,,Enigma Otiliei” de George Călinescu

Etapa semnificativa in evoluția

1)Perioada literară-Perioada interbelica(1918-1945)=
literaturii romane, caracterizata prin diversitate tematica si estetica, tendința de
sincronizare cu modelele culturale europene si coexistenta modernismului cu
tradiționalismului.
2)Autorul- George Călinescu-Personalitate culturala de tip enciclopedic - Isi desfășoară
activitatea la sfârșitul perioadei interbelice si începutul celei contemporane, fiind deopotrivă critic si
istoric literar, biograf, eseist, dramaturg.

3)Contextul apariției operei literare-Romanul, Enigma Otiliei”, opera importanta din creația lui George
Călinescu, apare in 1938.

4)Formula estetica-Opera descrie trăsăturile romanului prin acțiunea dispusa pe mai multe
planuri compozitionale,intriga riguroasa si personajele complexe, individualizate prin
conflicte puternice. Romanul se incadreaza in realism prin aparitia unor teme precum
mostenirea, paternitatea,familia,banul,parvenirea, adoptarea literaturii de tip mimetic, simetria
incipit-final, construirea personajelor ca tipologii, naratorul omniscient. Formula
balzacianismului se reflecta prin tematica, relația intre personaje si mediul
social in care evuluează,tehnica portretelor si detaliilor semnificative prin
care descrie burghezia in ascensiune.

5) Tema principală este cea socială, cu două componente, ambele balzaciene.

Zugrăvește o frescă socială a burgheziei bucureștene de la începutului de secol XX, sub
determinare social-economică. Imaginea societății reprezintă fundalul maturizării unui tânăr
care, înainte de a-și face o carieră, trăiește experiența iubirii și a realităților de familie. Tema
iubirii nu ocupă un prim-plan, dar creează această impresie, deoarece dragostea este un
sentiment definitoriu pentru orice ființă. O secvență semnificativă pentru tema romanului
este aceea a sosirii lui Felix Sima în casa unchiului său, Costache Girgiuveanu. Pătruns în
locuință, Felix asistă la o scenă de familie: jocul de table. Observația Aglaiei Tulea, sora lui
moș Costache, potrivit căreia bătrânul face „azil de orfani” îl vizează în mod direct pe Felix și
Otilia, Aglae percepându-i pe tineri ca pe niște rivali la moștenirea fratelui său.
Un alt episod în care este ilustrată tema balzaciană este acela în care casa lui moș
Costache este continuu supravegheată și asediată atunci când bătrânul se îmbolnăvește.
Când suferă un puternic atac cerebral, moș Costache se gândește mai serios la viitorul Otiliei
și-i încredințează lui Pascalopol o suma de bani pentru ai depune la bancă în contul
„fe-fetiței” lui, dar se răzgândește. În timpul celui de-al doilea atac al bolii bătrânului, Stănică
profită de absența lui Felix și a Otiliei și de neatenția Aglaiei și fură banii bătrânului ascunși
sub salteaua pe care zăcea, provocându-i moartea. George Călinescu a menționat că Felix și
Otilia sunt, în roman, „în calitate de victime” și constituie „termeni angelici de comparație”
față de celelalte personaje.
6) . Acțiunea romanului, alcătuit din 20 de capitole, cuprinde două planuri epice: cel erotic
(în care evoluează Otilia și Felix) și cel social, legat de tema moștenirii – mobilizarea
clanului Tulea pentru a intra în posesia averii lui Costache Girgiuveanu. Intriga se dezvoltă,
deci, pe aceste două planuri care se întrepătrund. Conflictul romanului se bazează pe relațiile
dintre cele două familii înrudite, care sugerează universul social pentru tipurile umane
realizate
7) Titlul inițial a fost „Părinții Otiliei” – aluzie la tema balzacianistă a paternității. La
sugestia editorului, Călinescu a optat pentru titlul „Enigma Otiliei”, care a fost explicat astfel:
„(...), criza tinereții lui Felix, pus pentru întâia oară față în față cu absurditatea sufletului
unei fete (...). nu Otilia are o enigmă, ci Felix crede că le are”. Titlul sugerează, deci,
imposibilitatea lui Felix de a desluși / raționaliza comportamentul și reacțiile Otiliei.
8) Subiectul
Romanul este structurat în douăzeci de capitole şi în două planuri narative: moștenirea lui
Costache Giurgiuveanu şi iubirea dintre Felix şi Otilia.

Subiectul urmează ordinea cronologică, dar epicul este lent. Mai întâi, sunt conturate timpul şi
spațiul, iar apoi personajele.

Moștenirea lui Costache Giurgiuveanu este urmărită de clanul Tulea, care nu dorește ca banii să
intre în posesia Otiliei Mărculescu, fiica lui vitregă. Nici moş Costache nu se grăbește să o înfieze sau
să depună bani la bancă pe numele ei. După primul atac suferit de bătrânul Costache, familia surorii
lui se instalează în casa acestuia, dar Costache îşi revine. După al doilea atac, Aglae şi familia ei încep
să ia din casă toate lucrurile importante. Totuși, Costache îi dă o parte din bani lui Pascalopol, pentru
a-i depune la bancă. Ceilalți bani vor fi luați de Stănică Rațiu, lucru care va provoca moartea
bătrânului.

În paralel cu tema moștenirii, se dezvoltă tema iubirii care urmărește destinul lui Felix şi al Otiliei,
dar şi pe cel al lui Pascalopol. Felix Sima este un tânăr orfan, venit din Iaşi la București pentru a
studia Medicina, ca şi tatăl său. Se instalează în casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele său, iar aici
o întâlneşte pe Otilia, de care se îndrăgostește. Fata îl are drept admirator şi pe prietenul lui moş
Costache, Leonida Pascalopol, bărbat bogat şi mai în vârstă.

După moartea bătrânului Costache, Otilia se va căsători cu Pascalopol, dar acesta îi va reda
libertatea şi ea se va recăsători cu un conte argentinian. Stănică Raţiu, căsătorit cu olimpia, de va
despărţi de ea, după ce obţine banii lui Costache, şi se căsătoreşte cu Georgeta, care are cunoştinţe
influente.

În finalul romanului, cititorul află că Felix are o carieră strălucită, s- căsătorit cu o fată bogată. Se
întâlneşte cu Pascalopol care îi arată o fotografie a Otiliei, pe care tânărul nu o mai recunoaşte.

9) Relatia intre incipit si final- Incipitul romanului fixeaza coordonatele temporale si spatiale, aflate in
stransa legatura,prezentand un mediu social nou pentru tanarul care, in anul 1909 paseste pentru
prima oara pe strada Antim din Bucuresti: “intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de
orele zece, un tanar de vreo 18 ani, imbracat in uniforma de licean intra in strada Antim”. Finalul
romanului este in stransa relatie cu incipitul, cu care este simetric, trăsătura specifica scrierilor
realist- obiective - după trecerea anilor, Felix revine la locurile străbătute ca licean, pe strada Antim,
care se schimbase si ea si-si amintește nostalgic de cuvintele cu care il întâmpinase Costache : ”Aici nu
sta nimeni!”.
10) . Personajele:

A. La nivelul personajelor, specific romanului realist balzacian este personajul tipic în situații
tipice, având o trăsătură dominantă de caracter căreia i se supun celelalte. Spre deosebire de
caracterele clasice, personajele realiste sunt însă determinate social, fiind produsul mediului în
care trăiesc. Personajele călinesciene, ca și cele balzaciene, sunt monomane, fiecare ilustrând
câte o tipologie umană și fiind plate, cu excepția lui Felix, care devine dintr-un tânăr student
neinițiat un medic matur, responsabil, având experiența relațiilor interumane.

● Otilia – cochetă
● Pascalopol – aristrocratul
● Aglae -lacomă, „baba absolută fără
cusur în rău” (Weissmann)
● Aurica – fata bătrână
● Olimpia – soția plată

11)Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru că, direct sau
indirect, el hotărăște destinele celorlalte personaje care conturează în jurul averii sale în goana
după moștenire. E tipul avarului, înscriindu-se în descendența lui Hagi-Tudose al lui
Delavrancea sau Harpagon a lui Moliere, poate chiar Pere Grandet al lui Balzac, dar se
distanțează de acestea prin încercarea de a-și depăși condiția. George Călinescu își apără
personajul, negând înscrierea lui în șirul avarilor, aducând ca argument faptul că
Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu reușește
să și-o materializeze. Costache are o vârstă înaintată, dar speră să poată trăi mai mult. Este un
însetat după bani, și de viață. Are multă afecțiune pentru Otilia, dar practic nu întreprinde
nimic pentru a-i asigura viitorul și nici pentru a o înfia. Autorul îi lămurește biografia lui moș
Costache printr-o abundență de detalii. Această biografie se împletește cu cea a familiei Tulea,
dar și cu cea a familiei lui Felix Sima. „Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi
demisionat, nu mai avea de mult rude apropriate de sânge. Singura lui soră, soție a lui
Costache Giurgiuveanu (cel căutat), murise și ea demult. Văduv el-însuși de vreo zece ani,
doctorul își ținuse băiatul mai mult în pensionate și internate. (...) de un an de zile,
Giurgiuveanu reprezintă pe Felix în raporturile cu școala, plătea taxele, semna în calitate de
corespondent, iar Felix, la rândul său îi trimitea știri despre el.” Otilia impresionează prin
complexitatea sufletului, imprevizibilului care o învăluie, prin farmec și delicatețe. Autorul
însuși îi fixează identitatea: „Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine
lunară și feminină ... Otilia este oglinda mea de argint ...”. Prin Otilia, romanul capătă
modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc: un avar, un arivist, o fată bătrână și
nenumărați alți interesați doar de partea materială a oricărei relații, ea aduce în prim-plan o
problematică existențialistă. Fata e veșnic înconjurată de admiratori și iubită patern de „papa
Giurgiuveanu”, apoi de tânărul Felix, de Pascalopol, un străin care a fost în preajma ei încă de
când era mică și ale cărui sentimente nu sunt deloc lămurite. Otilia e admirată de băieții de la
Universitate, invidiată de rudele clanului Tulea, curtată vulgar de Stănică, agasată de Titi.
Fiecare dintre aceștia va cunoaște mai mult sau mai puțin din ea, dar Otilia va rămâne, cu
toată evoluția ei, „o enigmă”. Aglae întruchipează un personaj balzacian cu o dorință agresivă
de îmbogățire, pornită dintr-un instinct posesiv exacerbat și nejustificat care declanșează o ură
de proporții inumane împotriva orfanilor din casa fratelui său. Neavând încredere decât în
avere, ea desconsideră activitatea intelectuală, convinsă fiind că „cine citește prea mult se
scrântește”, iar „facultatea este pentru băieții de bani gata”. Banul, în societatea degradată
moral, zugrăvită de autor, este zeul suprem, căruia se închină toți (idee cultivată de toate
romanele lui Balzac), de aici rolul moștenirii în subiectul romanului dat
12) . La nivel naratologic: narațiunea se face la persoana a III- a de către un narator
omniscient, omniprezent, perspectivă auctorială, viziune naratologică „din spate”, cu excepția
prezentării personajelor prin ochii lui Felix și a prezentării străzii Antim ca o „caricatură în
moloz a unei italice”, din perspectiva unui estet.
13) Concluzia:

Enigma Otiliei este un roman care ilustrează elemente ale esteticii realiste prin
prezentarea critică a unor aspecte ale societății bucureștene de la începutul secolului al XX-le,
prin tematica balzaciană a moștenirii și a paternității, prin tehnica detaliului semnificativ cu
scopul creării impresiei de verosimilitate, prin tipologiile determinate social și prezența
naratorului omniprezent, omniscient

14) Schema personajelor:

Familia Giurgiuveanu

Costache Giurgiuveanu