Enigma Otiliei – Caracterizare Otilia Marculescu

În perioada interbelică, romanul românesc atinge apogeul său în ceea ce privește modernitatea
și valoarea artistică. Un exemplu notabil este "Enigma Otiliei," publicat în 1938, al doilea roman
scris de George Călinescu. Acest roman ilustrează conceptul estetic al scriitorului asupra
romanului românesc și este adesea menționat ca un exemplu elocvent al evoluției acestui gen
literar în această perioadă.
Romanul lui Călinescu explorează teme de inspirație balzaciană și se desfășoară în mediul
urban al Bucureștiului la începutul secolului XX, punând în centrul atenției viața micilor
burghezi și aspectele lor sociale și economice. Pe fundalul acestei societăți, urmărim maturizarea
tânărului Felix Sima, care se confruntă cu experiența iubirii și a relațiilor familiale în timpul
călătoriei sale de formare profesională.
Inițial, romanul avea titlul "Parinții Otiliei," sugerând o preocupare balzaciană pentru
paternitate, deoarece fiecare personaj influențează într-un fel soarta Otiliei, ca și cum ar fi părinți
pentru ea. Cu toate acestea, titlul a fost schimbat din motive editoriale, punând accentul pe
misterul înconjurător al personajului Otilia.
Inițial, romanul avea titlul "Parinții Otiliei," sugerând o preocupare balzaciană pentru
paternitate, deoarece fiecare personaj influențează într-un fel soarta Otiliei, ca și cum ar fi părinți
pentru ea. Cu toate acestea, titlul a fost schimbat din motive editoriale, punând accentul pe
misterul înconjurător al personajului Otilia.
Romanul debuteaza in maniera realist balzaciana, cu fixarea cronotopului – „la inceputul lui
Iulie 1909” cand Felix vine de la Iasi la Bucuresti „in strada Antim”, unde locuieste unchiul sau
Costache. El e intampinat cu vorbele „aici nu sta nimeni” si simetric, in final, apare imaginea
aceleiasi case si in urechi ii suna cuvintele „aici nu sta nimeni”.
Conflictul principal al romanului implică două aspecte. Pe de o parte, avem ostilitatea
manifestată de Aglae față de Otilia, iar pe de altă parte, interesul lui Stanica Ratiu pentru
moștenirea lui Costache. Conflictul erotic se concentrează pe rivalitatea dintre Felix și
Pascalopol pentru inima Otiliei.
Această luptă pentru moștenire implică două familii înrudite. În casa lui Costache locuiesc
Otilia și Felix, în timp ce în casa vecină trăiește clanul Tulea, condus de Aglae, sora lui Costache.
Pe lângă ei, fac parte și soțul Aglaei, Simion, și cei trei copii ai lor, Olimpia, Aurica și Titi.
Din punct de vedere social, Otilia este o tânără de optsprezece ani, fiica celei de-a doua soții a
lui Costache Giurgiuveanu. Ea provine dintr-o clasă socială înaltă, obișnuită cu luxul vremii, care
îi este oferit atât de Costache, cât și de Pascalopol. Otilia este o studentă talentată la Conservator
și este reprezentativa pentru modernitatea romanului atât prin tehnicile de realizare cât și prin
problematica sa existențială, simbolizând o enigmă a feminității.
Portretul Otiliei, conturat prin tehnici moderne, se realizeaza mai ales indirect. Aceasta este
caracterizată indirect prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), gandurile ei fiind
necunoscute cititorului, din cauza perspectivei narative obiective. Aceasta tehnica este dublata de
reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei, in constiinta celorlalte personaje
(pluriperspectivismul). Pentru mos Costache, ea este „fe-fetita”, pentru Felix, femeia capricioasa
„cu un temperament de artista”, pentru Aglae „o fata desteapta”, cu spirit practic. Totusi,
complexitatea Otiliei este cel mai bine cuprinsa de colegul lui Felix, Weissmann: „Orice femeie
care iubeste un barbat fuge de el, ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa”.
Portretul fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix, in incipitul romanului. Felix
remarca mai intai „un cap prelung, încarcat cu bucle”. Fata ei este „maslinie”, „cu nasul mic si
ochii foarte albastrii”, aratand „foarte copilaroasa”. Otilia este pusa in opozitie cu Aglae, pentru a
i se arata bunatatea si in opozitie cu Aurica, pentru a reliefa frumusetea, feminitatea.
Trasatura ei dominanta o reprezinta stilul contradictoriu, prezent pe tot parcursulromanului. O
prima secventa relevanta este cea in care trezit din somn, Felix ointalneste pe Otilia care ii aseaza
in brate o rochie si ii cere sa o urmeze, dar candajung in camera in care se afla pianul, fata il
abandoneaza pe tanar si incepe sainterpreteze un cantec pe care nu il finalizeaza si trece brusc la
o melodie clasica.Apoi la fel de brusc tranteste capacul claviaturii si isi manifesta dorinta de a
alergaprin curte. Din aceasta scena reiese conflictul interior al fetei si tumultul ei sufletesc,
alaturi de temperamentul ei vulcanic, care o face sa treaca brusc de la ostare la alta.
O alta secventa ce surprinde aceasta trasatura este cea din finalul romanului. Otiliaintra in
camera lui Felix sugerandu-i sa traiasca impreuna fara a se casatori. Acestarefuzand, considerand
gestul ca o dovada de iubire, doarme pe canapea, iar Otiliain patul lui. A doua zi afla cu
surprindere ca fata a plecat la Paris impreuna cuPascalopol. Comportamentul contradictoriu al
fetei il intriga pe Felix, desi gestul fetei demonstreaza felul ei realist de a se raporta la propriul
destin.
Personajul principal al operei, Otilia, personifica libertatea de spirit, inglobeaza sentimente si
ratiune. Cand Felix spune „Pascalopol e bogat”, ea raspunde „bogatia nu e totul si tata e foarte
bogat iar mama a murit de suparare”. In epilog, pentru Felix, Otilia isi pierde farmecul feminin,
capatand o „platitudine” in aspect. Intuitiva, Otilia si-a dat seama de dificultatea relatiei cu Felix
si având nevoie de confort si ocrotire alege siguranța casatoriei cu moșierul. Felix devine medic
cunoscut si printr-o casnicie reusita intra in cele mai inalte cercuri. Otilia se marita apoi cu un
conte in Spania.
In concluzie, Otilia reprezintă pentru Felix mai degraba o imagine idealizata decat o femeie
pe care o iubeste cu adevarat. Misterul personajului feminin este generat de trasaturile sale
contradictorii si sustinut prin tehnici moderne de portretizare, care fac din Otilia Marculescu un
personaj cu adevarat memorabil.