din stânga catapetesmei, sub celelelte panouri, înfăţişând Răstignirea şi Învierea.

II. a) Tema
↬Tema abordată respectă principiile tradiționalismului promovat de Nichifor Crainic
(ortodoxismul), poezia surprinzând momentul meditației lui Iisus înainte de a fi prins și răstignit de romani.
Scenele şi motivele biblice nu mai sunt simple elemente decorative, ci alegorii ale neliniştilor omului în
aspiraţia sa către Dumnezeu.
-Întreaga poezie se organizează, astfel, în jurul elementelor ce ţin de natura duală a lui Iisus.
-Înaintea martiriului, Iisus ezită.
-Îndoielile şi neliniştea, teama de moarte sunt ale omului, depăşirea momentelor de zbucium, de teamă ţin
de natura divină.

b) Relatia autor-eu liric

↬Relaţia autor-eu liric se poate observa la nivelul textului, autorul, este instanţa din afara operei ce
îşi exprimă în mod direct sentimentele, prin intermediul eului liric, la persoana a treia printr-un lirism
obectiv: Deasupra, fără tihnă, se frământau măslinii.

c) Titlul
↬Titlul anticipează motivul biblic, un suport metafizic al neliniştii omului în aspiraţia sa spre
Dumnezeu.
-Rugăciunea lui Iisus are drept cadru grădina Ghetsemani, înainte de arestarea omului Isus de către escorta
înarmată, condusă de Iuda.

d) Compozitia
↬La nivelui structurii poezia este alcătuită în patru catrene, organizate în jurul elementelor ce ţin
de natura duală a lui Iisus, de om şi de fiu al lui Dumnezeu.
-De asemenea, structura textului permite configurarea spațiului interior, angoasat (strofele 1-3), precum și
a universului exterior (strofa a 4-a), natura asistând la zbuciumul interior al protagonistului.

III. a) Prima strofa

↬Imaginarul poetic cuprinde în prima strofă momentul luptei lui Isus cu propria soartă.
-Poetul compune imaginea iconică a lui Iisus în Grădina Ghetsemani, accentuându-se, spre deosebire de
reprezentările picturale, zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l înspăimânta: căzut pe brânci în
iarbă, se-mpotrivea întruna.
-Atitudinea este la început de neputinţă, accentuând latura umană ce rezultă din poziţia sa.
-Prin contrast vizual se pun în opoziţie omenescul şi divinul, sugerate, pe de o parte de sângele care
reprezintă viaţa terestră şi pe de altă parte albul, simbol al purităţii cereşti.
-Intensitatea durerii capătă proporţii cosmice, întreaga natură fiind străbătută de jale metafizică, Şi-
amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
-Verbele la imperfect amplifică starea continuă de agonie.

~2~
-Astfel, este urmărită permanent natura duală a lui Iisus, ca fiu al omului, dar şi ca fiu al Domnului,
trimiterile biblice validând ca temă uitima noapte în libertate a lui Iisus: Iisus lupta cu soarta şi nu primea
paharul.
-Paharul este aici o metaforă a destinului, un simbol al păcatelor şi al izbăvirii, paharul cu otravă reprezintă
suferinţa pe care i-o va aduce acceptarea condiţiei sale pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor.
-Discursul compune imaginea iconică a lui Iisus, prezentând drama interioară izvorâtă din tragica dualitate a
fiinţei sale: spirit divin închis în limitatul trup uman, temeri omeneşti săgetând conştiinţa misiunii sale sacre
pe pământ
-Comparaţia şi epitetul chipu-i alb ca varul punctează sorgintea divină.
-Imaginile vizuale contradictorii pun în evidenţă cele două ipostaze umană şi divină.
-Versul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna vizează comuniunea cu natura, capacitatea de a intra
în rezonanţă cu ea, de a comunica, accentuarea durerii fiind hiperbolizată.

b) Strofele II + III
↬În strofa a doua se creează imaginea lui Dumnezeu prin metafora metonimica o „mână
nendurată”, Dumnezeu îl ispitește, însă fiul resimte o tentație împotriva tatălui, tentație perfect
omenească.
-Strofele a doua şi a treia relevă drama lui Iisus, înfricoşat de patimile crucificării, dar şi înţelegerea misiunii
sale terestre.
-Aceste două strofe dezvoltă tragedia Omului înspăimântat de patimile crucificării: metaforele apa verzuie
şi veninul groaznic sugerând patimile îndurate de Iisus pentru izbăvirea lumii prin jertfă, lupta sa cu
moartea, dar şi înţelegerea sensului misiunii divine a lui Iisus prin alternarea îndoielii şi ezitării care sunt
amplificate.
↬Sintagma metonimică O mână nendurată defineşte un Dumnezeu nemilos.
-Metafora Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă sugerează iminenţa sacrificiului şi necesitatea acestuia.
Versurile În apa ei verzuie jucau sterlici de miere/Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă accentuează
o imagine intens cromatică ce sugerează o realitate aparent frumoasă, subliniată şi de prezenţa
metaforelor venin groaznic şi dulceaţă, ce vizează capacitatea de transformare, de convertire, de izbăvire a
omenirii în păcate (Asocierea venin-dulceaţă, astfel interpretabilă mai curând în sens profan, o găsim şi în
Testamentul lui Arghezi).
-Versul final al celei de-a treia strofă descrie aparentul paradox ce accentuează capacitatea lui Iisus de a-şi
depăşi condiţia iniţială de fiinţă muritoare: Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!

c) Strofa a IV-a
↬Strofa a patra întregeşte cadrul tradiţional evanghelic din primele versuri.
-Se reia astfel zbuciumul naturii, sugerând că refuzul ar fi asemenea unui haos care ar perturba însuşi
echilibrul lumii, dar şi că această suferinţă este peste limitele omeneşti.
-Discursul liric este focalizat asupra exteriorului, dominat de un dinamism de factură tragică.
-Eul liric, prin îmbinarea de imagini vizuale şi auditive măreşte dramatismul tabloului măslinilor care păreau
că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă.
-Un vânt de spaimă frământă lumea, anunţând martiriul ce va schimba destinul omului.
-Ultimul vers Şi ulii de seară dau roate după pradă prevesteşte destinul lui Isus prin metafora sugestivă a
uliilor de seară.

~3~
-Natura, asemenea unui acord muzical în gamă minoră, vine cu învălmăşeli prevestitoare de furtună:
măslinii de deasupra se frământau necontenit, fără tihnă, părând că vor să fugă din loc, în timp ce vraiştea
grădinii (alt element lingvistic regional tipic voiculescian) este străbătută de misterioase bătăi din aripi, iar
ulii de pradă dau roată adulmecând moartea.

d) Opinie + concluzie
↬În opinia mea, tema religioasă și viziunea despre lume ilustrate în acest poem-icoană relevă
paradoxuri pentru a exprima nuanțat dualitatea lui Iisus.
-De altfel, finalul deschis susține ambiguitatea, întrucât supliciul nu este descris, textul prezentând un
moment biblic, care însă nu rezolvă dihotomia (dualitatea) uman–divin.
↬În concluzie, se conturează o viziune a lumii prin ilustrarea tradiţionalismului care se observă şi
prin grija pentru structura echilibrată a compoziţiei şi prin păstrarea unei prozodii tradiţionale: poezia
fiind alcătuită din patru catrene, cu măsura de 14 silabe, rimă încrucişată, ritm iambic şi un limbaj
arhaizant. -Epitetele, majoritatea exprimate prin adjective, definesc dimensiunile zbuciumului interior, mai
puţin cadrul, care este redus la câteva elemente esenţiale.

~4~