Enigma Otiliei

George Calinescu

In contextul cultural interbelic literatura romana ajunge sa se sincronizeze cu cea europeana

remarcandu-se prin diversitatea tematica, narativa si de viziune. Se cultiva atat romanul
traditional (cu subiect inspirat din lumea satului romanesc si cu personaje implicate in conflicte
exterioare), cat si romanul modern (cu sursa de inspiratie citadina si avand in centru intelectualul
hiperlucid si hipersensibil)

Nascut la Bucuresti, Calinescu a fost una din personalitatile enciclopedice ale culturii
romanesti cu preocupari multilaterale si de nivel european. In el au coexistat vocatia artistica si
rigoarea stiintifica. Conform conceptiei ca orice critic est un poet si ca, inainte de a fi critic
trebuie sa rateze in toate domeniile, Calinescu s-a manifestat in toate domeniile si nu a ratat.

In 1938 a publicat "Enigma Otiliei" roman balzacian de tip realist - obiectivprin care combate
tendinta de expansiune a romanului subiectiv de influenta Proustiana. Balzacianismul e vizibil in
prezenta detaliilor (interioare, exterioare, de fizionomie sau psihologice) si in abordarea unei
teme preferate de scriitorul francez: familia. Realismul - obiectiv valorifica tipologia
personajului ca produs in mediului in care traieste, conform aceluiasi Honore de Balzac
"Descrie-mi vizuina si o sa-ti spun cine e animalul care o locuieste."

In manuscris romanul s-a intitulat "Parintii Otiliei", accentuand ideea fundamentala a cartii -
paternitate. La sugestia editorului, Calinescu l-a schimbat intr-un titlu mai atractiv, misterios,
care sugereaza instabilitatea sufletului feminin.

Tematic, romanul infatiseaza aspecte din viata burgheziei bucurestene din primele decenii ale
secolului al XX - lea, relevand degradarea relatiilor familiale sub influenta nefasta a banului.
Tema principala este paternitatea vazuta sub aspectul biologic si moral; apare si tema iubirii in
planul secundar, construita pe motivul inconstantei feminine. Alte motive literare sunt: al
orfanului, al avarului, al alinienarii, al parvenitului etc.
Cele 20 de capitole sunt redactate intr-o naratiune heterodiegetica, cu o constructie simetrica
ce surprinde monografic familia burgheza cuprinsa de neliniste. Rebreanu sustinea romanul
sferiod, sfarsitul sa fie identic cu inceputul, surprinzand un ciclu existential si faptul ca, dupa
moartea unui personaj, viata o ia de la capat. In momentul in care era in voga romanul
psihologic, Calinescu reia ideea lui Rebreanu si romanul realist - simetric. Naratiunea se
desdchide "intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909", cand tanarul Felix Sima se prezinta la
locuinta unchiului sau Costache Giurgiuveanu. Cuvintele acestuia "Nu-nu-nu stiu... nu-nu sta
nimeni aici, nu cunosc..." ii rasuna in urechi si medicului Felix Sima care, reintors pe strada
Antim intr-o duminica, se opreste in fata case nelocuite si aude, in parca, vocea lui mos Costache
"Aici nu sta nimeni.."
 Romanul are doua planuri care se conditioneaza reciproc: Un plan epic principal (Declinul lui
Giurghiuveanu) si cel secundar (Felix si Otilia).
Actiunea se deschide in spirit balzacian, cu o scena de familie in casa lui Giurgiuveanu unde
sunt reuniti la jocul de carti, familia lui Mos Costache si familia surorii sale (Aglae Tulea).
Musafirul lor nelipsit este mosierul Pascalopol, atras de feminitatea adolescentina a Otiliei.
Planul epic principal il are in centru pe batranul avar a carui biografie se impleteste cu a surorii
lui Costache, Aglae. Eforturile familiei Tulea sunt canalizate pe de o parte spre a urmarii ca
nimic din averea batranului sa nu se instraineze, iar, pe de alta parte, spre inlaturarea Otiliei, fiica
vitrega a lui Costache careia i-s-ar fi cuvenit mostenirea.
Giurgiuveanu amana sistematic adoptarea orfanei si intocmirea testamentului chiar si dupa ce
se imbolnaveste grav. De starea lui va profita Stanica Ratiu care, surprinzandu-l singur, tintuit in
patul de suferinta, ii va smulge banii ascunsi, provocandu-i un accident vascular cerebral fatal.
Intrat in posesia mostenirii, Stanica Ratiu o paraseste pe Olimpia pentru ce se casatori cu
Georgeta si de a intra in politica.
In plan epic secundar se urmareste dragostea sincera dintre cei doi adolescenti, Felix si Otilia.
Tnara il iubeste cu daruire pe ambitiosul Felix caruia ii admira preocuparile intelectuale.
Considerand ca i-ar sta in calea carierei, Otilia opteaza pentru casatoria cu Pascalopol care-i
asigura o viata confortabila, lipsita de griji materiale. Destinul Otiliei, despre care Felix afla ca il
parasire cu Pascalopol pentru a deveni nevasta unui conte din Spania sau America, ramane si pe
mai departe o enigma.
Felix Sima ilustreaza tipoligia tanarului care vrea sa patrunda cu orice chip in viata. Portretul
facut de naratorul heterodiegetic la inceputul romanului este unul delicat, sensibil, care castiga
simpatia cititorului "Fata ii era juvenila si prelunga, apraope feminina din pricina suvitelor mari
de par ce-i cadeau de sub sapca" Apropierea de Otilia e declansata de statutul de orfani pe care il
au amandoi. Felix e de la inceput atras de verisoara lui adoptiva, dar comportamentul ei il
descumpaneste. In ochii lui, Otilia e imaginea feminitatii si a maternitatii si o iubeste cu patima
"Te iubesc pe tine pentru ca esti frivoda doar in aparenta, dar in fond esti inteligenta si
profunda." Nu se teme de Pascalopol si nu vede in el un adevarat rival, pentru ca e increzator in
ambitiile si credintele lui "Nu pot suferi ideea de a nu insemna nimic in viata, de a nu contribui
cu ceva la de a nu-mi lega numele de ceva." Dupa plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol, este
deznajduit, dar nu se lasa prada.
Fire rationala si analitica, Felix se maturizeaza cu adevarat datorita acestui esec din dragoste.
Confrom tipologiei personajului realist, care este produs al mediului in care traieste, Felix se
consacra carierei, intelegand ca iubirea si casatoria sunt o afacere pentru supravietuire, nu o
implinire spirituala. El insusi se casatoreste in chip stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de
persoane influente. "Dupa incheierea pacii, fu aproape numaidecat profesor universitar, specialist
cunoscut, autor de memorii si comunicari stiintifice." Ambitios, ferm si tenace, reuseste sa-si
cladeasca muncind cu seriozitate un nume de notorietate in medicina.
Otilia ocupa un loc aparte in roman, ea este un personaj imprevizibil impresionand prin
complexitatea sufleteasca. Portretul ei este contruit prin tehnica moderna a
pluriperspectivismului. Autocaracterizandu-se, spune ca "Sunt foarte capricioasa, sufar cand sunt
contrariata, ma plictisesc repede." Adolescenta plina de farmec si delicateti, Otilia este si femeie
si copil. Ne apare cand nebunatica cand melancolica. Aceasta labilitate sufleteasca e forma ei de
adaptare la o societate in care banul e cel care primeaza. In font, se stie ca este tolerata in casa lui
Mos Costache si se gandeste la viitor "Daca un tanar ar avea bunatatea si rabdarea lui Pascalopol,
ce mult l-as iubi." S-a obisnuit sa fie resfatata de Pascalopol cu care cocheteaza a fi nevinovata si
de aceea prefera o casatorie cu el. Desi il iubeste cu sinceritate pe Felixm il paraseste scriindu-i
"Cine a fost in stare de atata stapanire, e capabil sa infranga si o dragoste nepotrivita pentru
marele viitor." Ambitiile lui Felix o obosesc mai ales ca ea intelege ca-i poate magnetiza pe
barbati si determina sa o placa doar pentru ca e tanara.
Dorinta fetei este de a evada cat mai repede din mediul meschin in care traieste si de a duce o
viata lipsita de griji.
Toate celalalte persoaneje o vad in mod diferit: "Fata admirabila" (Felix), "Ca o randunica"
(Pascalopol); "Fetita mea" (Costache); "o determinata" (Aglae); "o sireata" (Aurica); "o fata
buna" (Stanica Ratiu). Autorul insusi nu reuseste sa-i defineasca identitatea Otiliei ilustrand prin
ea o adolescenta, femeie in devenire, vesnic artista. Otilia rezuma drama feminitatii intr-o
societate dominata de barbati in care o fata, pentru a reusi, nu are alta arme decat sarmul si
ambitia.
Romanul lui Calinescu amesteca elemente din mai multe curente literare (clasicism,
romantism, realism si modernism) ssi se inscrie in categoria creatiilor fundamentale ale literaturii
romane.