Enigma Otiliei - caracterizarea personajului Otilia

Otilia Marculescu este o tanara de optsprezece ani, fiica celei de a doua sotii a lui
Costache Giurgiuveanu, femeie frumoasa si bogata, care murise „de suparare” si ii
lasase sotului toata averea, impreuna cu datoria cresterii Otiliei, ramasa de mica fara
mama. Ea este studenta la Conservator, izestrata cu un temperament de artista,
reprezentand atat tipul cochetei cat si, in egala masura, misterul feminin.
Otilia este protagonista reprezentativa pentru modernitatea romanului, atat prin
tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand enigmatica
drama a feminitatii.

Titlul initial dat de G. Calinescu operei sale a fost “Parintii Otiliei”. Acesta reflecta
idea balzaciana a paternitatii, deoarece fiecare dintre personaje determina intr-un fel
soarta ofranei Otilia, asemeni unor parinti. Autorul schimba titlul din motive editoriale
si astfel accentul este pus pe misterul protagonistei.
Romanul lui G. Calinescu este structurat in douazeci de capitole. Romanul urmareste
mai multe planuri narative, prin creionarea destinelor mai multor personaje: destinul
Otiliei, al lui Felix, al clanului Tulea, al avocatului Stanica.
Romanul debuteaza in maniera realist balzaciana, cu fixarea cronotopului – „la
inceputul lui Iulie 1909” cand Felix vine de la Iasi la Bucuresti „in strada Antim”,
unde locuieste unchiul sau Costache. El e intampinat cu vorbele „aici nu sta nimeni”
si simetric, in final, apare imaginea aceleiasi case si in urechi ii suna cuvintele „aici nu
sta nimeni”.
Istoria mostenirii include un dublu conflict succesoral. Pe de-o parte, este vorba
despre ostilitatea manifestata de Aglae impotriva Otiliei si pe de alta parte de interesul
lui Stanica Ratiu pentru averea batranului. Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre
Felix si maturul Pascalopol, pentru iubirea Otiliei.
In conflictul pentru mostenire se afla doua familii inrudite. In casa lui Costache,
traiesc Otilia, fiica celei de-a doua sotii decedate a acestuia, Felix Sima, venit la
tutorele sau pentru a studia Medicina. În casa vecina traieste o a doua familie,
“Clanul” Tulea. Acesta este condus de sora lui Costache, Aglae. Din familia acesteia
fac parte sotui Aglaei, Simion si cei trei copii, Olimpia, Aurica si Titi.
Portretul Otiliei, conturat prin tehnici moderne, se realizeaza mai ales indirect.
Aceasta este caracterizată indirect prin comportamentism (fapte, gesturi, replici),
gandurile ei fiind necunoscute cititorului, din cauza perspectivei narative obiective.
Aceasta tehnica este dublata de reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei, in
constiinta celorlalte personaje (pluriperspectivismul). Pentru mos Costache, ea este
„fe-fetita”, pentru Felix, femeia capricioasa „cu un temperament de artista”, pentru
Aglae „o fata desteapta”, cu spirit practic. Totusi, complexitatea Otiliei este cel mai
bine cuprinsa de colegul lui Felix, Weissmann: „Orice femeie care iubeste un barbat
fuge de el, ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa”.
Portretul fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix, in incipitul romanului.
Felix remarca mai intai „un cap prelung, încarcat cu bucle”. Fata ei este „maslinie”,
„cu nasul mic si ochii foarte albastrii”, aratand „foarte copilaroasa”. Otilia este pusa in
opozitie cu Aglae, pentru a i se arata bunatatea si in opozitie cu Aurica, pentru a
reliefa frumusetea, feminitatea.
Conditia definitorie a Otiliei este cea de orfan. Acest fapt este subliniat de Aglae,
care numeste casa fratelui sau „azil de orfani”. Inca din seara sosirii lui Felix in casa
lui Mos Costache, Otilia se arata generoasa fata de Felix, care ii impartaseste statutul.
Ea ii ofera camera sa, prilej prin care este prezentata camera personajului eponim.
Felix descopera dantele, partituri, romane frantuzesti si cutii de pudra, dovedindu-se
astfel personalitatea exuberanta a Otiliei.