`RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL" de Ion Barbu

Modernismul este o tendinţă de înnoire în artă şi în literatura secolului XX, caracterizat prin negarea tradiţiei şi impunerea unor
noi principii de creaţie. Promovat în perioada interbelică de Eugen Lovinescu în cenaclul şi revista “Sburătorul”, reprezintă un salt major,
întrucât presupune sincronizarea literaturii române cu valorile occidentale, imprimând astfel o tendinţă modernistă în evoluţia literaturii
române. Principalele trăsături sunt: mutaţiile necesare pentru îndepărtarea tradiţionalismului şi înscrierea în modernitate,
observându-se prin preocuparea pentru marile domenii ale cunoaşterii(filosofia, religia, ştiinţa) iar la nivelul limbajului se remarcă
inovarea acestuia prin cuvinte neobişnuite, eliberarea poeziei de normele de versificaţie convenţionale, modificarea punctuaţiei
tradiţionale şi folosirea ingambamentului, metonimiei, dislocării şi a punctelor de suspensie pentru a sugera inexplicabilul.
Poezia este o baladă cultă, prezentând elemente ale acesteia: un fir epic, prezenţa dialogului, a personajelor. Are menirea de a
încifra o experienţă, este o cântare iniţiatică. Balada mai este numită şi cântec bătrânesc de nuntă
Termenul de artă poetică a fost pus în circulaţie de Aristotel prin “Poetica”, dezvoltat apoi de Horaţiu, apoi de Boileau care
scrie “Arta Poetică”, reprezentând canonul (fundamentul) clasicismului.Iniţial, arta poetică era o lucrare teoretică referitoare la principiile,
legile esenţiale ale artei în general, o expunere sistematică a unui ansamblu de percepte referitoare la creaţia poetică. Apoi, derivată din
prima accepţie, arta poetică a căpatat semnificaţia de justificare a propriei arte. Arta poetică este o specie a lirici fiolsofice ce
transfigurează în imagini poetice crezul artistic al poetului, principiile sale estetice, viziunea sa despre lume, despre sursele şi actul
creaţiei, despre funcţia ei cognitivă, despre menirea şi destinul artei şi al artistului. Mesajul artei poetice prezintă programul unui artist ce
exprimă crezil său despre creaţie.(Artă poetică crez literar, operă literară, care exprimă principiile estetice ale autorului ei, concepţia
acestuia despre menirea poetului, despre funcţiile literaturii, despre modul în care trebuie scrisă aceasta;)
Publicată în 1924, integrată apoi în volumul Joc Secund, balada Ryga Crypto și lapona Enigel face parte din a doua etapă a
creației lui Ion Barbu, balladic-orientală si este o stranie poveste de dragost, cu un început de cântec bătrânesc de nuntă, dar care se
realizează în viziune modernă, ca un amplu poem al cunoașterii și ca un poem alegoric, al unei povești de iubire din lumea vegetală.
Autorul păstrează din specia tradițională schema epică și personajele antagonice, însă elementele narate sunt de natură fantastică și
alegorică. Asfel, scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de lirismul măștilor, personajele având semnificație simbolică.
Elementele moderniste care se regăsesc în poezie sunt: raportarea polemică față de limbajul poetic și de tehnicile
înaintașilor, cultivarea ambiguității și a echivocului, specifice limbajului poetic modern, promovarea poeziei ca act de cunoaștere,
intelectualizarea emoției și folosirea unor motive în contexte inedite. Pe lângă acestea, se regăsesc și metaforele surprinzătoare,
cuvintele cu sonorități neobișnuite și înnoirile prozodice. Este o demonstraţie a ideii că raţiunea triumfă în final asupra
iraţionalului.Apolinicul şi dionisiacul sunt două categorii estetice prezente în cultura omenirii. Termenii vin de la zeii Apollo şi Dionis.
Apolinicul înseamnă tendinţa spre raţiune, echilibru, ordine, calm, armonie. Dionisiacul reprezintă spiritul misterios, trăirile extatice,
lipsa echilibrului, descătuşarea instinctelor.Soarele simbolizează viaţa raţională, conştientă, stăpânită de un ideal înalt. Setea după soare a
laponei Enigel nu este altceva decât setea după ideal a omului.Umbra simbolizează instinctul, obscuritatea din om.
Tema baladei este ilustrarea unei iubiri imposibile, deoarece fiinţele care alcătuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite,
incompatibile, Enigel aparţinând regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto regnului vegetal, o iubire ca modalitate de cunoaștere a lumii.
Universul poetic este construit cu ajotorul motivelor literare al fântânii, al trecerii timpului și al somnului ce ajută la dezvăluirea existenței
celor două tipuri umane: de geniu, care aspiră spre absolute și care dorește depășirea condiției proprii, și de rând, care continuă viața
alături de cei din mediul său.Viziunea despre lume a poetului se reflect în universal poetic original, care exprimă, într-un limbaj
ambiguu, o lume de esențe contemplate de sprit. Ion Barbu ilustrează conceptul modern de poezie pură, o lirică esențializată, a
ideilor.
Titlul este alcătuit din numele celor două ființe din lumi opuse:riga(rege) Crypto(ascuns, dar și care sugerează și apartenența sa
la familia ciupercilor criptogame) și lapona (locuitoare a tării ghețurilor) Enigel (nume cu rezonanță nordică, angel ânsemnând înger).
Acest titlu indică o temă a dragostei imposibile, interzise, deoarece un personaj face parte din lumea izolată, retrasă a pădurilor, este un
rege al ciupercilor, celălalt, o ființă care aspiră să-și depășească limitele, părăsind lumea ei rece și îndreptându-se spre soare.
Compozițional,poeziaeste alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă: una consumată, împlinită,
cadrul al celeilalte nunți,povestită, modificată în final prin căsătoria lui Crypto cu măselarița. Tehnica folosită de poet este cea a povestirii
în ramă sau a povestirii în povestire. Povestea de dragoste neîmplinită a celor două personaje este inserată în cadrul poveştii de iubire
împlinite. Sunt două poveşti de iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat să cânte o poveste de iubire, celebră. Poezia este o demonstraţie
a ideii că nu este posibilă nuntirea unor lumi diferite şi cu aspiraţii variate. Poetul îşi alege personajele aparţinând unor regnuri diferite
pentru a sugera imposibilitatea dragostei lor şi totodată antiteza dintre cele două lumi.Riga Crypto- Nonuman, static, reprezintă
principiul pasiv, întuneric, umezeală/ Lapona Enigel- Uman, dinamică, puternică
Relatia autor-eu liric se releva la nivelul operei.Autorul, este instanţa din afara operei ce emite informatii pentru lectorii
concreti este o persoana reala , cu o biografie proprie, care isi subordoneaza toate celelalte instante ale textului.Eul liric este instanta din
interiorul operei ce emite informatii pentru lectorii imaginari la nivelul discursului , ce îşi exprimă în mod direct sentimentele prin
intermediul eului liric la persoana a întâi într-o perspectivă subiectivă
Imaginarul poetic este reprezentat de spațiul definitoriu al existenței celor două personaje. Pentru CryptoLa nivelul
structurii de adancime se releva simbolistica textului,expresivitatea conferita de figurile de stil si muzicalitatea data de
versificatie.Poemul "Riga Crypto şi lapona Enigel" de Ion Barbu este alcătuit din douăzeci şi şapte de strofe, cele mai multe catrene, dar
există şi altele de cinci sau şapte versuri.La nivel formal. „Riga Crypto si lapona Enigel" este alcatuita din doua parti, fiecare dintre
ele prezentand cate o nunta: a) una reala, consumata, implinita si b) una initiatica, neimplinita, modificata in final, prin casatoria
lui Crypto cu masalarita.Formula literară este aceea de "poveste în poveste" sau "poveste în ramă", narată de un cântăreţ popular la
rugămintea unui nuntaş, aceasta constituind "rama" sau prologul poeziei: "Mult - îndârătnic menestrel,/ Un cântec larg tot mai încearcă,/
Zi-mi de lapona Enigel/ Şi Crypto, regele ciupearcă!".Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă:
"Împărăţea peste bureţi/ Crai Crypto, inimă ascunsă", înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă, pe care supuşii îl vorbeau cu
dispreţ.În antlteză cu regele ciupercă, lapona (locuitoare de la pol.) este prezentată cu tandreţe, sugerând gingăşie şi fragilitate: "În ţări de
gheaţă urgisită,/ Pe-acelaşi timp trăia cu e1, Lapona mică, liniştită,/ Cu piei: pre nume - Enigel. "Tânăra Enigel plecase din tinuturile
arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi lumină şi poposeşte, în drumul său, ca să se odihnească şi să-şi adape renii, la "Crypto,
mirele poienii". Ca şi în "Luceafârul" lui Eminescu, cei doi, regele-ciupercă şi lapona, se întâlnesc în vis, iar Crypto rosteşte o chemare
ademenitoare, încărcată de dorinţe. Povestea propiu- zisă este fantastică, se desfășoară în vis ca și în Luceafărul eminescian, doar că rolurile
sunt inversate:ființa superioară este feminină, cea inferioară – masculină. Riga este cel care rostește de trei ori descântecul de dragoste și, de
tot atâtea ori, lapona îl respinge..Fiecare strofă a discursului rostit de Crypto începe patetic, fiind încărcat de pasiune, prin repetarea
numelui fetei: "Enigel, Enigel", sentiment calde şi emotionante, contrare firii reci a regelui-ciupercă. Lapona îi explică faptul că el
trebuie să rămână în lumea lui, întrucât orice încercare de a ieşi la soare 1-ar distruge:Crypto o roagă pe Enigel să rămână în lumea lui
rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite de idealul spre care ea se îndreaptă, de soare şi lumină. Este prezent aici motivul soare-umbră,
sugerând cele două lumi incompatibile, cărora le aparţin cele două fiinţe care nu pot comunica ideatic şi sentimental. Soarele este
simbol al vietii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează capacitatea fiinţei superioare de a aspira către absolut. Umbra, întunericul şi
umezeala simbolizează conditia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către aspiraţii spirituale superioare.
Enigel îi mărturiseşte teama de întuneric -"Eu de umbră mutt mă tem"- şi aspiraţia spre idealul absolut -"Mă-nchin la Soarele-
nţelept". Ca orice muritor de rând, Crypto nu poate înţelege lumea omului superior, care trăieşte cu întreaga fiinţă pentru împlinirea
idealului, sugerat aici de lumina solară, pe care nu oricine o poate suporta, sufletul find asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al
aspiraţiei spre cunoaştere: "Mă-nchin la Soarele-nţelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept”.Omul obişnuit,, muritorul neputincios de a avea
aspiraţii superioare, nu se poate înălţa spre absolutul cunoaşterii: "Că-i greu mult soare să îndure/ Ciupearcă crudă de pădureFinalul este
trist, reprezentând o subtilă așezare în legendă a destinului plantelor otrăvitoare, doborîte de o aspirație mult prea mare față de mărginita
lor putere..Regele Crypto este victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-si depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care
n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte.Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu "măselariţa mireasă", o fiinţă din
lumea lui, o plantă medicinală toxică, ce se potriveşte cu el, ce face parte din acelaşi regn. Referirea la "Laurul Balaurul" sugerează
aceeaşi ideea "nuntirii" posibile numai între două fiinte aparţinând aceleiaşi lumi, deoarece "laur" este o plantă veninoasă, cu miros
neplăcut, cu fructul ţepos.
 Figurile de stil confera expresivitate discursului prin intermediul enumeratiilor, inversiunilor , repetitiilor ce accentueaza
sentimentele eului liric. Stilul este dominat de elemente-simbol, exprimate într-un limbaj oral, familiar, narativ, ce face din poem o
creatie alegoricâ şi filosofică, trimitând la filonul popular prin utilizarea unor cuvinte ca: iacă, puiacă, adăsta, poposi. Modurile de
expunere în balada "Riga Crypto şi lapona Enigel" sunt naratiunea şi dialogul, alegoria ideatică fiind transpusă într-o "poveste în
ramă".Stilistic, sugestia modernă a textului liric este susținută de inversiuni sintactice mult îndărătnic, zice-l-aș, rogu-te, des
cercetat și epitete metaforice menstrel trist, vinul vechi, cântec larg.Elementele simbol, exprimate înytr -un limbaj oral, familiar,
narativ, conferă poemului modernitate, caracter alegoric și filosofic.
Versificatia , la început tradițuională, catrene cu rimă încrucișată și cu măsură de 8-9 silabe, pe parcursul textului, este
schimbată cu o prozodie modernă, versuri cu măsură variabilă, de la 5 la 9 silabe, rimă savantă între rimă încrucişată,
îmbrăţişată şi monorimă, după cum şi strofele sunt inegale, având între patru şi şapte versuri.
 Consider că prin elementele de construcție ale imaginarului poetic și prin elementele de recurență se reliefează viziunea
modernă a ceatorului asupra lumii.Visul, plan ce mediază între lumi opuse, cercul ân cele două ipostaze :roata și inelul, precum și
nunta, conturează tema iubirii ca temă centrală a viziunii barbiene asupra lumii, strâns legată de cunoaștere.
În concluzie, Riga Crypto si lapona Enigel este o baladă alegorică barbiană ce impresionează prin fondul de idei și prin
originalitate.